450 matches
-
ar fi ca o ploaie bună în mijloc de vară... Cum bătrânul a pornit deja de-a lungul uliții, prin fața dughenilor de tot felul, am luat-o după el. În fața unei prăvălii cu ușa larg deschiă, deasupra căreia atârna un polonic mare din cele pe care le foloseau bragagii de pe uliți, bătrânul s-a oprit, întrebând din prag: Acasă-i jupânul Gheorghe? Răspunsul a venit din fundul dughenii ca un ecou: Acasă, acasă, părinte. Poftește înăuntru! Bucuros de oaspeți, jupâne? Bucuros
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe draga de țâțoasă. Wilt se duse în grădină, puse pe masă sticla adusă de el și se uită în jur după un tirbușon. Nu era nici unul. în cele din urmă își aruncă privirea spre o găleată încăpătoare, cu un polonic vârât în ea. în lichidul purpuriu pluteau o jumătate de portocală și fragmente de piersici vandalizate. își puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o femeie uscată. - A’ fi mas, face gazda, lucrând din polonic, da’ zamă de găină ca a noastră... Măi fimeilor, ce-ar fi să coacem și vreo două-trei cuptioare de plăcinte cu poalele-n brâu? C-odată vin ai noștri, să ne scape de păgân! O parte dintre femei lasă găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul gol, pâinea o țin strâns, sub fundul străchinii. - Câte bordeie, atâtea obiceie, zice Mătușa Domnica, așteptând cu polonicul. A’ fi strângând pâne albă pintru zâle și mai negre... - Dă, Domnică - dacă vin din Țara Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu gurile pline. Spasiba! - Cum să nu fie spasiba, dac-am făcut-o cu drag șî cu suflet ș-am dres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În mulțime. M-am uitat la Stanford. — ăsta e punch-ul, presupun, am zis eu. Ce tărie are? El scufundă un polonic Într-o supieră imensă de argint și-mi turnă un pahar de lichid roșu mat. — ăăă, e nițel mortal, mi-a răspuns. Duggie a trântit de toate În el, fără să citească mai Întâi etichetele sticlelor. Dar e bun. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar se învoiește să stea la masă cu noi, ne privește concentrat, cu fruntea încrețită, cum decojim oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau lângă ușă, pregătită să aud ce se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unul liber. Ne așezăm la bar și comandăm vin roșu pentru mine și afinată fără alcool pentru el. Personalul se mișcă încet și trebuie să cer de trei ori măsline, până să se miște în sfârșit somitatea din spatele tejghelei; vâră polonicul în borcanul uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta, le descărnez sâmburii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
amintirea invitației la masă lansată alaltăieri de Mary (Maria), maică-sa. Fuck the system! ce super-plictiseală. Nimic trendy. Unde mai pui și bucătăria aia out-of-date: sarmale, ciorbiță de văcuță cu mărar, cornulețe cu rahat. După ce te ghiftuiai - hai încă un polonic, hai numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata - trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar, super-cornulețe-cu-rahat! atât? ah! scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că sunteți față bisericească. - După ce? - După nas - aveți un nas vulturesc, cu aripioare. Autobuzul se zguduia de râsete, spre disperarea mea. Ei însă îi plăcea teribil să se vânture prin capitală, mai ales cu DAF-urile, noile autobuze olandeze. Vechile polonice pe patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dă omoru’!” Câțiva pasageri nu-și găsesc biletul la timp. Funcționarii regiei de transport sar pe ei, îi trag jos. Oamenii țipă: lăsați-mă, am bilet! Lăsați-mă să-l caut! Degeaba - controlorii sar din autobuz cu prada în gheare. Polonicul pârâie din greu și demarează într-o trâmbă de fum. Totul nu a durat decât zece minute. Observ că a dispărut și femeia jefuită. Asta e - rechinii transportului în comun și-au luat tributul. Noi am scăpat. Ce bine! Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a spus? ― S-a exprimat cam în aceiași termeni despre doamna Panaitescu. ― Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă în gât când altul se înfruptă cu polonicul. Le părea pur și simplu rău când vedeau că Panaiteștii se amuză colosal, că se simt bine împreună, că n-au nevoie de nimeni. Nu erau frumoși, nu erau bogați, nici măcar prea tineri, dar se înțelegeau și se bucurau pentru că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de incinerație (foarte aproape de suprafață: 0,30m!) din perioada elenistică. Rămâne ca cercetările ulterioare să aducă noi lumini în această chestiune, încă deschisă. 2. Axiopolis (Cernavodă, jud. Constanța) Efectuarea unor săpături arheologice între anii 1898-1899, de către Grigore Tocilescu și P. Polonic, au dus la degajarea din fața intrării, de pe latura septentrională a sitului, a unei bazilici cimiteriale cu o singură navată și absidă rotundă (diametru 2,20 m) și a unei capele funerare, pe latura sud. În bazilica cimiterială (11,40 m
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
funerară (4 m x 2 m) ce a aparținut probabil comitelui federat Gibastes și fiicei sale Anthusa, potrivit textului lespedei funerare: +Aici odihnește Anthusa, de neam mare, fiică a ilustrului comite Gibastes. Săpăturile arheologice începute de Grigore Tocilescu și P. Polonic, inclusiv la a doua bazilică, în 1899, deși nu s-au putut încheia atunci, au identificat o parte dintr-un baptisteriu cruciform (adâncime 0,50 m) al unei bazilici creștine fără criptă. Descoperirea altor numeroase obiecte ceramice (amfore, candele, capace
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
nemurire, nevoia de ocrotire și mântuire, realitate manifestată sincretist prin cultul eroilor (vechi tradiții locale păgâne) și îndeosebi prin cultul cavalerului trac (secolul IV). 12.2. Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea) Cetatea este descrisă pentru prima dată de geograful Pamfil Polonic în anul 1897 ca o centură de fortificații cu ziduri groase, cu 33 de turnuri și 3 porți. Situată pe Valea Slavei, identificată în 1911 de V. Pârvan drept Ibida (Polis Ibida), cetatea a fost evocată de Procopius din Caesarea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Agale, oamenii au părăsit tribunele și au intrat în corturi, târându-și pașii, până și-au reluat cu toții locurile, două cărucioare electrice, dintre cele care se văd în gări, au trecut printre corturi, transportând oale mari. Oamenii întindeau brațele, două polonice se scufundau în două oale și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trei beri. După ce o băuse pe nerăsuflate pe prima, Îi mai rămâneau două. După aceea, avea să se oprească. Da, putea face față disciplinei ăleia și fără jalnicele Îndrumări profesionale ale altora. După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el e mare și noi nu putem să-i facem nimic - așa gândea el. Mama a fost, pentru noi, cel mai bun scut. De multe ori se punea deasupra noastră și-o lua ea. Tata ne lua cu cureaua, cu polonicul, cu ce nimerea. Toate semnele care le am, de la el le am. Era atât de mare încât, dacă ne dădea un dos de palmă așa, zburam peste masă ca-n filme. Bișnița Eu l-am avut pe tata drept exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un limbaj scris, care a descifrat abia acum câțiva ani. Trăiau în mare parte din agricultură, iar hrana era depozitată în amfore de 4 metri. îngropate la mai mult de două treimi în pământ, din care scoteau alimentele cu un polonic mare, iar cele mai adânci cu un sistem de scripeți. Cum nu s-a găsit nici un labirint, s-a dedus că palatul însuși era labirintul descris de Homer în operele sale. După un periplu de circa două ore printre ruinele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]