312 matches
-
ficiorii lui Postolachi țigan potcovariu precum mai pe largu arată cărțile de giudecată de la dumnealor boiarii cei mari și cu anafura cu pece mării sale Matei Ghica voievod”. Și crezi că cu asta te-ai mântuit de Gligoraș Moarte? Nici pomeneală, pentru că doar după trei luni se scoală un vecin, Ovanes, pentru simplul motiv că șade alături de casa lui Gligoraș, nu ca hagi Lohan, care șade în spatele casei cu dugheană și șopron șindilit și „cerșindu el dreptate (lui Io Costandin Mihail
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spună poduri? Așa au apărut întâi Podul Vechi, apoi Podul Boierilor sau Ulița Mare, Podul Hagioaiei și câte altele au mai urmat... Apoi dacă s-a hotărât podirea ulițelor crezi că pe urmă treaba a fost atât de simplă? Nici pomeneală. A fost nevoie ca domnul să facă regulă și să hotărască cine și ce treabă are pentru a se face aceste poduri și să aibă grijă ca podurile să nu se strice. Imaginează-ți că o bârnă din lungul podului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Iezerenilor, în Rediu, și loc pen pregiurul prisăcii... dumisali lui Gligorașco vătavul părintelui mitropolitului Ghedeon... Și cu acei bani am făcut o vie sfintei mănăstiri, în sat, la mănăstire”. Oare nu ne-am abătut de la făgașul discuției noastre, sfințite? Nici pomeneală, fiindcă aici este vorba despre niște locuri pe care călugărițele le-au avut danie de la Alexandru Lăpușneanu voievod și au pierdut actele sau le-au fost împresurate locurile... În vremea lui Antioh Cantemir voievod, însă, lucrurile se schimbă. Vodă vrea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
citi ceva în vreo carte... O alegi pe cea care te cheamă mai mult! Știi bine că nu poți citi ceva dacă sufletul nu-ți este deschis către cele scrise acolo... Citești doar câteva vorbe... De mers mai departe nici pomeneală... Sau dacă te încăpăținezi nu-ți va rămâne nimic în minte. Știu, sfințite. Am pățit-o și nu o dată, mai ales când am avut de învățat lucruri ce nu se lipeau de sufletul meu. Aici am să-ți dau dreptate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
privirea spre înalturi și a remarcat cu mirare: Îmi place, fiule, că tu niciodată nu dai semne de plictis ori de oboseală și chiar nici de foame... Asta nu înseamnă însă că trebuie să sărim peste masa de prânz. Nici pomeneală. Ca drept dovadă, am să-mi iau tălpășița spre grădina din poiană. Când îi auzi trâmbița îngerilor păzitori, să știi că e timpul s-o iei la picior, că te așteaptă masa întinsă... Astăzi ai să mănânci ce n-ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și-o ordinară, oh, departe gândul de Rafael. Păi, cui i-ar folosi să se distrugă? Și iarăși râse, păi, foamea ne-a făcut și-o să ne mai facă, și uite-l că-i e bine: s-a înviorat. Nici pomeneală să se mai întrebe dacă merită sau nu, cu fumul grătarului gâdilându-i nările și cheful, și forfota pestriță de pe stradă și de la mese, și cu prietenul ăsta care-i dă să mănânce din bănuții lui pentru care asuda umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ani, ca băieții ăștia. Mai interesant însă și decât aventura lor pe șantierele din Austria, e că, după mai bine de doi ani de când își face de lucru în bătătura Mirelei, uite-i în sfârșit neamurile. Fratele ăsta, care nici pomeneală să se simtă cât de cât stânjenit că n-a mai dat pe la soră-sa de niște ani ca s-o vadă. Uite-l minunându-se cu inocența senină a celui întors de peste mări și țări, surioară, de când nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
alții, și cât am tras și m-am umilit, și tot nu mi-a ajuns. Sunt lucruri aflate mai presus de înțelegerea noastră, dragostea mea, și uite că nici tu nu-l cunoști pe taică-tău atât cât pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-o Învinuiască. Cel mai mare dintre fiii ei fusese ales de Malik Șah drept moștenitor, participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu știu ce să fac, iar el spune, poate... să mai așteptăm o zi, dar eu mă opun imediat, ca și când nu aș fi fost chiar eu cea care, cu numai câteva clipe în urmă, complotam să îl țin aici pentru totdeauna, nici pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și fiică-sa ar trebui să fie afectată, că doar mâncăm împreună. - Nu, nu, că moldovencele sunt toate curve. De astea nu se prinde nimic. Mă uit dintr-o parte la ea, uimit. - Păi și noi sunem moldoveni, nu? - Nici pomeneală! Tata e din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Are și o înfățișare frumoasă, nu mi-ar fi rușine cu ea. Dar ca femeie o cunosc? Nu, că relațiile noastre n-au depășit limita discuției. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat ca prieteni. Am simțit pasiunea dragostei înfocate? Nici pomeneală. Atunci de ce acum când nu mai este lângă mine, îmi dau seama că o iubesc ca un nebun. Obrajii cu gropițe pe care i-am sarutat ca un amic, în imaginația mea îi sărut ca un iubit. La fel îi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zic, că a deschis ditamai poarta de fier, cu laba și a pășit singuratic și liniștit, pe trotuar. Acolo s-a și oprit, de-al dracului, ca să se uite la mine! Hm! Palpitant... Asta e una dintre cimiliturile tale? Nici pomeneală! Te-nțeleg, îmi dau seama cum sună, dar ascultă-mă! Era o lună, ca ziua și iepuroiul strălucea ca un vobler sau ca o reclamă Addidas, efectiv părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vreme ce umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pusă de către Poet: Lilica, Hai înăuntru S.R.L.! Băi! zice Patru-Degete matol, dar încă volubil, deși se lupta eroic cu moliciunea indusă incontrolabil de alcool, care amenința să-l doboare. Nu c-am băut io, o tărie, pân'acu'! Noo...! Nici pomeneală! Dacă-aș mai fi avut oleacă din căpșunica aia curată, de anu' trecut, producție personală garantată, mulsă, stoarsă și zdrobită cu mânuța mea și cu-a lu' Lili, cu totul altfel am fi parlamentat noi acuma, dragilor, mânca-v-aș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acasă cu copiii, precum pot mărturisi toți vecinii lui și tot satul. Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la curte, cele cu grâu, iar despre hambarul cel nou nici n-a fost pomeneală. Totuși ei au tras cu urechea și într-acolo, dar n-au auzit nimica. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor de conac, încît bătrânii au și spus boierului, când l-a clădit, că nu e bine așezat așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută sa justifice mai dinainte uciderea acelor țărani, dacă nu se vor mulțumi cu reformele în care nici pomeneală nu mai este de împărțirea pământurilor. Îi venea mereu să-i reamintească promisiunile de odinioară. În locul său vorbi Grigore, parcă și pe el I-ar fi muncit aceleași gînduri: ― Când țăranii au apucat să se scoale pentru pământ, greu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tavanul ― numai oglinzi. Pat, ioc! Numai o bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero. Scutură din cap amintindu-și. ― Nu era un loc pentru amatori, a, nu, nici pomeneală! urmă inginerul râzând. Îmi închipui că puștiul era pus la încercare de coechipieri. După câte mi-a spus fata în chestiune, mai târziu, când își făcea toaleta, treaba începuse bine. După aia începură să se răsucească și stagiarul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de aerisire.) Eu nu mă duc înăuntru. ― Mă duc eu. Dallas se uită în ochii lui Ripley. Mai devreme sau mai târziu, se gândi că se va oferi voluntară. Teribilă femeie, își zise Dallas. O subestimase mereu, ca toată lumea. ― Nici pomeneală. ― De ce? întrebă ea cu încăpățânare. ― Așa, de ce? se băgă Parker. Dacă ea e pregătită, de ce să nu-i dai voie? ― Așa am hotărât! se mulțumi să zică el. O privi, remarcând amestecul de sentiment și confuzie pe care-l exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rămînă tot impostorii ăștia care au distrus învățămîntul românesc ? — ! ? Am rămas perplex. Ultimul lucru de care îl pot bănui pe Jurnalist este că ar fi înregimentat politic și atunci critica lui ar fi una „pe linie de partid”. Nu, nici pomeneală, era sincer revoltat, în calitatea sa de intelectual român, rezonabil de patriot. Am mai schimbat cîteva vorbe și m-am lămurit că nu citise în viața lui noua lege a educației și era total în afara „metodologiei” ei de aplicare, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la el. O dată, însă, eram aici, în sufragerie, cu Niki, ne beam, ca de obicei, cafeaua, și eu, într-o doară, l-am întors. Și ce să vezi ? Pe urmă a tot mers
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mică. Veți avea libertatea să locuiți acolo când eu voi fi în pământ, ceea ce s-ar putea întâmpla de pe o zi pe alta, adăugă Alex. — Prostii! strigă Brian, spunându-și în gând: „Să locuiesc la Belmont împreună cu George? Nici pomeneală!“ Prevederile necunoscute și niciodată menționate ale testamentului lui Alex constituiau, desigur, o pricină de interes pentru frați. Când sosește Tom? întrebă Gabriel. — În aprilie — O să locuiască la Papuc? Nu, aici, firește. — Odată a stat acolo. Asta s-a întâmplat vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre Londra, exista o școală secundară particulară, care se bucura de o bună reputație și pe care ar fi putut-o urma ca extern, întrucât școala dispunea de un autobuz care trecea și prin Ennistone. Brian spusese însă că nici pomeneală de așa ceva, ar fi mult prea costisitor, mai ales acum când era amenințat să-și piardă serviciul. Gabriel îi răspunsese că, Dumnezeule mare, asta era prima dată când auzea de așa ceva. Mă rog, o liniștise Brian, voise să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am zis eu la început, fiindcă fetele erau ceva necunoscut pentru mine și îmi inspirau teamă. Dar apoi a venit ziua onomastică a dirigintei. Ne-ar fi trecut prin cap nouă, băieților, să-i aducem un buchet de flori? Nici pomeneală! Învățasem până atunci numai în clase de băieți și nu-mi aduceam aminte să i se fi dat vreunui profesor un buchet de flori. Dar atunci, în clasa mixtă, fetele s-au ocupat de tot ce trebuia, noi doar am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]