467 matches
-
în desfășurarea evenimentelor (în contrapartidă cu responsabilitatea atribuită SUA, NATO și celorlalte țări occidentale pentru tot ce era negativ). De asemenea, nu acceptam ca, la fiecare frază din document, să se menționeze cunoscuta sintagmă "în frunte cu URSS." sau calificative pompoase la adresa Uniunii Sovietice ca "luptător pentru pace", "marele prieten al ..." etc. expresii intrate în limbajul timpului. Cele mai mari probleme pe care le aveam erau atunci când se enumerau diversele propuneri avansate în numele Tratatului de la Varșovia, singurele menționate fiind cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vedere, am fi tentați să credem că avem de-a face cu o demonstrație și o Întânire de protest - altfel spus, cu acțiuni politice, și nu cu manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud”), care ironizează instituțiile politice serioase; construirea de obiecte alegorice (turnul de carton) și etalarea de simboluri contestatare (steagul statului „inamic”); arderea efigiilor, ca formă simbolică de protest
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căreia acționează aproape orbește. Acțiunea stă sub semnul destinului eroilor, iar impresia pe care o produce este puternică. Condusă foarte strâns, fără scene de prisos, intriga face totuși concesii spectaculosului, ca, de altfel, întregul limbaj al piesei, orientat către declamația pompoasă. A doua tragedie, Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei (1894), a împrumutat subiectul din romanul lui Flaubert, Salammbô. Încercând să compună o piesă de meditație, autorul nu realizează decât o firavă însăilare de monologuri. Ceva mai reușită, Silvina Doamna (1897) reia
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
stepă, ne-a apărut ca o aprigă și proaspătă adiere a vântului care învolbura Sena și care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător și puțin nebunesc... Mai târziu, aveam să ne dăm seama cât de greoaie și de pompoasă era declarația. Dar pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să descoperim în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul francez? Politețea franceză? Încă nu știam să o spunem. Între timp, poetul s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așa de mult espresiunea fidelă a internului ei, ci creatorul își găsește plăcerea și mulțămirea lui sufletească în artea formarei, în bogăția (luxurioasei) risipitoarei sale fantazii. {EminescuOpXIV 330} De cercul acesta se țin multe din cântecele Divanului din Vestost, lirismul pompos întrețesut în dramele spaniole și apoi cea mai mare parte din poeziile lui Ruckert, a cărui distinctivă treaptă de arta constă tocmai într-aceea că întrupează intuițiunile fantaziei prin mijlocul virtuozității în formare și a nemărginitei dominări ce o esersă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însemnat, care va inventa și va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiunile preexistente ale poporului său. Nu acel istoric va fi exact, carele în fraze pompoase va lăuda sau va batjocori întîmplările în trista și searbăda lor conexiune cauzală, ci acela care va căuta rațiunea de-a fi a acelor întîmplări și va descoperi-o în adâncimea geniului popular. Unul ca acesta ar descoperi că aceleași
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu pot exista decît individualități reale), anumite gesturi de formalizare preemptivă, mai agresive sau mai nesemnificative, ni se par indispensabile deblocării inteligenței singularităților empirice. Să ne ferim să fim acuzați că am creat a posteriori cîteva monografii utile unei generalități pompoase și găunoase. Noi ne-am gîndit mai ales să reducem studiile de "comunicare" la un joc de elemente primare și universale care să le ordoneze și să le clarifice. Dacă sistemele sintetice cu pretenții totalizatoare sau exhaustive, limitate ori tranșante
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la sfîrșitul căruia ne vom da seama că aceste cuvinte, categorii sau scheme erau expresii mașinale sau formule magice. Vă cer așadar răbdare. Cred că vă pot mărturisi, fiindcă tot vorbim despre asta, că "gîndirea", de exemplu, nu există. Această pompoasă abstracțiune înseamnă pentru mediolog ansamblul material, determinat tehnic, al suporturilor, raporturilor și mijloacelor de transport care îi asigură, pentru fiecare epocă, existența socială. Definiție ce poate să pară puțin scandaloasă celor care văd în acest cuvînt evocarea "giganților rațiunii" ori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reci" și "calde" ale lui McLuhan. Trebuie să ne temem mai degrabă, scrie el (reînnoind vechile spaime monarhice față de strigăt, zvon, murmur sentențios, față de toată acea oralitate primară asimilată vulgului, emotivității, instinctualității, mulțimii incontrolabile ca marea sau furtuna), de discursurile pompoase, de lecturile cu voce tare, de tribunele de adunare și mai ales de teatru. "Cinci sute de oameni notează el în articolul citat din Journal d'économie publique care citesc separat un articol, îl vor citi cu calm. Sentimentul de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus. (Acest proverb, cu origini latine, ridiculizează promisiunile pompoase sau acțiunile nechibzuite ale trufașilor, ale căror rezultate se dovedesc a fi, În final, disproporționat de mici În raport cu energia sau cu strădaniile depuse.) Fiecăruia Îi place ce-a făcut el. (Poate pentru că fiecare are gusturile lui și, În plus, credința
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a existat înainte de toate o colaborare tacită: dreapta tradiționalistă a acordat câte ceva moderaților și progresiștilor, iar aceștia din urmă au acordat câte ceva dreptei tradiționaliste; astfel încât lumea academică și ministerială clerico-liberală s-a exprimat pe deplin. Subiectului liberal propus de fraza pompoasă a lui Croce i se opune cel fatalist extrapolat cu nerușinare din De Sanctis; lecturii urbane - care nu poate fi decât modernă, chiar dacă are un caracter agnostic și sociologic - i se opune cea pur scolastică a lui Pascoli și a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e pompoasă și greoaie, iar discursul ermetic în mod deliberat. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia făcută de Arator la școala lui Ennodius și Sydonius. În orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Orient, Anastasius I sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii papei Symmachus, în 501, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. ???). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, pompos și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, din care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest unghi de vedere trebuie bine cumpănite erori frecvente cum ar fi digresiunile, în sensul că se dezvoltă prea mult un subiect secundar în loc să fie urmărit esențialul); - claritatea (privind limbajul folosit, trebuie să evităm diferite „ticuri” lingvistice, cuvintele tehnice ori pompoase care pot să facă mesajul mai greu inteligibil - mulți vorbitori începători consideră că folosirea unor astfel de cuvinte îi face să arate mai deștepți în ochii altor persoane -, alegerea judicioasă a exemplelor - ele trebuie să sprijine înțelegerea și nu să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de Costache Negruzzi, cât și poezii din Lermontov, numeroase fabule, după I. A. Krâlov și I. I. Hemnițer. S. a imitat într-un dialog o satiră a polonezului Ignacy Krasicki, folosită și de Gh. Asachi în Soția la modă, în timp ce Pompoasa audiență la Satana a miniștrilor guvernământului din iad este o adaptare după Satira universală de Osip Senkowski. Cele câteva poezii originale ale lui S. nu sunt, firește, lipsite de ecouri ale lecturilor sale. Gh. Asachi îl influențează în direcția ocazională
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adapteze, iar pe de alta dintre „revoluționarii” cu „fitanție”, ca nea Niță, isnaful, personajul lui I. L. Caragiale. Sub nume și porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi, Vârdarie Pelticul, Dumitru Gușoiu, generalul Spirache Dorobanțu, Popa Țucal, sunt portretizați politicieni, afaceriști, gazetari, scriitori, militari, fețe bisericești - o galerie nesfârșită de specimene caracterologic șarjate, care se întrec în a-și etala semnele bogăției
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
folosind gesturile, expresia facială, postura corpului, intonația vocii etc. Cei cu nivel funcțional crescut folosesc gesturile dar nu întotdeauna cele corespunzătoare. Autiștii cu un vocabular bun au limbaj elevat, un nivel concret de înțelegere și folosire a cuvintelor, o exprimare pompoasă. Unii sunt fascinați de cuvinte și jocuri de cuvinte, dar nu folosesc vocabularul lor ca mijloc de interacțiune socială sau comunicare reciprocă. Ca o concluzie, se poate afirma că tulburările de comunicare se caracterizează printr-o dezvoltare întârziată și necorespunzătoare
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și tipurilor. Profilurile au
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
dialectice pentru cel consacrat aproape exclusiv vieții de rugăciune. Cum este firesc, orice societate umană își are elitele sale - iar Biserica creștină a recunoscut de la început nevoia autorizării unei elite spirituale. Numai că „elitele” deșertului nu se validau prin manifestarea pompoasă a calităților retorice ale inteligenței, ci prin asumarea eroică a votului sărăciei, al castității și al ascultării. Să ne gândim, de pildă, la figura dominantă a Egiptului din secolul al IV-lea, Sf. Antonie cel Mare. Dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în întregime particularitățile anatomice și modul de existență, rămîne să-l glorificăm și din punct de vedere arheologic, fosilifer și antediluvian. Aplicați la orice altă făptură - bunăoară la furnică sau la purice - acești termeni ar putea să pară exagerat de pompoși. Dar cînd leviatanul e tema, lucrurile se schimbă. întreprind această operă clătinîndu-mă sub povara celor mai grele cuvinte din dicționar. în treacăt fie spus, ori de cîte ori am simțit nevoia să consult vreunul, în cursul acestor disertații, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
combătută În teatrele noastre tendința unor actori care improvizează. (Ă). Formalismul În arta actorului e caracterizat tocmai prin folosirea a prea multe gesturi pentru rostirea unei singure propozițiuni, printr-o mimică exagerată, prin umflarea grandilocventă a vorbelor, prin rostirea lor pompoasă, nesinceră, prin vorbirea, În genere, artificială. (Ă). Maeștrii artei sovietice au luptat și luptă continuu pentru o aleasă vorbire scenică, pentru expresivitate În vorbire, pentru muzicalitatea, claritatea și puterea cuvântului, plin de idei, de acțiune. Pe scenele sovietice actorii vorbesc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pâslaru. Programul revistei e explicit: „Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină.” Semnează versuri Margareta Isbășoiu, Dem. Iliescu și Ion Caraion; proză - N. Niculescu, Clemența Beșchea, N. Alexandrescu-Toscani, N. Bucuroiu, Geo Dobrescu, Lya Huțu; traduceri - Dem. Iliescu (din lirica italiană), Traian Mărculescu. Cronică literară fac N. Niculescu, Criticus, Alexandru Lungu
ACŢIUNEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285161_a_286490]