334 matches
-
nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Aici suntem născuți și eu și maică-ta, și părinții noștri și părinții părinților noștri“, spune bătrînul „înghițindu-și nodul de emoțiune ce-l îneca“. Se vorbește mai ales în poncife, iar limbajul autorului e plin de comentarii teoretice care blochează desfășurarea nestînjenită a acțiunii. Aceasta rămîne previzibilă pînă în final - e o relatare cuminte, fără ieșiri din tonul mediu, fără nebunie. Autorul nu pare a bănui că romanul căruia îi
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
generalul Pleșiță este liber să rostească toate enormitățile pe un post de televiziune, fără ca cineva să găsească nefiresc acest lucru. O constantă a volumu-lui o reprezintă punerea pe același plan a crimelor săvârșite de comuniști și na-ziști, precum și demitizarea unor poncife ale co-mu-nismului. De bun simț este observația privind ceea ce se afla în spatele isteriei produse în lumea comunistă și nu numai de luările de poziție ale senatorului McCarthy, din anii '50. Alexandru Călinescu face zob politica revistei "Le Monde diplomatique" ("binecunoscută
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
salutară. Împărțirea culturii române pe criterii de ideologie și de apartenență la grupuri de presiune a făcut mult rău și în trecut. Invidioșii s-au solidarizat întotdeauna cu ușurință. Oricine iese din rând, oricine sfidează (chiar fără să-și propună) poncifele corectitudinii politice e condamnat și pus în spirt în borcanele unui nou Muzeu Antipa al resentimentelor mediocrității. Cu atât mai jalnică e astăzi însumarea de atacuri la baionetă, când întregul câmp cultural e primejduit. Faptul că o serie de autori
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
efortul lui Bogdan Mandache, a cărui intenție a fost neîndoielnic augustă, s-a văzut cu timpul atinsă de clișeu conformist. Atîta doar că vina nu e a lui, ci a interlocutorilor care nu pot ieși din obișnuința siderată a unor poncife pe care le repetă disciplinați, cu un aer cel puțin bizar. E o dramă să vezi cum, din 21 de intelectuali răspunzînd aceluiași chestionar (de la locul pe care îl ocupă filosofia în cultura modernă și pînă la amănunte legate de
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
Alecsandri viitoarea încremenire în ipostaza de poet al neamului, al cărui nume va fi atașat pe parcursul secolului trecut, nu fără concursul binevoitor al posesorului, la orice eveniment sau manifestare a specificului național? Deocamdată pare să contrarieze această emblemă și toate poncifurile didactice rezistente și astăzi, cei doi puțind fi surprinși "alergând în jurul mobilelor, ca niște copii de școală". Pe masura ce intimitatea se concretizează în frazele jurnalului, denunțul modelelor comportamentale și al convențiilor literare e tot mai vizibil: "ne-am iubit firesc, am
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub picioare, preschimbînduse într-o disciplină stearpă menită conțopiștilor cu apucături de logicieni. Din nou se confirmă ponciful că modul de a formula o chestiune e ghidată de concluzia la care vrei să ajungi, și cum concluzia e dată de perspectiva asupra lumii, prăpastia dintre noi și Damianus se ivește din înlocuirea unui unghi de vedere cu altul
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
obstinat anti-Apartheid e depășit, pentru că societatea se mișcă într-o cu totul altă direcție. În aceste condiții - având în vedere și vârsta autoarei - e imposibil să speri într-o „reinventare” estetică. E vorba, mai degrabă, de reorientarea în direcția unor poncife pe care stânga occidentală le-a îmbrățișat de mai multă vreme. Programul politic localist a fost înlocuit de agenda globalismului. Și André Brink, și Breyten Breytenbach, tovarășii ei de idealuri, au devenit, din acest motiv, prizonierii unui militantism sterp și
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în particular seriei optzeciste a poeziei noastre, căreia Stratan îi aparține. Însă pe cînd comilitonii săi de generație șarjează cotidianul, traducînd în limbaj burlesc cutumele, automatismele, poncifele acestuia, poetul în discuție se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
PRO TV), ”un producător de divertisment care dovedește, de cîte ori apare, că se poate și fără mîrlănii, trivialități și efecte ieftine, că veselia nu exclude îndeletnicirile culturale, că poți fi „branșat” fără să-ți pierzi chipul, fără să adopți toate poncifele la modă” Horia Vîrlan (PRIMA TV). Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu naturalețe, umor și cuviință, e simpatic fără „fițe”, pe scurt e foarte „normal”, într-un context dominat de extravaganță facilă, de kitsch încîntat
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
Ar fi doar pentru a face răutăți, pentru a necăji niște oameni. Au ei destule... - Ce părere aveți despre „revizuiri”? Au fost ele necesare, după 1990, au schimbat ceva din fizionomia literaturii române? Au fost mai curând o modă, un poncif, o himeră? - Au fost necesare, dar cum nu s-au prea făcut, au devenit și mai necesare. Aș zice că, dincolo de ceea ce constituie un proces permanent de re-evaluare/reinterpretare (în care e prinsă toată literatura), cea din timpul comunismului are
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
oferit spre publicare României literare, reprezintă si el o provocare riscantă. De data aceasta de altă natură. În loc să-l evoce, cu evlavie, pe marele poet, ca atâția apologeți de profesie, Mihail Gălățanu trece în revistă, cu binecunoscuta sa virtuozitate stilistică, poncifele eminescolatrilor si, deopotrivă, automatismele de gândire ale denigratorilor. Nonconformismul său nu este ieftin si previzibil, ca acela al contestatarilor lui Eminescu de acum câțiva ani din Dilema, ci surprinzător si periculos, o adevărată echilibristică pe sârmă la mare înălțime. Colaboratorul
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
cu cuvintele survine ca urmare a unei discuții în doi peri cu soția, Anca (Irina Săulescu), profesoară de limba română și care ascultă unul dintre hiturile de odinioară ale Mirabelei Dauer. Cântecul nu emite pretenții filozofice, el oferă ca majoritatea poncife sentimentale îmbrăcate în câteva metafore uzuale, material din care se fabrică retorica erotică ușor desuetă a unei alte generații. De altfel, cum și mărturisește, tânăra nu este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează.: ,, Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
fiecare dată când simt în jur derapaje, într-un sens sau în altul. Iar ceea ce văd în ultima vreme e o clară încercare a unor grupuri bine organizate de a ajunge în prim-plan punând la bătaie cele mai penibile poncife ale extrem-stângismului: Marx, Engels și Lenin citiți prin lentila derridiano-űiűekiană! Și pentru că am pomenit de Śiűek, guru-ul leninisto-antisemit ce face furori în lumea academică occidentală: trebuie neapărat citită analiza lui Adam Kirsch, The Deadly Jester, apărut în "The New
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
demnitatea speculativă, analizînd-o din unghi psihologic, gnoseologic, etic, estetic și pragmatic. Intenția e augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități de pahar spart. Cartea e un model de creștere fractalică prin repetarea pînă la repudiu a poncifelor savante, căci oriunde deschizi cartea, frazeologia care te întîmpină e placidă și inexpresivă: „Prin, contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația înalt cognitivă pe care o presupune angajamenul vital și o necesară convergență către tenacitatea răbdătoare a
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
din exil ș...ț, tonul vehement și naționalismul acerb, dedicarea unor numere întregi scriitorilor bucovineni - toate acestea legitimează o asemenea situare a revistei din S.U.A."(p.66) Analizând, asemenea unui detectiv, toate "probele" adunate la dosar, Mircea A. Diaconu spulberă poncifele referitoare la motivele apariției unei asemenea mișcări, afirmând că " Fără a se raporta direct la o mișcare europeană de idei, Iconar este, în același timp, consecința unor probleme de un localism incontestabil și expresia unui fenomen cu extindere europeană"(p.
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
să aparțin iudaismului. Din toate religiile îmi place cel mai mult budismul, dar nu m-am născut japonez. Simplul fapt că te naști nu te înscrie automat într-o biserică." După cum simpla opinie nu te supune neapărat unei doctrine. Evitarea poncifelor, fuga de ,les idées reçues" continuă și când vine vorba despre marxism, președinția Statelor Unite, vise (americane ori nu) sau copilărie. Dar mai ales despre literatură: alegerea nenumăratelor pseudonime, tirania cititului zilnic (vocea interioară a lui Moise care îndeamnă la lectură
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător în cărările fanteziei, și recunoscătoare lumii de dincoace de ușă doar pentru mult-slăvitele ei poncife: Unde fugim de-acasă? Păi să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu; cu arătătorul, copacii, cerul, izvorul." Oamenii mari au iluzii, copiii au șotroane: "voi
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
Dobrescu Eminescu și noi În fiecare an, la mijloc de ianuarie, pretindem că ni se face dor de Eminescu. Și, ca să rămână semn că nu mai putem de dor, compunem articole ditirambice, în care punem la lucru impunătoarea zestre de poncife lăsată de înaintași. Peste an, prinși cum suntem cu multe și mărunte ocupații, n-avem timp de Eminescu. Însă pe 15 ianuarie (și pe 15 iunie), lăsăm baltă trebile cotidiene, cât de însemnate, și gândul ni se îndreaptă, parcă de la
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
paradoxal dacă vreți, în profunzime. Voi pomeni acum o noțiune controversată: mistficare - joc deliberat cu referința textului și regulile lui, conex pastișei, parodiei, (auto)ironiei. Complicate puneri în scenă ale comédiei literaturii pentru a le scutura de praful persistent al poncifelor și al ideilor primite. Acesta este și rostul pentru care Grigore Șoitu a decis să-și structureze volumul său, Addenda, invers: întîi (pseudo-) glosarul de termeni și parada tipurilor de interpretări - care manipulează sensul pînă la a-l face de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
care sunt departe de a fi clasate. Din această disponibilitate spre deschidere a creațiilor purtând girul tradiției s-a născut și fascinația "revizuirilor", a revalorizării unor scriitori și opere pe care criticul vrea să le elibereze de prizonieratul clișeelor și poncifelor receptării. Circumscrierea unor astfel de creații e realizată printr-un demers în care finețea și rigoarea se întâlnesc pentru a configura un desen pregnant, sigur al demonstrației; de altfel, nu de puține ori, Ion Simuț își exprimă convingerea că exercițiul
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
credeți că e replică cea mai des folosită în filmele americane, o replică întîlnită, zic statisticile, în peste 80% din filme? N-o să ghiciți: "Să ieșim de aici"! Filmul american a ajuns la o asemenea perfecțiune în exploatarea și asamblarea poncifelor încît, în mileniul trei, ne putem imagina un computer scenaristic apt să combine singur replici deja verificate - de la "Să ieșim de aici!" pînă la, să sicem, "Play it again, Șam"... Din fericire nu sîntem încă în mileniul trei. Deocamdată, mai
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
el. Asta e, în loc ca într-o vreme atât de primejdioasă să stăm tăcuți, noi organizăm dueluri și așa dacă acolo-s Gloanțe, și aici sunt Gloanțe (deși fără gloanțe)."-p. 85. Prin verva parodică, prin energia cu care discreditează poncifele și șabloanele, prin abordarea unei problematici mereu actuale, cartea lui Witold Gombrowicz poate să ofere cititorilor un prilej de meditație. Calitatea excepțională a traducerii (semnată ca și postfața de Ion Petrică), constituie încă un argument în favoarea invitației la lectură pe
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
de la zero este, fără îndoială, grupajul de articole din Dilema (1998), valorificat nu atât în litera (au fost și intervenții nefericite atunci, după cum prea bine se știe), cât în spiritul propunerii de modificare atitudinală față de opera (și viața) poetului: abolirea poncifelor, eliberarea de zgura clișeelor și mai ales lectura pe cont propriu a creației eminesciene în integralitatea ei (Bianca Burța-Cernat își intitulează intervenția: Cine nu are acasă un Eminescu să-l cumpere (și să-l citească). Pentru că, într-adevăr, nu atât
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]