208 matches
-
jafurile succesive ruse din veacul al XVIII-lea, cu ocuparea (1774) și anexarea (1775) habsburgică și crearea ducatului Bucovina și întreaga evoluție până la 1918 trebuia să-și afle pentru prima oară o expunere amplă, veridică, nuanțată, cu foloasele și, totodată, ponoasele demografice, economice, politice, culturale, când, dintr-un teritoriu firesc și, în majoritate covârșitoare, românesc, la 1774, s-a ajuns în 1914 la un mozaic de 14-15 grupuri etnice și 10 confesiuni religioase; în cazul Bucovinei (1774-1918) trebuiau înfățișate, pe cât posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
destrăbălat, un nimic, un distrugător, ești un putregai. Mary nu-i una dintre târfele dumitale de la teatru, e o femeie cuviincioasă, pe care nu ești vrednic nici măcar s-o atingi. Lasă-ne în pace, dacă nu vrei să tragi mari ponoase. Te avertizez. Lasă-ne în pace! Ben, căutând incoerent cuvintele care să-i exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fără râma Fără umbră de fărâma. Ce se facă? Hai să ceară La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana, Voi plăti cinstit, cucoana, Cu dobânzi, cu tot ce vrei!.... Dar furnică, harnica Are un ponos al ei: Nu-i din fire darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru mine, pentru toți.... Joacă astăzi dacă poți! (La Fontaine) 112 BIBLIOGRAFIE 1
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și Ucea (Brașov), Ad Mediam-Mehadia, PlugovaMehadia și Teregova (Caraș-Severin); BÎrlești - Bumbești Jiu (Gorj), Orăștioara de Sus la locul numit „Lunca Mare” și Sarmisegetusa (Ulpia Traiana) - capitala Daciei romane (Hunedoara), Avrig și Tălmaciu - Sat Băița (Sibiu) castrul numit Caput Stenarum; CÎineni-Castru Ponos Vetus (podul Vechi), Racovița - 3 castre, Pretoriul I și II și În Copăceni, Perișani - sat Titești, Berislăvești - sat Rădăcinești, precum și castrul Arutela - Călimănești (VÎlcea), care este parțial reconstituit și care poate fi vizitat. Rețin atenția turiștilor apoi așezările dacoromane de la
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Iar acum situația e și mai delicată: România abia ce a intrat în Uniunea Europeană, braț la braț cu Bulgaria. Ni s-au impus condiții ce le-au fost impuse și lor, am fost urecheați împreună cu ei... Avem impresia că tragem ponoasele de pe urma asocierii ăsteia nefericite. Culmea, uneori mai suntem și confundați cu bulgarii, deși ei sunt, desigur, mai săraci, mai înapoiați, mai needucați, mai prost îmbrăcați, cu ceafa mai lată ș.a.m.d. Pun pariu că și ei cred și scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
răpire, oricât de scandaloasă ar fi fost ea, era iubirea („am căzut la dragoste cu ea“, o să spună răpitorul), că onoarea unei femei o constituia păstrea virginității până la căsătorie (în caz contrar, devenea rușinea mahalalei și era numită femeie „cu ponos“, „cu nume și zvonu“), că preacinstitele fețe bisericești nu erau întotdeauna așa de cinstite pe cum le cerea cinul („grecii când tămâiază în bisărică, pe muieri, stau câte un minut înaintea fieștecăruie muieri de o tămâiazi și o din talpe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
aceasta, d. Dașcov s-a prezentat la Domn și a cerut în mod formal ca căpitanul Boteanu să nu se bucure de avantajele gradului său și să nu i se încredințeze nici o companie... Guvernul rusesc nu-și putea ascunde bine ponosul, dar ce mai rămânea, oare, din autonomia atât de solemn făgăduită și cu hărăzirea căreia drept credincioasa împărație se lăudase (și se mai laudă) atâta ? Cabinetul din Petersburg trimise, în mai 1842, ca comisar extraordinar, pe generalul Duhamel, care îndeplinise
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
oareșicăror foloase, fie, în sfârșit, prin amenințări... Spre a pune capăt consfătuirilor boierilor, Mihai Sturdza obținuse de la Poartă un firman în care se zicea că sultanul: ... Înștiințat de uneltirile boierilor împotriva Domnului, uneltiri care nu-și aveau obârșia decât în ponosul unora, fiindcă nu obținuseră domnia, al altora, fiindcă nu obținuseră slujbe, cu toată neputința de a-i pune pe toți în slujbă, cu toate că mulți din ei ar fi vrednici, sultanul poruncea Domnului să reprime asemenea manopere și să pedepsească în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
opoziții privative în sfera vicleniei (v. 8062: Lupul are nume rău, însă vulpea le gâtuie; sau 2012: Lupul e cu numele și vulpea cu darul = " Se zice când dintr-o faptă rea unul, mai viclean, trage folosul și altul poartă ponosul"). O formă de opoziție privativă mai greu de sistematizat e aceea pe care am putea-o numi-o "distribuțională", deoarece diferențiază cele două cultureme pe baza unor atribute distincte (2065: Are văz de lup și auz de vulpe = "adică vede
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
noi elevii un bun prilej de a ne amuza. Uneori ne și «certa», iar expresia spusă de profesor care îmi vine cel mai des în minte era «fiți expeditivi!», ca și cum din nefolosirea eficientă a timpului se nasc toate ponoasele...cată dreptate avea... Generația mea păstrează în minte figura lui, gesturile lui...din cea mai frumoasă etapă a vieții noastre, cea de liceean. Vă mulțumim domnule profesor ! Și de acolo din ceruri poate că sunteți mulțumit de noi, de sacrificiile
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
de conștiință. Sau acea minciună nu există? Cât e minciună în exprimarea poetului? Care e adevărul care ne sperie? Care e adevărul care ne animă? Greu. Dintr-o obișnuință, venită și ea după o experiență care mi-a adus multe ponoase, nu mai mint în ultima vreme. Nici măcar la serviciu. Nici când convivez, așa pur și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
politică s-au aflat ei, România fiind doar o țară bună de devalizat. La urne, românii de rând, în majoritate, au ales mereu emotiv lupii îmbrăcați în piele de oaie și pe cei cu gura aurită, și au tot tras ponoasele. Eu sper să apuce să aibă și poezia română viitor european. Nu se poate să fim toți tâmpiți, să ne înșelăm citind poezie română de valoare, scrisă în ultimii 150 de ani Cât de riscantă e implicarea unui scriitor/ artist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunge la struguri, vulpea mănâncă găini. Deși a rămas fără coadă, ursul tot se mai duce la baltă. * De când are mașină, Irimia nu mai dă cu oiștea în gard. * De când a fost restructurat, acarul Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes. * Indiferent unde dai, tot în capul tău crapă. * Racul dă înapoi mai încet; economia
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se fac în numele legii. * Doctorul nu te întreabă de credință, preotul nu te întreabă de sănătate; amândoi te întrebă de bani. * Doctorul mi-a făcut trimitere la preot; preotul m-a trimis la Pompele funebre. * Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. * Unii nu răspund nici pentru propriile păcate; alții trag și pentru păcatele altora. * Oricât te-ai ascunde, moartea tot te găsește. * Școala te învață, dar te și dezvață. * În școală intri fără să știi nimic și ieși fără să știi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe cei ce mă stăpâneau în ultimul moment, așa că prietenii mei, care mă vedeau mereu distras, preocupat, suspinând, îmi stârnise că eram de profesiune amorezat. Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A trebuit să se ia de băut din obligație, pentru a se încadra în proverb. Nu s-ar fi putut spune că aveam o activitate prea variată. Mergeam la audiogramă, ne întrebam cât ne mai ține. Țipam, vorbeam tare, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primare și foarte mulți profesori de la școlile generale și licee se dau în vânt după funcția de director. Ca om cu o îndelungată experiență în domeniu, am fost convins că această dregătorie școlară aduce, celui ce o deține, mai multe ponoase decât foloase. În capul directorului se sparg toate oalele. El este ținta învinuirilor și reproșurilor pentru tot ceea ce fac (rău) sau nu fac (ce trebuie) salariații, începând de la portar și până la prima doamnă a școlii (soția sau amanta directorului). A
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
băiat tînăr... Soțul ei un crai bătrîn; au mai fost certați un timp... Ori ați încercat dumneavoastră și ea n-a vrut, ori ea a vrut și dumneavoastră n-ați încercat... Și-ntr-un caz, și-ntr-altul, rezultatul e-același: trageți ponoasele. De ce rîdeți? Așa, zic eu, amintindu-mi de referatul făcut de mine la propunerea de invenție a Brîndușei. Asta să zicem că-i situația cu Brîndușa, clatină Don Șef din cap nedumerit, dar ce i-ați făcut inginerului șef?! Nevastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dumnezeu Împărțea bărbile”, spânul ar fi ajuns prea târziu. Se isprăviseră toate felurile de bărbi, În afară de cele roșii. Pe acestea nu le lua nimeni, pentru că se credea că aduc ghinion. „Așa eu - spune spânul din poveste -, ca să scap de acest ponos, n-am primit barbă roșie [preferând să rămân spân]” <endnote id="(345, p. 77)"/>. Într-un basm săsesc (Die Drei Rotbärbe) cules În Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea eroul este sfătuit să se ferească de cei trei „oameni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost „SATANA”. Pe scurt, vom povesti (după documentele originale de la CNSAS puse la dispoziție de doamna Mariana Sofianu, soția regretatului preot) patimile acestui om care a Învățat carte cât alți o sută la un loc dar care a tras ponoase cât o mie. În luna iulie a anului 2003 m-am Întâlnit cu părintele În fața barului vasluian ce-i zice și acum „Luțoaia” după numele proprietarei de atunci, doamna Profira Luță (Dumnezeu S-o odihnească-n Pace!). Avea o mapă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am greșit noi că trebuie să tragem atâtea ponoase?” − Lasă, Marie și tu Emilie, nu mai plângeți, ne va face și nouă Dumnezeu dreptate. Ce s-a întâmplat azi nu-i decât lucrătura diavolului care lucrează cu capul soru-mi, Marița și cu brațele pricopsiților ei de feciori, mai spuse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
repetă aceeași absență în favoarea fotbalului. Secretarul, enervat, mă întreabă dacă l-am sancționat luându-i salariul pe ziua aceea. Răspund că nu l-am sancționat și până la urmă tot eu am fost reclamat. El cu folosul și tot eu cu ponosul... Altădată reclamă că nu-i premiez munca din școală că X, Y, Z sunt premiați. Răspund că în limita fondurilor premiez și pe alții când și când, dar că nu-i pot asigura lui un abonament la premiere, pentru că toată lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa verde se hotărăște împărțirea Lumii pe procente, o hăcuiesc după pohte, interese și chiar pentru că le-au căzut greu icrele la stomac. Ei trag sforile și noi tragem ponoasele, protestează Șendrea. "Marile Puteri" nu privesc cu ochi buni ridicarea capului micilor popoare ce năzuiesc neatârnarea, socotind că aiestea au "prea multe pretenții"! se oțărăște Ștefan. Vae soli! îi deplânge Țamblac. Vae Ioane! Vae!... Așa, mărunței cum ne vezi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate cere tuturor aceeași resemnare? Mai ales că experiența de după 1941 dovedește că acei ce s au răzbunat au avut cel puțin mulțumirea unei pedepse îndreptățite aplicate acelor ce le meritau, în timp ce toți acei „moderați” n-au rămas decât cu ponosul ocărilor vărsate asupra noastră de vechii și de noii dușmani. Cercetările disperate făcute după Ianuarie 1941 în gestiunea foștilor demnitari legionari (miniștri, secretari-generali, prefecți, primari, etc.), în dorința de a găsi cea mai mică justificare a acuzațiilor de „jaf” și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]