521 matches
-
lucruri, pe care nu știa dacă i le va putea oferi. Stăteau de vorbă destul de des, ca de la mamă la fiică, constituiau un sprijin una pentru alta, dar Dorei i se rupea inima când vedea că fata ei are îmbrăcămintea ponosită, iar ea nu câștiga suficient cât să-i ia întotdeauna la timp un set nou de haine, în timp ce Marius cheltuia toți banii pe băutură. Așa avea să fie de atunci încolo, pentru totdeauna, toate visurile ei despre romantism și fericire
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
sale, agoniseala vremurilor și și-au făcut pe insule castele. - Mamă! Ia-mi și mie o înghețată, și-un glas de copil spre cer se ridică. - Nu mamă, că-i rece si rea ca vremea, zice femeia căutând în gianta ponosită, amarela sa de viață. De sus, pică-n urât și mirositoare satanică mocirlă, de apă, o voce hidoasă și mieroasă, care spune: - Ia maică acilea un leu, de pomană, să-ți pui lumânare, și-n biserică, când îmi vezi chipul
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
fi eu președinte, sau vreun actor în haină de catifea. Nu se întâmplă chiar nimic din toate astea, Timpul se scurge ca-ntr-o clepsidra cu nisip, Ce umple plajă gării, care-acuma-i goală. E frig aici, pe banca ponosita, e frig afară, Nu mai sunt chiar așa de tânăr, să nu simt nimic, Trecut-a peste mine-a nu știu cât-a primăvară Și-am și uitat de când nu ne-am iubit. Trăiesc din vise, planuri ce nu ies, din dragoste
GARA ANULUI NOU(NOUL AN IN GARĂ VECHE) de COSTI POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365455_a_366784]
-
gării, unde-s eu, Acela, care-așteaptă, ca să vină cineva Și care-a uitat, cât a trecut, de când nu te-a iubit. E frig în seara asta, mi-a fost mai frig, parcă, în alți ani, De când te-aștept, pe banca ponosita, ca să vii... Un ceas arată într-un fel, e pe peronul meu, Iar celălalt, arată altfel, care e bun, care e rău? Care mi-arată cine sunt eu, la asta oră din noapte, Ca să te-aștept mereu, mereu, poate-ai
GARA ANULUI NOU(NOUL AN IN GARĂ VECHE) de COSTI POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365455_a_366784]
-
asta oră din noapte, Ca să te-aștept mereu, mereu, poate-ai să vii la mine. Mi-e frig și-mi este bine, dacă-r fi cald, aș adormi Și n-aș putea, să mai gândesc la tine. Mă-ntind pe banca ponosita, ce cred că-i unsa cu slănina... Hei, omule, trezește-te, îmi spune-o voce feminină, Cât aș fi vrut sa fie-a ta, E doar vocea femeii de serviciu, care mă-npunse cu matură... Hei omule, ridică-te, hai nu
GARA ANULUI NOU(NOUL AN IN GARĂ VECHE) de COSTI POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365455_a_366784]
-
prietena mea cu puțin timp înainte...: Dacă vii în România, așteaptă-te să găsești aici o societate profund polarizată... care se schimbă de la an la an... Vei găsi o lume... împărțită în foarte bogați și în foarte săraci; o majoritate ponosită și lipsită de orice mijloace și drepturi, apăsată de o minoritate care plesnește de aroganță și îngâmfare, în care vulgaritatea cuvântului este la ea acasă... Această minoritate nu știe ce înseamnă umanitatea și respectul, fiind în stare să calce sub
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
nu și-o mai amintea pe Elena, în vreme ce el, Albert, nici nu mai putea pătrunde în Palat. “Gărzile” primiseră strașnică poruncă să nu-i mai deschidă porțile. De vină erau pantofii care se stâlciseră și mai tare cât și uniforma ponosită, așa cum numai Cioxe o avea. La ce bun să se mai omoare atât cu învățătura? * Albert își simți sufletul ușor încălzit și mintea păru că i s-a mai limpezit. O urmase pe Arina fără convingere, dând urmare unui imbold
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Nicolae Bulumac îi fulgeră câte un gând și iese la lumină, cum reușește să miște lucrurile din locul lor, se poate întrezări șansa împlinirii unor lucrări de excepție. Izvoarele aflate acum în paragină și înfundate, mediul înconjurător cu o înfățișare ponosită, dau o notă de tristețe și insolit atmosferei. Nu mai poți întrezări nimic din frumusețea de altădată, care a apus în ultimii ani, de când au fost impuse noile schimbări și din cauza lipsei de fonduri și de personal. Reabilitarea construcțiilor și
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
arestați, dar și cea psihică, dominată de spaimă, de incertitudine. „Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu (Pilat) și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite, care nu stau, ci atârnă pe el. Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă și jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a vorbit, a și luat poziția
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PROFUL Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului In parc pe-o bancă nou vopsită, Un om cu haina ponosită Avea privirea cert pierdută, Parcă ascunsă-ntr-o redută... Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
De cugetul îi mângâiau... Când practia muncă cinstită Ca dascăl în școală de elită, In fericire-și ducea veacul Că nestricat era abacul... Că dascăl în școală de elită A fost, ce azi e doar ispită, Că el în haina ponosită Pierdut e-n banca nou vopsită! Referință Bibliografică: Proful / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1615, Anul V, 03 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
revistei Tribuna României, unde mă transferasem de la revista Flacăra ca să scap de indicațiile prețioase ale lui Adrian Păunescu (devenit ziarist agitat și propagandist după un excelent debut în poezie), a apărut un bătrân impunător, sprijinându-și parcă mâinile puternce în șapca ponosită pe care o mototolea calm. Biroul în care intrase era dotat generos cu mobilă stil, greoaie, cred Bidermaier. A cerut să vorbească cu redactorul șef Paul Anghel (coincidență de nume, nu eram rude), pe un ton de de voievod: poruncea
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
în cazul în care condamnații ar fi părăsit legea creștină și s-ar fi convertit la islamism sau mahomedanism. După cum am mai spus, în dimineața zilei de 15 august 1714, desfigurați de tortură, cu capetele descoperite, îmbrăcați doar în cămăși ponosite și târând după ei lanțurile grele, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi și ginerele Ianache erau purtați de la Yedikule către Serai, pe străzile pline de gură-cască. Ajunși la locul execuției, au fost așezați în fața sultanului Ahmed al III-lea
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
care, toate razele timpului istoric s-au concentrat într-un punct și apoi s-au proiectat pe cerul viitorului, dând semne că, revenită din adânca istorie a României, națiunea va dezbrăca mantia plumburie, îmbrumată, a toamnei înârziate într-o gară ponosită a timpului, își va curăța curpenii care vor rodi flori, în puritatea zăpezilor, va visa și se va reînnoi în primăvara viitoare. „României i-a fost dat să trăiască 24 de ore de mândrie, iubire, regăsire identitară și exemplu impecabil
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
era încă devreme în ziua de vară, după felul cum arăta călugărița șeful de echipă care sosise la fața locului a rugat pe o femeie mai în vârstă să o ducă la sediul brigăzii. Costumul pe care îl purta era ponosit, rupt și cârpit pe alocuri, ceea ce îi dădea celei în cauză un aer de persoană necăjită. Acel comănac de sub broboadă, era de asemeni murdar și uzat. Prezența aceasta jalnică a celei în cauză îl făcea pe privitor să o compătimească
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
de față se holbează la tine, fiecare așteptându-se în sinea lui să te vadă înconjurată de blănuri, diamante și să miroși a parfum scump, în timp ce tu ai venit îmbrăcată cu o fustă creață, un pulover pe gât, o geacă ponosită și ghete din piele ecologică, că-s mai ieftine. Și nici măcar nu ești coafată. Asta face parte din „rudele sărace” sau o fi chiar mă-sa? Ce-o fi pățit? O fi dat-o bărbat-său afară din casă?, se
PĂRINŢI DE ÎNCHIRIAT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351639_a_352968]
-
înțeles, și mi-a zâmbit cald. Era un zâmbet cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții, și azi, formidabila tristețe a
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
poziție mai comodă pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile, tremurând, un cordon de la rochia‑i ponosită și își legăna capul plecat, într‑o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe dumneata? a întrebat‑o comisarul Olaru cu voce prietenoasă, în timp ce‑și schimba poziția astfel încât ea să nu‑l poată vedea pe Gabriel
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
Paraschivescu) Plouă-n plânsul cu suspine dorul, dânsul, nu mai vine nici pe ploaie, nici pe zloată, are inima-nghețată și tot tace și tot tace, gândul negru nu'ș ce-i face. Dorul și l-a priponit prin cuvântul ponosit și de sete e uscat că vioara i-a plecat. I-a luat-o un gagiu iubăreț și zurbagiu, a-ncântat-o cu momele, cu o salbă de mărgele. Și ea, proasta, a plecat, cânt de lebăd-a lăsat să străbată
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]
-
Bucuria unui clop, Coada lui de târnăcop Că ne-a răsturnat carâta! Și ne umplú de ocară La un colț de iarmaroc Cu limbajul lui baroc, Tutungiul de pe scară El sudalmă, eu - o palmă Un țignal pentru vardist (Cel mai ponosit și trist Da' nu-i ședea rău pe cal mă'!) Un plaivaz, o terfeloagă Și ne trase o amendă Ca să intre în agendă Ziua asta de oloagă Pălăria lui, pe ceafă Nasul meu - un castravete Ca să vezi și tu băiete
BUCURIA UNUI CLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355910_a_357239]
-
de vară, iar noi, tiptil, ne-am strecurat în încăperea de alături. Îi vedeam bine printre scândurile peretelui despărțitor, cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla de șnaps dintr-un bidon vechi de untură, aflat sub niște pături ponosite. Din pături se răspândiseră în jur, fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
aș vrea să fim amândoi. Dar taci în fața feluritelor păreri, Trecând neobservată și nepăsătoare. Ești prea puțin atentă la dureri De ce? Căci ești încântătoare. Filozofând pe teme încă ne găsite Abstracte uneori dar și reale Cuvintele ce par atât de ponosite Devin deodată ținte ideale. Sunt încă mic în fața ta ca și a tuturor Nu pot să cresc, ca fumul de explozii Și nu m-aș pierde-n studiul rimelor, Pentru a nu mă critica rapsozii. Turda 1965 Referință Bibliografică: Relativitate
RELATIVITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355584_a_356913]
-
mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng și le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de facut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi și ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casa mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până jos și pe care mie îmi plăcea tare mult să
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng si le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de făcut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi si ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casă mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până jos și pe care mie îmi plăcea tare mult să
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]