350 matches
-
Pius XI, prin enciclica Rerum omnium (26.I.1923)232, l-a desemnat pe Sfântul Francisc de Sales patron al jurnaliștilor, încurajându-i pe aceștia să apere doctrina creștină. Asociația "Azione Cattolica Italiana" (ACI) a jucat un rol important în pontificatele Papilor Pius XI și Pius XII; ea a sprijinit și a furnizat conducători pentru PPI, deși teoretic se autodefinea ca fiind "apolitică". Potrivit lui Casella, caracterul "nereligios" al PPI a fost motiv de neînțelegeri între acesta și ACI, deoarece concepeau diferit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Timp de mai multe decenii, primatul papal a fost înțeles ca jurisdicție, iar infailibilitatea ca afirmare necondiționată a autorității (P. Granfield, "Nascita e declino della societa perfecta", în Concilium, 18, 1982, pp. 955-964, Șerban Turcuș, op. cit., p. 30). 51 În pontificatul papei Pius X, natura monarhică a Bisericii și caracteristica ei de societate inegală formată din două categorii de personae (păstorii și turma), au rămas principiile esențiale ale ecleziologiei, iar măsurile luate de Papă în această perioadă (1903-1914) au fost împotriva
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Luigi Salvatorelli, La politica della Santa Sede dopo la guerra, Milano, 1937, p. 41. 55 "I diritti di Dio nella societa e la festa liturgica di Cristo Re", în La Civilta Cattolica, 1926, pp. 127-133. 56 Sintetizând, constatăm că până la pontificatul papei Pius XII, autoritatea papală a mizat pe integralismul ecleziastic și pe concepția puterii corelate oficiului papal ca suveranitate. Totuși, Conciliul Vatican I nu a reușit să definească o doctrină clară a Bisericii, referitor la rolul mass-mediei în Biserică și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ibidem, p. 40). 59 Grupul tradiționalist și cel modernist s-au "confruntat" la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru impunerea Suveranului Pontif. Acesta a adoptat și a aplicat viziunea și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea (1846-1878) și Papei Pius al X-lea (1903-1914) au întreprins o campanie de condamnare a ideilor moderniste prin enciclicile date și prin numirea în poziții foarte importante în ierarhiea pontificală a unor oameni care si-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale. Papa Pius IX a definit și conceptul Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Din punct de vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial Papa Pius IX a fost un liberal, eliberând deținuții politici închiși de predecesorii săi și a propus Romei un cadru constituțional de guvernare. A devenit conservator după unele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care au dus la prăbușirea regimului totalitar în România. Cristian VASILE Imposibila reconciliere: România comunistă și Vaticanul 1950-1989 Studierea raporturilor postbelice româno-vaticane este o întreprindere dificilă, în condițiile în care arhivele cele mai importante rămân deocamdată închise. Documentele relevante ale pontificatelor de după 1939 nu au fost declasificate, iar accesul la Arhiva Departamentului Cultelor de la București s-a făcut într-un mod netransparent. Diplomația ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a secundat politica externă promovată de regimul de la București, inclusiv în relația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anilor ’60 între cele două blocuri politico-militare a influențat inclusiv dialogul dintre Sfântul Scaun și guvernele comuniste din Europa Răsăriteană. Temeiurile politicii orientale a Sfântului Scaun (Ostpolitik-ul vatican, cum a mai fost numită) au fost puse în ultima parte a pontificatului lui Ioan al XXIII-lea, o dată cu vizita cardinalului Agostino Casaroli la Budapesta și Praga în mai 1963. Una dintre preocupările Sfântului Scaun era restabilirea condițiilor normale ale vieții religioase în țările cu populație catolică din Europa de Est, ceea ce presupunea o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Greco-Catolice de câștigurile obținute în urma Conciliului II Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ cordiale” între factorii politici de la București (în primul rând N. Ceaușescu) și Sfântul Scaun în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea. Diplomația pontificală dădea dovadă de prudență în chestiunea „uniată” și, din acest punct de vedere, este semnificativ faptul că, la sfârșitul audienței acordate lui Nicolae Ceaușescu de Paul al VI-lea, la 26 mai 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
episcopi și ordinari ai Bisericii Greco-Catolice, din clandestinitate”. Alegerea arhiepiscopului de Cracovia, Karol Wojtyla, ca papă a întărit și mai mult Biserica Catolică în Polonia, dar a avut consecințe și asupra dinamicii relațiilor externe ale țărilor din Europa Răsăriteană. O dată cu pontificatul lui Ioan Paul al II-lea convorbirile cu guvernele comuniste și cu Bisericile Ortodoxe din Răsărit au început să traverseze o etapă mai delicată datorită accentului pus de Vatican pe respectarea drepturilor omului. în plus, Ioan Paul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
traverseze o etapă mai delicată datorită accentului pus de Vatican pe respectarea drepturilor omului. în plus, Ioan Paul al II-lea a făcut mai puține concesii în relațiile diplomatice cu Moscova și sateliții ei decât predecesorii lui”. Un laitmotiv al pontificatului său a fost viitorul Bisericilor în Europa de Est și misiunea specială a sa, ca papă de origine slavă, de a reafirma unitatea Bisericii creștine de la Atlantic la Urali. Discursurile papei favorabile reconstituirii Bisericilor catolice orientale de rit bizantin au devenit din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de vedere etnic, pe lângă maghiari regăsindu-se români, germani, bulgari, slovaci etc. Ipoteza mai plauzibilă este aceea că Vaticanul a fost împins, în cazul românesc, spre o atitudine intransigentă de politica de forță a regimului de la București. Firește, atunci când arhivele pontificatului lui Pius al XII-lea vor fi deschise, problema determinării cu care a acționat Sfântul Scaun va fi lămurită pe deplin. Starea de „război rece” care a caracterizat relațiile (un termen impropriu!) româno-vaticane în anii ’50 a avut prelungiri și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și universală în Biserică, [putere] pe care o poate exercita întotdeauna în mod liber. Can. 44 - § 1. (= 332) Pontiful Roman obține puterea deplină și supremă în Biserică, prin alegerea legitimă acceptată de el, împreună cu hirotonirea episcopală; de aceea, alesul la pontificatul suprem, care este Episcop, obține această putere din momentul acceptării; dacă însă caracterul episcopal îi lipsește, va fi imediat hirotonit Episcop. § 2. Dacă se întâmplă ca Pontiful Roman să renunțe la funcția sa, se cere pentru validitate ca renunțarea să
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
deplină, nemijlocită și universală, pe care poate să o exercite întotdeauna în mod liber. Can. 332 - § 1. Pontiful Roman obține puterea deplină și supremă în Biserică prin alegerea legitimă, acceptată de el, împreună cu consacrarea episcopală. De aceea, cel ales la pontificatul suprem, care este deja însemnat cu caracterul episcopal, obține această putere din momentul acceptării. Dacă cel ales este lipsit de caracterul episcopal, să fie imediat consacrat Episcop. § 2. Dacă se înt��mplă ca Pontiful Roman să renunțe la funcția sa
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
a reînnoi viața creștină. De fapt, întreaga operă a Conciliului și-a extras normele și orientarea mai ales din această intenție. Dacă luăm în considerație natura lucrărilor premergătoare promulgării Codului, precum și modul în care ele au fost efectuate, îndeosebi în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea și al lui Ioan Paul I, și de atunci până azi, este absolut necesar să se scoată bine în evidență faptul că aceste lucrări au fost duse la bun sfârșit într-un excepțional spirit de
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
va reintroduce în Biserică o disciplină activă și că, în consecință, cu ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, va spori din ce în ce tot mai mult grija pentru mântuirea sufletelor. Roma, Palatul Vatican, 25 ianuarie 1983, al cincilea an al Pontificatului Nostru. PAPA IOAN PAUL AL II-LEA Prefață Chiar din primele veacuri ale Bisericii s-a introdus obiceiul de a aduna împreună sfintele canoane, pentru a se facilita cunoașterea, aplicarea și respectarea lor, îndeosebi de către clerici, deoarece, așa cum atrăgea atenția
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
conciliu, Scaunul apostolic, după ce a reglementat doar chestiuni mai urgente considerate ca având o legătură mai strânsă cu disciplina, s-a gândit la o nouă sistematizare a legilor. În cele din urmă, papa Pius al X-lea, chiar la începutul Pontificatului său, s-a ocupat personal de această problemă, luând hotărârea de a aduna și de a reforma toate legile ecleziastice, și a dat ordin ca lucrarea, sub îndrumarea cardinalului Pietro Gasparri, să fie dusă la bun sfârșit. Pentru realizarea unei
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
deplină, nemijlocită și universală, pe care poate să o exercite întotdeauna în mod liber. Can. 332 - § 1. Pontiful Roman obține puterea deplină și supremă în Biserică prin alegerea legitimă, acceptată de el, împreună cu consacrarea episcopală. De aceea, cel ales la pontificatul suprem, care este deja însemnat cu caracterul episcopal, obține această putere din momentul acceptării. Dacă cel ales este lipsit de caracterul episcopal, să fie imediat consacrat Episcop. § 2. - Can. 333 - § 1. În virtutea funcției sale, Pontiful Roman deține puterea nu numai
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
și universală în Biserică, [putere] pe care o poate exercita întotdeauna în mod liber. Can. 44 - § 1. (= 332) Pontiful Roman obține puterea deplină și supremă în Biserică, prin alegerea legitimă acceptată de el, împreună cu hirotonirea episcopală; de aceea, alesul la pontificatul suprem, care este Episcop, obține această putere din momentul acceptării; dacă însă caracterul episcopal îi lipsește, va fi imediat hirotonit Episcop. § 2. - Can. 45 - § 1. (= 333) Pontiful Roman, în virtutea funcției sale, se bucură nu numai de puterea asupra Bisericii universale
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat considerabil pe monarh în opera de unificare și organizare a triburilor geto-dace. Deceneu a devenit rege al geților în anul 44 î.e.n, după moartea lui Burebista. A reformat pontificatul zamolxian. A stabilit locuința preoților lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon). A împărțit pe geți în ordinul Piloforilor sau Pileaților și ordinul Capeluttilor sau Comaților. A cultivat în rândul geților astronomia și agricultura. A construit altare noi și edificii sacre
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
prezenței iezuiților la Nagyszombat. Seminarul teologic de acolo, la vremea aceea singurul din toată Ungaria, fusese înființat de sibianul Nicolaus Olahus în anul 1567. Deschiderea unui colegiu academic iezuit, alături de seminarul teologic de la Nagyszombat a fost prioritatea absolută a începutului pontificatului său. Noul colegiu academic și-a deschis porțile în 1619. Pe lângă acesta, prin eforturile concertate ale lui Pázmány și ale Ordinului Iezuit, au fost înființate colegii academice la Sopron, Homonna și, în ciuda opoziției înverșunate a autorităților din Pojon, chiar și
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
Sextus" (1298) și "Clementines" (1317). În sec. XX, Biserica Catolică a început să codifice aceste canoane, și astfel a luat formă Codul Canonic din 1917. O ediție revizuită, "Codex Iuris Canonici" (Codul de Drept Canonic, CIC) a fost publicat sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, în 1983, pentru a cuprinde și noile reglementări ale Conciliului Vatican II. Codul canonic în Biserica Catolică este un sistem juridic complet dezvoltat, având toate componentele sale (judecători, procuratori, avocați); cel mai mare grad
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
este Juris Canonici Doctor, Doctor în Drept Canonic. Bisericile Catolice Orientale au un cod canonic propriu. Prima parte a Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene, purtând numele de "Codex Iuris Canonici Orientalis" (Codul de Drept Canonic Oriental) a fost parțial încheiată în timpul pontificatului Papei Pius al XII-lea, care l-a promulgat în 1948. Cu toate acestea, în 1959, Papa Ioan al XXIII-lea a suspendat publicarea celei de-a doua părți datorită reformelor Conciliului Vatican II, ale cărui reglementări trebuiau implementate. Într-
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
al XXIII-lea a suspendat publicarea celei de-a doua părți datorită reformelor Conciliului Vatican II, ale cărui reglementări trebuiau implementate. Într-un final, "Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium" (Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, CCEO) a fost promulgat în noiembrie 1990, în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea. Codul se aseamănă Codului de Drept Canonic, având doar reglementări de nuanță, cu privire la organizarea ierarhică și administrativă a Bisericilor Orientale. Bisericile Ortodoxe au un cod canonic mai puțin oficios, tradiția ortodoxă privind canoanele mai
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
ordine minore și ordinul subdiaconal ca ordin major, care le erau conferite candidaților la preoție "pro forma", înainte de a ajunge diaconi. ordinele minore și subdiaconatul nu erau considerate sacramente, și ca urmare a Conciliului Vatican II, au fost suprimate în timpul pontificatului Papei Paul al VI-lea. Titlurile de Cardinal, Patriarh, Primat, Mitropolit, Arhiepiscop Major, Arhiepiscop, Prelat și Monsenior/Monsignor nu sunt ordine sau sacramente, ci doar titluri și funcții conferite, de obicei, celor care au primit ordinele sacre. Primirea acestor titluri
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
catolici schismatici din zilele noastre, numiți sedevacantiști, pretind că papii aflați la Roma sunt eretici datorită diverselor reforme pe care sedevacantiștii le văd ca inovații nelegitime în practicile sfinte al Bisericii Romano Catolice. Astfel de reforme au fost adoptate în timpul pontificatului Papei Ioan al XXIII-lea și al pontificatului Papei Paul al VI-lea, printre acestea aflându-se și aspecte ale celui de-Al doilea Conciliu de la Vatican. Printre cele mai criticate reforme se află înlocuirea Mesei latine tridentine cu Novus
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]