265 matches
-
în spirală în care contează mai mult istoria națională, deși plasată în fundal, decât genealogia Cozienilor, familia luată drept pretext evocator. Comăneștenii lui Duiliu Zamfirescu se integrează într-o sociologie, o viziune specifică autorului despre idealismul vieții la țară, îndatorată poporanismului și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
avut nu Stere, ci Ibrăileanu care, la reapariția, în 1920, a revistei ieșene a recunoscut, loial, dispariția idealului social poporanist, din care reținea, pe plan estetic, numai teorema specificului național și dragostea pentru țăran. Stere, dimpotrivă, a încercat să reanime poporanismul, după război, în doctrina țărănistă (Mihalache, dr. N. Lupu, chiar Madgearu i-au stat aproape), bine abandonată, în 1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
național și dragostea pentru țăran. Stere, dimpotrivă, a încercat să reanime poporanismul, după război, în doctrina țărănistă (Mihalache, dr. N. Lupu, chiar Madgearu i-au stat aproape), bine abandonată, în 1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care n-a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
domolirea (ca să nu spun de-a dreptul represiunea) răscoalei țărănești din 1907, buna, eficienta distincție dintre populism și ideologia socialiștilor (distingînd util - în sfera acestora din urmă - pe centristul Gherea de radicalul Racovski) și, în sfîrșit, ideea că la configurarea poporanismului de către Stere modelul rusesc n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu Stere, Haret, Take Ionescu, chiar Gherea în Neoiobăgia, "se regăsesc pe aceleași poziții, luptînd în același timp contra oligarhiei și a marxismului
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
nu sînt biografii (și, cînd sînt, tot ale unor ,,ideologi" sînt: Maiorescu, Gherea, Stere), cărțile lui vorbesc despre idei și contextul lor: Junimismul, (cu care a debutat în 1966, așa-zicînd pe cont propriu, reluat în 1975), Țărănismul, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Curentul literar de la ,,Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Anii '30 - extrema dreaptă românească, 1995. Cele mai bune capitole din biografii descriu viața politică românească de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. în această
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
care il presupune, operă sa pare să aparțină unui colectiv de cercetători și nu unui singur om (și acela fragil, cu o sănătate nesigură). Și totuși, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii și cercetări, 1973, Junimea și junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Operă lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viața lui Titu Maiorescu, I
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
au ritmat istoria literaturii? Și, dacă tot vorbim de contexte sociale, unde sunt generațiile care au purtat ștafeta mentalităților, tradițiilor și cutumelor? Reproșul adresat criticii de până acum de a fi eliminat forțat din schemă tradiționalismul, începând cu sămănătorismul și poporanismul, ține de același război cu estetismul și cu valoarea prin care generația 2000 vrea să se distingă. E limpede că n-au fost citiți nici Z. Ornea, nici D. Micu, în anii noștri, nici Lovinescu, nici Zeletin, în anii dinainte
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
farmecul natural al feminității. "Caravana cinematografică" (instituție ambulantă ivită din admirația naivă a lui Lenin pentru cinematograf) pleca în turnee prin sate în perioada de pionierat a comunismului pentru a-i culturaliza pe săteni. Ea reprezenta o nouă formă de "poporanism", având un scop nu numai didactic, ci și propagandistic. Activistul care în mod obișnuit o însoțea avea grijă ca filmele să fie înțelese "corect" din punct de vedere politic. Ioan Groșan și l-a ales nu întâmplător ca personaj principal
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
fost ales membru corespondent al Academiei Ungare, iar după un an a devenit membru al Societății Literare „Petöfi Sándor”. A fost unul dintre principalii reprezentanți ai curentului conservator din literatura maghiară de la începutul secolului trecut, un exponent mult întârziat al poporanismului - „Textele sale lirice cu tematică rurală se situează la limita romanțelor, a baladelor și a poeziilor de gen. Evocă în general întâmplări simple, înduioșătoare sau chiar cu un sfârșit tragic petrecute în satul său natal, căruia i-a dedicat nenumărate
Agenda2006-03-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284650_a_285979]
-
șluiț pe acest pămînt va merita odată o biografie, acest document, din ziarele de pe vremuri, șsă nu fieț trecut cu vederea". Îndemnul acesta l-a și reținut Z. Ornea, unicul biograf cu adevărat al celui care a fost promotor al poporanismului și autor al romanului-fluviu În preajma revoluției 2. Din păcate, el n-a izbutit decît parțial în demersul său. În fapt, a găsit în presa epocii un incident, în mai 1894, cu ziarul bucureștean "Naționalul", care îl acuzase pe C. Stere
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
funcțiune o exercitase din plin Ibrăileanu, cel căruia i se datorează (ămpreună cu D. D. Pătrășcanu) meritul de a fi reluat ciclul revistei ăntrerupt an 1916. Importante, ăn luările de atitudine ale lui Ibrăileanu șanț, desigur, eseurile sale despre apusul poporanismului și clarificările oarecum postume despre fizionomia acestuia. Va reduce poporanismul la categoria specificului național, pe care a continuat să o apere câtă vreme (un deceniu ăntreg) a mai scris an revista. Din cauza acestui partizanat s-a războit nu numai cu
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
datorează (ămpreună cu D. D. Pătrășcanu) meritul de a fi reluat ciclul revistei ăntrerupt an 1916. Importante, ăn luările de atitudine ale lui Ibrăileanu șanț, desigur, eseurile sale despre apusul poporanismului și clarificările oarecum postume despre fizionomia acestuia. Va reduce poporanismul la categoria specificului național, pe care a continuat să o apere câtă vreme (un deceniu ăntreg) a mai scris an revista. Din cauza acestui partizanat s-a războit nu numai cu Lovinescu (căruia i-a contestat, nedrept,valoarea, totuși excepțională, a
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
anume industrializarea. Câteva dintre articole, de altfel, sunt adevărate studii ce ar trebui reluate măcar în cercurile de profil ale partidelor noastre de azi, dacă nu și în bibliografiile facultăților de științe politice. Mă refer la studiul fundamental Social-democratism sau poporanism?, din 1907, la cele cinci articole dedicate problemei marii proprietăți rurale, din 1908, sau la cele patru texte polemice la adresa lui Aurel C. Popovici, din același an 1908. Ele ne obligă să renunțăm la imaginea unui C. Stere - tribun, în favoarea celei
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
idei în jurul temei specificului național. Fără îndoială, deceniile interbelice ating punctul de sus al acestor dezbateri. Și ele sînt multe, afirmate de personalități de prim ordin. Viața Românească are bărbăția de a anunța, prin condeiul autorizat al lui Ibrăileanu, sfîrșitul poporanismului, datorită împlinirii marilor reforme postbelice, dar arată că din toate cîte a afirmat din 1906 încoace a rămas în picioare doar conceptul specificului național, pe care continuă să-l apere. M. Ralea își asumă misiunea de a defini, în numele revistei
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
plan beneficiind de studii de caz. Interesantă e atitudinea lui H.H. Stahl, rezervat în a vorbi, la bătrînețe, despre implicarea sa vehementă în elaborarea și implementarea Legii carliste a Serviciului Social... Autorul are dreptate să observe că Dimitrie Gusti - afin poporanismului antebelic și conservatorismului social - nu s-a arătat interesat de stimularea unei clase de mijloc urbane, ci doar de a uneia rurale, prin formarea unei elite devotate țărănimii. De altfel, pentru cei mai mulți intelectuali autohtoni, națiunea română era identificată, romantic, cu
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
corp firav, dar cu ceva mai multă minte. Între altele, eu revin la o idee mai veche pe care am tot repetat-o: nu știu o mișcare grass-roots, una foarte populară și zgomotoasă, inclusiv în lumea intelectuală în afara ortodoxismului, legionarismului, poporanismului, naționalismului. Liberalismul nu a fost și nu este „o mișcare”, nici măcar intelectual prea populară. Socialismul nu a apucat să fie, în formă civilizată, o astfel de mișcare. Feminismul a fost și în perioada interbelică o mișcare realizată de către o elită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Nădejde, apoi (după desființarea acestuia, în 1892), în diverse publicații de mai mare sau mai mică relevanță (Munca, România muncitoare, Pagini literare, Lumea, Lumea nouă, Curentul nou al lui H. Sanielevici etc.). În schimb, deși refuză arta pentru artă în numele „poporanismului” (variantă autohtonă a narodnicismului rus), Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (apărută la Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla se va întîlni însă cu cel criticist de la Noua revistă română, conduse de junimistul C. Rădulescu-Motru. Raționalist moderat, profesorul de filozofie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca pe un „pastiș”. Opțiunea sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în cartea sa recentă Farmecul discret al etnologiei. Pe același ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri : Semănătorismul și poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui sînt privite de tradiționaliști
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ie medieval? ?i modern? rom�neasc?, Editura Dacia, Cluj, 1985, p. 294). �n a doua jum?țațe a secolului al XIX-lea s-au conturat c�teva orient?ri ce au cristalizat op?iunile fundamentale existente �n societatea rom�neasc?: ��poporanismul av�nd �ntre reprezentan?i pe Constantin Stere (1864-1936) cel care consideră prioritar? pentru societatea rom�neasc? �problemă agrar?� deoarece ??r?nimea era clasa majoritar?, sau pe Solomon Katz � alias Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920) care spunea c? societatea rom�neasc? a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n-a încetat să decepționeze și să neliniștească cînd cu violența ei primitivă, cînd cu conservatorismul său politic. Trecerea de la idealitatea națională la realitatea socio-politică a fost plină de deziluzii. Fiecare generație de intelectuali reînnoadă legătura cu trecutul, cu tradiția poporanismului apărut pe la 1848 și structurat abia la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria și cu subdezvoltarea sau, mai curînd, cu îmbogățirea egoistă de pe urma pămîntului, în mod constant, în ciuda pasivității țărănimii sensibile la tot
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conservatorismul său politic. Trecerea de la idealitatea națională la realitatea socio-politică a fost plină de deziluzii. Fiecare generație de intelectuali reînnoadă legătura cu trecutul, cu tradiția poporanismului apărut pe la 1848 și structurat abia la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria și cu subdezvoltarea sau, mai curînd, cu îmbogățirea egoistă de pe urma pămîntului, în mod constant, în ciuda pasivității țărănimii sensibile la tot felul de propagande. Echilibrul între mistica națională țărănească și practica politică poporanistă este, prin urmare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]