213 matches
-
fel esențial, profund, de a simți realitățile culturii noastre. DAN HĂULICĂ, Critică și cultură, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 287-288. Spiritul critic în cultura românească este scrisă cu vervă, în termeni clari, cu argumentare nesofisticată, într-un adevărat spirit poporanist. Acest eseu de sociologie culturală rămâne o operă de referință prin acuratețea demonstrației și patosul susținerii specificului național, popular, care are deja o tradiție reprezentată de vechea critică moldovenească, în primul rând Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo. Recunoaștem meritele lucrării
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu ridicarea nivelului lor cultural, categoria socială fiind desemnată, în virtutea ponderii ei numerice și economice, prin termenul „popor”. Un rol important revenea - în ochii ideologului - intelectualilor, inclusiv artiștilor, îndeosebi celor ieșiți din popor. Programul este numit încă din acest moment „poporanist”, S. precizând că e vorba de un curent prezent și în Anglia, dar mai ales în Rusia, unde așa-numitul narodnicestvo cunoscuse între 1870 și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
care foarte activ se arată G. Ibrăileanu. Cu referire la limba literară, S. observă că aceasta trebuie să fie „un rezultat al lucrării împreună pe terenul social, cultural și intelectual a maselor muncitoare, dintr-o parte, și a păturii culte poporaniste [...] dintr-alta”. Alt articol (Ce cerem de la artiști?) vorbește despre „marginile peste care nu se poate trece”, margini „arătate de datoriile morale pe care le are orice om cult crescut și susținut de «economia națională» - față cu masele muncitoare și
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
conștient și neatârnat”. Definiția este completată cu observația că poporanismul „e mai mult un sentiment general, o atmosferă [...] intelectuală și emoțională decât o doctrină și un ideal bine hotărât”. În altă parte formulează și postulatul caracterului național al oricărei literaturi poporaniste. Clarificări sunt aduse apoi în alte articole - „Omul perfect”, Motivele artei, „Poporul” în artă și literatură, „Arta pentru popor”. Ultimul, cuprinzând un amplu excurs în artele plastice și în dramaturgia europeană, dă seamă și de largul orizont cultural al ideologului
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
volumul de debut al lui Octavian Goga, poezia ardeleanului fiind considerată expresia integrală și cea mai valoroasă a poporanismului literar. Distincții subtile operează și comentariile referitoare la scriitori din epoci diferite, ca Oscar Wilde, Henrik Ibsen și Lev Tolstoi. Ideile poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale omului politic - Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908), Pentru ce sunt un trădător... (1915), discursul Un caz de conștiință (1921
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
atrage în paginile sale cele mai importante contribuții literare și culturale. În 1938, D. și „Viitorul” intră sub regimul sever al cenzurii, continuând să apară, dar fără indicația că sunt organe de partid. Deși D. reflecta la început ascensiunea ideologiei poporaniste a Partidului Național Țărănesc, atât pe plan socio-politic și economic, cât și pe cel cultural, doctrina partidului încearcă să găsească o cale de mijloc, care să împace tradiționalismul și modernismul, naționalismul și democrația, moștenirea agrară a României cu nevoia de
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
românească”. A fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române și Premiul „Femina-Vie Heureuse” în 1927, Premiul Național pentru Poezie în 1937, Premiul Societății Scriitorilor Români în 1942 ș.a. Fără a fi, cum s-a spus adesea, regională, tradiționalistă sau poporanistă, opera scrisă de C. se încadrează în mod evident în ceea ce se poate numi „literatură moldoveană”, prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior răzbat înțelesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „năzuință spre spulberare”. Domnișoara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
de stepă, Bob mic (gen epitaf). Poema cea mai lungă este Rânduiala (12 catrene). La pagina 58, din cele două strofe nu putea lipsi zgura unor clișee de tipul „duioasele cărări” sau „aduceri aminte”, după cum, în altă parte, întâlnim sămănătoristele/ poporanistele „poteci de dor”. Riscurile și provocările asumate au rămas aceleași pe care le semnalam și în urmă cu patru sau doi ani: exuberanța juvenilă, visătoria adolescentină, uneori chiar verbiajul nonșalant, neliniștea în veșminte de voioșie roz-violet și agitație candidă, contagioasă
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și romanul de dragoste „Adam și Eva”. Romanul „Ion“ este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul secolului
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
literatură și artă, caracterizată prin redarea veridică, obiectivă a realității și prin apropierea creației de viață. Orientare populară apărută la începutul secolului XX, ai cărei reprezentanți considerau că țărănimea este adevăratul fond al poporului român, depozitul valorilor spirituale și morale. Poporaniștii susțin că s-ar putea crea o societate agrară care să nu fie deranjată sau atinsă de industrializare. Ei atrag atenția asupra drepturilor nerespectate ale țăranilor. Parnasianismul afirmă autonomia esteticului, susținând prin Gautier teoria artei pentru artă. Dezamăgiți de societate
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
se integrează perfect poporanismului, cum ar fi: "Datorii uitate", de Jean Bart, "Moș Gheorghe la expoziție" și "Rătăcirea din Stoborăni", de Spiridon Popescu. Alți scriitori, cum ar fi Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, includ elemente poporaniste în operele lor. Calistrat Hogaș, în "Pe drumuri de munte", surprinde realist o serie de portrete de o cuceritoare simpatie (părintele Ghermănuță, Axinia), inspirate de oamenii întîlniți în peregrinările sale prin munții Neamțului. Natura este proiectată hiperbolic, cu veselie și
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
sentimentelor... Dovadă acestei afirmări stau cele două tablouri, pe care în luna din urmă le-a expus Dul Băncilă în vitrina a două din librăriile locale. E un Țăran istovit și 1907... În acel țăran, Dul Băncilă a avut tendința poporanistă de a arăta marea mizerie și sărăcie a țăranului român. Dar rezultatul e că a făcut din țăran o mutră hidoasă și ca concepție și ca colorit..."” . La astfel de atacuri, a urmat și o replică din partea lui A.D. Atanasiu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
personalități din lumea literară, nu se poate gândi global ideologia revistei, de la primul până la ultimul număr, fără disocieri dar un curent comun numit semănătorism a existat. Văzut în ansamblul său, datorită unui important public cititor, sămănătorismul a rămas alături de mișcarea poporanistă a lui Spiru Haret unul din curentele ideologice remarcabile ale începutului de secol XX. Apariția lui a contribuit nu numai la culturalizarea maselor dar și la dezvoltarea interesului față de problema țărănească, țărănimea fiind aflată tocmai în acei ani în criză
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, in general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînă la sfîrșitul vieții. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic — Constantin Stere s-a situat pe
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
director, seria a doua a revistei Cuvântul Liber. Dintre colaboratorii la această revistă se pot menționa scriitorul Victor Eftimiu, poetul Tudor Arghezi și alții. Revista este un săptămânal politic și cultural militând pentru inserarea României in "concertul" european, în contrast cu mișcarea poporanistă a revistei Viața Românească. Chiar în cuvântul de introducere, Eugen Filotti folosește (introduce) termenul de "europeanism". Revista sprijină curentele artistice de avangardă văzând în ele o dovadă a participării românești la frământarea culturală europeană. Printre alți colaboratori se poate remarca
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
1904-1906) și la București. Debutează publicistic în suplimentul literar al "Adevărului" (1903), cu un articol despre studiile sale clasice. În 1904 își începe colaborarea la "Epoca", scriind despre Mihail Sadoveanu. A continuat în 1905 cu articole despre scriitori sămănătoriști și poporaniști (Octavian Goga, Șt.O.Iosif, Alexandru Brătescu-Voinești, Popovici-Bănățeanu, I.Gorun, Sandu-Aldea, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu), toate acestea constituind subiectele reunite în cele două volume de debut "Pași pe nisip...", apărute în 1906. În această perioadă a activității sale, preocupat fiind
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
românească întoarce atunci spatele inerției orientale și, împrumutînd formele, creează premisile pentru a apărea fondul. Fenomenul fomelor fără fond, de care vorbesc și junumiștii, e, așadar, real dar, spre deosebire de aceștia, Lovinescu îl consideră inevitabil și creator. Junimiștii, socialiștii, mai tîrziu poporaniștii și sămanatoriștii s-au opus acestui proces, fatal în condițiunile noastre, de unde, observă Lovinescu, lipsa de convergență dintre dezvoltarea socială și evoluția culturii. Această din urmă e, prin rezistență față de noile forme, reacționară, în contra timp cu tendința de evoluție a
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, debutează în paginile
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist de la "Viața Românească". El a încercat să refacă relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes. În anii 1910, tradiționalistul anti-Iorga Ilarie Chendi vedea în Sadoveanu unul dintre poporaniștii care promovau „vindecarea spirituală a poporului nostru, prin cultură.” În această
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist de la "Viața Românească". El a încercat să refacă relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes. În anii 1910, tradiționalistul anti-Iorga Ilarie Chendi vedea în Sadoveanu unul dintre poporaniștii care promovau „vindecarea spirituală a poporului nostru, prin cultură.” În această perioadă el a formulat o perspectivă rurală și naționalistă asupra vieții, respingând ceea ce
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist de la "Viața Românească". El a încercat să refacă relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes. În anii 1910, tradiționalistul anti-Iorga Ilarie Chendi vedea în Sadoveanu unul dintre poporaniștii care promovau „vindecarea spirituală a poporului nostru, prin cultură.” În această perioadă el a formulat o perspectivă rurală și naționalistă asupra vieții, respingând ceea ce el consideră că „lumea hibridă urbană” pentru „lumea realităților noastre naționale”. În analiza lui Călinescu, asta
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mercantilismului și multe dintre restricțiile economice, devin una din temele principale din operele sale, care mai târziu aveau să-l înfățișeze pe Ștefan cel Mare ca primul campion al justiției sociale ("Frații Jderi"). În timpul Primului Război Mondial, Sadoveanu a aderat la rusofobia poporaniștilor și era împotriva Antantei, descriind politica națională a Imperiului Rus din Basarabia mult mai barbară ca dominația habsburgică a Transilvaniei. În 1916, a trecut brusc la tabăra pro-Antanta: entuziasmul său în calitate de ofițer de propagandă a fost atins de controverse odată ce
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]