229 matches
-
urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații de erezie, condamnări, excomunicări și cariere compromise. Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o soartă mai bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat cărțile ca fiind eretice, iar Papa Inocențiu al II-lea a întărit condamnarea dispunînd ca lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
cm - 10 2515.12.50 --- Cu o grosime peste 4 cm, dar de maximum 25 cm - 10 2515.12.90 --- Altele - 10 2515.20.00 - Ecausin și alte pietre calcaroase pentru cioplit sau pentru construcții; alabastru - 10 25.16 Granit, porfir, bazalt, gresie și alte pietre pentru cioplit sau pentru construcții, chiar degroșate sau simplu debitate, cu ferăstrăul sau prin alte procedee, în blocuri sau plăci de forma pătrată sau dreptunghiulara: - Granit: 2516.11.00 -- Brut sau degroșat - 10 2516.12
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
Nominalismul. Filozofii nominaliști: Berenger de Tours, Roscelin, Abélard, Guillume d^Occam, Duns Scott... Doctrină ce consistă în ideea că universalele nu există decât în cuvinte. E una din soluțiile date în Evul Mediu la problema universalelor (cearta universalelor) pe care Porfir (discipol al lui Platon, școala Alexandria 232) a pus-o în următorii termeni: " Genurile și speciile există în sine, sau numai în intelect și în primul caz sunt corporale sau incorporale; există ele, în sfârșit, în afara lucrurilor fizice, sau se
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
o tendință care pare necesară numai dacă e privită retrospectiv. Cu alte cuvinte, un fleac a putut provoca o dezbatere de decenii - vezi cearta universaliilor, provocată de un comentariu (al lui Boethius) făcut pe marginea unui alt comentariu (al lui Porfir) care la rîndul lui a fost făcut pe marginea unei cărți a lui Aristotel -, cum tot așa un amănunt livresc a putut acapara atenția speculativă a unei întregi epoci. Dacă tragem linie și facem bilanțul, ce constatăm? Constatăm că, în
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
Tăiere cu ferăstrăul sau alte procedee | | | |ferăstrăul sau altfel, în |de tăiere a marmurei (chiar deja | | | |blocuri sau plăci |tăiată) de o grosime de peste 25 cm | | | |dreptunghiulare (inclusiv | | | | |pătrate), de o grosime de până | | | | |la 25 cm | | | | | | | | | ex 2516 |Granit, porfir, bazalt, gresie |Tăiere cu ferăstrăul, sau alte | | | |și alte pietre ornamentale sau |procedee, a pietrei (chiar tăiate sau | | | |pentru construcții, debitate cu|nu) de o grosime de peste 25 cm | | | |ferăstrăul sau alte procedee, | | | | |în blocuri, sau plăci | | | | |dreptunghiulare (inclusiv | | | | |pătrate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134567_a_135896]
-
mor către iubire, numai ea balanță Providențială, pe când frumoasa țesătoare a trecutului Urzește poemul împrejurul zidirii căzute." Am văzut apărând pe nori locuințele În care trăiau îngerii și ei îmi spuseră Cântând deasupra țesăturii iubitei: "Îmbată-te de ea ca porfirul Ce bea din ochii tinerei femei strofele tale Purtătoare de dansuri și nu te lăsa nici când Surprins de mâhnire, căci ea E intrarea parfumului infernal În nările tale făcute pentru a simți doar pulpa Fructului divinei prezențe." Atunci mi-
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
cu Ioszef. Până și cartea lui Iov, acea parte pesimistă a Bibliei din care se vede că lumea e deșartă ca învățătura ungurească, nu scapă de traducere. Condratie Melentie Melentia Minodora Macoveiu Maxim Mirilă Martial Nichita Nastasia Olimpiu Pantea Pintea Porfir, Porfirie (St. Quadratus, episcop în Atena pe la a. 126, discipol al apostolilor, autor al unei Apologii a creștinilor adresată împăratului Adrian) se numește Kalman (gr. Meletios, silitorul) ung. Mate (Meletia) ung. Martha (purtătoare de dar) ung. Minna nume ebraic Maccabaeus
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
clădiți din idei și cristal, se-mpărtășiră din puterile țarinii. În tălpi le-ncolțiră firișoare de sânge, care se răspândiră repede în corpurile de lumină, formând sisteme venoase și arteriale, vizibile ca la creveți prin carnea străvezie. Un sânge de porfir le coloră buzele și obrajii, iar mărețele aripe, de lebădă ai zice, se legară de carena pieptului cu mușchi triunghiulari și puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crabul parazit își întinde substanța în corpul crabului-gazdă, dar altfel totuși, pentru că aici parazitul e mult superior gazdei. Alcătuit din substanță spirituală, cristal gazos circulând prin vene de diamant și artere de jad, prin capilare de perlă și canalicule de porfir, prin interstiții de peruzea și canale limfatice de opal, la rinichi de jasp și piele de cuarț și inimă de zirconiu și creier de beriliu și testicule de safir, îngerul nostru interior, umbra noastră interioară, suprapusă identic peste noroiul împuțit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urmă, și se pomeni într-o hală enormă, înaintînd minusculă pe un mozaic lustruit și măreț. Sala părea rotundă, dar marginea ei extremă era atât de îndepărtată, încît aproape că dispărea într-o ceață sidefie. Sprijinită pe colosale coloane de porfir, o cupolă aurie se înălța prea sus ca să existe cuvinte pentru a-i descrie înălțimea, mai sus decât bolta cerească pentru un truditor al pământului și mai sus decât sfera de cuarț a constelațiilor. Sculpturi monstruoase erau orînduite-n nișe, de jur-împrejurul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
creșteau copăcei profilați, negri ca smoala, pe lună. Crini de mlaștină, transparenți, își deschideau receptaculele ca de meduză, fixați pe șoldul vreunei statui doborâte. Himerele de pe ziduri urlau fără sunet către stelele la fel de mute. Din loc în loc, o coloană de porfir mai sprijinea un colț de fronton, pe care un picior de erou, sculptat în altorelief, mai pășea spre vid încălțat în sanda de piatră. Și totul, totul, fețele disperate ale statuilor, coloanele și capitelurile, șarpantele și am-brazurile și contraforții - erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întortocheată), se așezase drept în apexul porticului, alcătuind împreună cu el un simbol ciudat, pe care măduva spinării mele și nervii stomacului meu l-au înțeles mai bine decât mine. Și am intrat, în fine, în pântecul întunericului. Printre labiile de porfir și nymfele de obsidian ale nopții. Stelele au dispărut, dar, la lumina făcliei reaprinse, feerice flori de mină, jur-împrejurul vaginului de granit prin care înaintam, își aprindeau și-și stingeau fațadele cristaline. Coboram din ce în ce mai mult, cu grijă să nu strivim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noi, încercînd să ne-atragă în vălătuci de pânză scânteietoare, unde se mai zăreau schelete uscate de lilieci, axoloți și copii. Mineralele care mozaicau pereții păreau să-și schimbe continuu culorile și, din îmbinările atât de neașteptate, de marmură, pirită, porfir și cristal de stâncă ni se năzăreau icoane bizare. Vasilica, am văzut pe un perete întreg cum sfântul Gheorghe, împlătoșat și cu mantie de purpură, cum îl știm, dar acum prăvălit de pe cal, cu spaimă galbenă în priviri și făcând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adunase în păr. Perle? Cruci scrijelite în aur? Icoane bătute în smaralde? Scule prețioase și pietre nestemate cusute pe mătase, catifea și alte țesături fără nume? Păpuși de piatră străvezie cu ochi oblici, smălțuiți cu albastru? Inele cu paftale de porfir, cu chipuri de domnițe săpate-n peruzea? Agrafe cu grăunțe de diamant scînteietor? Lănțuge-ncurcate, casete de nldeș cu mărgăritare strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi întrebători, zugrăviți pe ape de verde și de azur? Sau o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu fațadă scorojită, având deasupra intrării un balconaș sprijinit de doi uimitori atlași sculptați într-o niatră lăptos-străvezie, de consistența dințișorilor de copil. Și iar construcții ciclopice, și iar fantastice răsărituri de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Desiderio autentic", a zis. "Am să-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta. Știi, nu sânt mai mult de cincizeci în lume." " Cînd a trăit?" l-am întrebat, măturând cu privirea detaliile fantastice ale templelor, cornișele de porfir, postamentele de malachită ale coloanelor sfărâmate. Adevăratul dintre ei doi (căci au fost doi, parteneri și iubiți, nedespărțiți toată viața), adevăratul Desiderio a fost cel mai mic de vârstă, Frangois de Nome. Dar numele a venit de la celălalt, Didier Barra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scaun pe lângă care trecea. Astfel, oricât ar fi înaintat în beznă, avea o cărare de lumină-n urmă, pe care putea veni înapoi netulburată, ca și când pe lespezile pe care le zărea acum bine: romburi de malachită verde-nchis și de porfir cu vinișoare sângerii, lustruite atât de bine, încît tot ce se afla pe suprafața lor dulce se răsfrângea adânc și minuțios în oglinda lor. Înaintând din con în con de lumină transparentă, printre scaunele înmărmurite, Coca ajungea din nou la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omenesc cu numele luxuriante din Almanahul de la Gotha, punând istoria umanității în relație, pas cu pas și moment cu moment, cu istoria bieților mei șaptesprezece ani de viață. Aveam să dezvălui cabale fantastice, regizate, în palate subterane de marmură și porfir, de prințul acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia. Monumentul îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre vecini o îngăduiau. În curtea de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe două coloane vopsite ca porfirul, ai cărei pereți erau zugrăviți pompeian. De-a lungul pereților se înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este decât un mediu difuz, o iradiere multiplă, niciodată un punct fix de sprijin și de stabilizare. Din acest punct de vedere, când exprimăm un subiect, îl și facem să treacă printr-un mediu de sensuri radial articulate (arborele lui Porfir exprimă în fond ideea de arborescență și de ramificare logică a oricărui lucru); iar dacă alegem un anumit tip de articulație, cel pe care termenul mediu crede că-l poate lua în posesie, nu facem decât să exprimăm doar unul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Trinitate, De Civitate Dei, De Magistro); Origen; Clement; Pseudo-Dionis; secolul mare (IV) al celor trei: sf. Ioan Chrisostomul, sf. Grigore de Nisa și sf. Vasile (liturghia ortodoxă); o istorie a conciliilor; sf. Ioan Scărarul; Filocaliile (răsfoire). Seria filozofică: Philon, Pseudo-Longin; Porfir; Boethius. Intrăm în evul mediu: Alcuin; Abélard (+Scrisorile cu Héloïse); Anselm (Proslogion); Toma; Occam; Duns Scott; Eckhart; Cusanus. În plus, două lecturi de sinteză: Marrou (Augustin et la fin de la civil. antique) + Gilson (Filoz. evului mediu). Joi, 16 noiembrie 1978
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este să ataci tu viața, să o supui unor inițiative perpetue." Marți, 19 decembrie 1978 Astăzi a fost zi de Plotin. Am vorbit pe rând în marginea câte unei teme preferate din Enneade. Eu, despre Viața lui Plotin compusă de Porfir și apoi Despre frumos (I, 6), Victor despre locuri plotiniene în arta bizantină, iar Andrei - cu patos și rigoare remarcabile - Despre Bine și Unu (VI, 9). În final, Noica ne-a vorbit Despre daimon (III, 4). "În Apologie nu se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
croit nu există filozofie sau nu există "filozofie serioasă" (vezi cazul lui Cioran). Și tocmai pentru că Noica s-a înscris în linia tradiției filozofice categoriale și s-a format prin studiul expres al categoriilor în istoria gândirii occidentale ― de la Aristotel, (Porfir), Descartes, Leibniz, Kant și până la Hegel ― el este ultimul filozof tradiționalist al lumii. De aici importanța cărțuliei lui Douăzeci și șapte trepte ale realului, studiu dedicat istoriei categoriilor și mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică". "Mașinuța
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]