1,339 matches
-
foarte mult din instrumentarul pe care un guvern îl poate folosi pentru sprijinirea firmelor locale. Dar Uniunea prevede anumite facilit...ți când sunt implicate domenii industriale de vârf sau strategice. Iar noi nu ne-am dovedit abili în a folosi portițele existente (uzina auto de la Craiova ar putea fi salvat... cu unele facilit...ți); avem cazuri când oportunit...ți majore au fost ratate, întrucat interesele locale au împiedicat acordarea de facilit...ți unor investitori str...ini importanți. Politicile generale se pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică, Închise portița sobei și, simțind că este observată, se urcă În pat lângă Va, dar nu Înainte de a-și ridică ideea de combinezon până peste ... mai sus! A stat mai departe de Va, aștepta un semn care pe baza băiatului nu avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și mai scoate cîte un scheunat cînd i se bagă bățul pe gît. După un timp, cei doi soți pierd orice chef și atunci se aude un scîrțîit de portiță. Vine cineva la noi. Ca la comandă începe îmbrăcarea, nu înainte de a pune clenciul de la ușă, ca să nu fie surprinși. Portofel prinde curaj și încearcă ușa de la intrare, care se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unul. Dar l-am luat. Da? Ce băiețel cuminte ești tu! Moșul îl săruta pe frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce parșiv, se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meditativ... Din când În când, ciugulea ceva cu mare rapiditate de pe răzor... “Doamne, ce frumoasă e! Tare aș vrea să mă joc cu ea”. Și gândul, s-a preschimbat pe dată În faptă... A coborât de pe laiță, a ieșit pe portiță și a pornit către pasăre... Când a ajuns Între brazde, a Început să 23 22 se lupte cu Înălțimea lor... Împiedicându-se În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt parcă Îi dezmiardă sufletul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să le neglijeze sau să le amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebui să vezi dacă nu mai poți s-aduci de pe-acasă câte ceva din ce-ți lipsește... În următoarele zile Stelian continuă cu inventarul, luând fiecare lucru la verificat, spre deznădejdea lui Ghiță Marangoci, care se vedea înfundat fără nici o portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat sa vadă. În gestiunea lui Ghiță Marangoci era o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căreia se vedea înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și poate nici tu n-o să mai fim pe fața pământului... De-asta e bine ca și tu să-ți vezi doar de serviciul tău și de familie și să nu te mai gândești atâta la americani!... Pe când discutau așa, portița de la drum se deschise și în curte le intră lelea Căna, nevasta vecinului Ivan, care îl întrebă pe Ștefănel, aflat prin fața casei, dacă era adevărat că ei aveau de gând să plece la Vidra. Era ultima zi de duminică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi, vecină, că la mijloc îi altceva! Taină mare, vecină Tincuță! Vasile al Ilariei tânjește după Ioana lui Dorin de la Humărie. Cică l-a așteptat cât l-a așteptat și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îmi dai această șansă? /1 Însă îți sugerez să nu faci vreo prostie. Și ne comportăm normal, civilizat. Vorbim. Și încep să-l apreciez. Însă în același timp încordarea nu mă lasă să respir. Prevăzător nu mi-a lăsat nici o portiță de ieșire. Și când dansam lent, curentul căzu și muzica se opri. Deși stânjenită pe tot timpul dansului, mă simțeam ușurată. Și atunci interveni magia. Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi afară și de frumos, fiindcă organismul dumitale este slăbit. În timp ce ele discutau, au fost întrerupte de doamna Codreanu, o bună prietenă a Silviei. —Bună, Silvia, ce faci? —Îmi trag zilele. — Intru puțin la tine. — Îmi face plăcere. Intrând pe portiță, pe cărarea străjuită de flori, doamna Codreanu i le admira. —E minunat la tine cu atâtea flori frumoase. — Este meritul alor mei și în special al Ceciliei, că din partea mea putea să moară grădina. Ajungând lângă ea, doamna Codreanu a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se Îndreptă Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
negreșit că era calea cea mai scurtă de a ți-o pierde, cu o mutră de idiot și o palmă de oțel În ficat. Iar Diego Alatriste nu se grăbea deloc s-o părăsească. Felinarul răspândea o lumină uleioasă peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se auziră pași și portița se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se auziră pași și portița se deschise fără zgomot. Silueta unui servitor se desenă În prag. — Numele domniei voastre? — Alatriste. Fără alte cuvinte, sluga i-o luă Înainte pe o potecă șerpuind printre copacii unei livezi. Toată proprietatea i se păru căpitanului veche și părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care era una din dramele lui preferate, Înainte de a amuți din nou, cu fața ascunsă de borul amplu al pălăriei trase până pe sprâncene. O altă umbră se mișcă ușor la câțiva pași de locul lui de pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
opt În turla Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
delușorul fântânii Rastro Înainte de a o lua din nou la dreapta, aproape În afara orașului; foarte aproape de drumul mare spre Toledo, de zahana și de un loc vechi, fost cimitir maur, de unde i se trăgea numele foarte de rău augur de Portița Sufletelor. Loc care, din pricina istoriei lui macabre și la o oră atât de funestă, nu era deloc prea Încurajator. Se opriră când cădea deja noaptea, În fața unei case arătând jalnic, cu două ferestre mici și o intrare lată ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu el și cu Întunericul și m-am pus pe așteptat. Recunosc că mi-era frig și frică. Dar eram fiul lui Lope Balboa, soldat merituos al regelui, mort În Flandra. Și nu-l puteam părăsi pe prietenul tatălui meu. Portița Sufletelor Părea să fie un tribunal, iar Diego Alatriste nu se Îndoi nici măcar o clipă că asta și era. Lipsea unul din mascați, bărbatul trupeș care dorise să curgă foarte puțin sânge, numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]