1,416 matches
-
exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era contribuția lui Anton. Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel decât mă așteptam, mult mai mulți, și am presupus că nu-l va deranja să Împartă din fondurile sale Într-o manieră frățească. Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a-i Înștiința și pe vizitatorii mei despre faptul acesta, când mi-am dat seama că, de fapt, nu prea conta. Oricum lucrurile urmau a fi confiscate de administratoră. (Mai devreme În dimineața aceea, după ce m-am Împrumutat din portofelul lui Anton, am reușit să acopăr două luni restante din cele trei rămase, Îndesând un plic În cutia poștală a doamnei Britz, cea cu semnul exclamării. Dar acum toate fondurile prietenului meu erau epuizate. Nu m-ar fi deranjat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfârșească urât. M-am dus la ea și i-am cercetat buzunarele. Jumătate de piaptăn, ceva puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la mine. Poate-i sare o doagă unui tembel și mă-njunghie ca să-mi ia portofelul. Ce mă fac dacă dau buzna gaborii? Dacă-și scot pistoalele - careva o ia la fugă - și, din greșeală, mă împușcă pe mine! Fiindcă-s minor. Dacă mă omoară sau, și mai nasol, mă arestează? Ce mă fac cu-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi fost o call-girl? O obsedată? Să fi fost combinată cu vreun traficant portorican care tocmai urma să dea buzna în viața mea? Să dea buzna în viața mea și să-i pună capăt, pentru cei patruzeci de dolari din portofel și un ceas de mână cumpărat de la Korvette’s? — Uite ce, am pus eu problema în stilul meu subtil, treaba asta o faci, mai mult sau mai puțin, tot timpul...? — Ce întrebare-i asta?! Ce căcat vrei să mănânci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Funcționarul gemu: — Ce vreți să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
regret: — Dacă mi-ar sta În putință, dacă mi-ar sta măcar În putință, sunt convins c-aș fi bucuros să vă ajut. Fața i se lumină și sugeră, plin de speranță: — Ar trebui să Încercați la hotel. Myatt puse portofelul la loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
celor cincizeci de dolari pe care i-i dau, zic, decât să mă uit la el cum îi curg balele după un cadavru. — Și ție ți-ar fi curs, zice. Frate, ce bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă se mișcă fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe Helen și i-am zis că-mi pare rău, dar asta este. Și Helen mi-a zis: „Stai liniștit. O să te scap eu“. După ce mi-au luat amprentele și mi-au făcut fotografia pentru cazier. După ce mi-au confiscat portofelul, cheile și ceasul. Mi-au băgat hainele, geaca maro și cravata albastră, într-un sac de plastic etichetat cu noul meu număr de cazier. După ce poliția m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză, gemuri, gogonele și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul de la spate al pantalonilor, și-au umezit buricele degetelor cu același gest, au scos câte bancnote a fost nevoie, s-au agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceilalți au început să se ferească de asta, să se jeneze, să tacă. De fapt, ar trebui și eu să te întreb unde e patriotismul cetățeanului? Al parlamentarului cu mașina plină? Al polițaiului care te măsoară din ochi direct în portofel, al ministrului care negociază o privatizare? Spune-mi unde e patriotismul tău? Spune drept dacă nu ți se pare o valoare de care te temi!? - Percepută astfel, realitatea românească e un coșmar. Să nu existe nici o sursă de optimism, domnule
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea. - Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea. - Prezervativ? întreabă. - N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o întreb. - Ba da, dar... nu încheie propoziția. - Înțeleg, spun, dar, vezi tu, nu am cum să-ți dau vreo boală. Nu am de unde să am așa ceva. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Te înțeleg, zise Mathieu - și chiar citeam ceva ca un fel de tristețe sau compătimire în ochii lui, dar regulile sunt reguli, trebuie urmate, n-am ce să fac... - Stai puțin, am zis scoțând un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și cu timbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă duc sâmbătă la o nuntă, la un prieten de-al meu, s-a lipit de unul, irlandez, face ăla case la nenorociții de-aici, n-are voie să le vândă. Are irlandezu’ bani, i-a furat la Sfânta Paraschiva portofelul cu vreo șase mii de euro, pretenașul meu se zgâria pe ochi, dar ăsta, străinul, a zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am nimic, chiar n-am... - Credeam că suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
minut. Brandy se uită la mine și zâmbește, arcuindu-și puternic buzele Plumbago. — Parker? zice. Asculți? — Vă rog, grăbiți-vă, se aude prin ușă. După ce-l țintuiești pe Ellis la podea, zice Brandy, blochează-i gura deschisă cu ceva. Ai portofel? Trece o clipă. — E din piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul domnului Parker e rupt de-a lungul cusăturii de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și aștepți. Sari la Manus șezând în propriul lui pișat și-n argintăria din portbagajul mașinii sale sport roșii. Flashback de când învățai să faci la oliță. Se-ntâmplă. Cât despre mine, eu stau pe vine în fața lui, căutându-i umflătura portofelului. Manus nu face decât să se holbeze la Brandy. Crezând probabil că Brandy sunt eu, eu cea din trecut, cu față. Brandy și-a pierdut interesul. — Nu-și aduce aminte. Crede că-s maică-sa, zice Brandy. Soră, poate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]