406 matches
-
Ca să fii ruptă din soare. / Nani, nani, drăguliță / Crește-ai ca o garofiță. / Să fii naltă trestioară, / Albă ca o lăcrimioară. / Blândă ca o turturea / Și frumoasă ca o stea."135 În momentele de trecere, forțele naturii se transformă în portretizare a microcosmosului: "Răsai Soare, / Cu nouăzeci de raze. / Îmi pusei soarele în piept, / Luna în spate, / Și în umere luceferi. Cum îi mai ales / Soarele și luna / Și luceferii din toată lumea, / Așa să fiu eu cea mai aleasă / Înaintea tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate (din prefața la volumul întîi, se înțelege că memoriile au fost dictate, nu redactate direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd în verdicte nedrepte: dau doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit... Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu în ambele era votcă!), concurs de recitat, la cîrciumă, întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (în care a aflat că te iubesc, în niponă, se spune wakaranai adică, "așa ceva nu se explică"!), o nuntă cu rațe greu de obținut, care pînă la urmă au fost aruncate la cîini de-o etilistă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
anulate de avariția personajului. Aceeași avariție distruge sentimentele fraterne (Costache-Aglae). Dar despre paternitate vorbește și demagogul Stănică Rațiu, care e în stare de orice când e vorba de bani. Tipologia personajelor. Orientându-se după tehnica balzaciană, G. Călinescu a folosit portretizarea personajelor, pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Pornind de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul), realismul adaugă un alt tip: arivistul. În acest roman realist, social, citadin, balzacian se mișcă diferite tipuri: avarul Moș Costache; "baba absolută" Aglae; intelectualul ambițios Felix; fata cochetă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exemplu, descrierea unei zile de început de primăvară cuprinde cele două repere caracteristice eroinei flori și ochi: "Se purtau buchete de violete și toate privirile erau vii."332 Autorul se îndepărtează de strategia descriptivă accentuat stereotipică, în special în cazul portretizării feminine, și polarizează atenția asupra privirii tocmai ca instrument de insuflare a vieții prin valoarea creativă adăugată. Nu intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul citat, întreg contextul, evocă, inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul interior, personajele fiind focalizate inclusiv prin gesturi, schimbări de umoare, ticuri verbale și reacții semnificative, prin tot ceea ce definește un caracter și o tipologie. Iubire morganatică Irlandezul William Trevor (n.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
excelează prin descrierea acelor imponderabile senzații ale îndrăgostirii ce include urgențe psiho-afective și preludii de senzualitate, fie că e vorba de idila în peisaj marin sau în decor agroturistic, fie că ies la iveală chinurile și neajunsurile dragostei. Expert în portretizarea personajelor feminine, autorul stăruie cu eficiență stilistică asupra detaliilor trupești, recurgând la un vast repertoriu de metafore și comparații, aproape poetice, aproape parodice, aproape sarcastice. Cele cinci simțuri sunt puse la treabă prin experiențe în direct, ca să nu mai vorbim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Joannis (Johannes) Angelos sau Jean Ange, Waltari îl abilitează pe acesta cu toate drepturile naratorului de a-și proiecta romanul de iubire și moarte pe fundalul istoric al asfințitului ultimului bastion creștin. Nu lipsesc bineînțeles ingredientele epicii aventuroase, foiletonul rocambolesc, portretizarea psihologică, cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte) la portretizarea lor în aqua forte, inclusiv olfactiv sau vestimentar, ceea ce nu exclude tușele mai blânde, aproape tandre, când vine vorba de colțuri de natură paradisiace (vale de flori, Valea Uitării, ce-l scapă de covârșitoarea memorie livrescă) sau de anume fete
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște "portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p. 9. Bogdan Crețu. Arpegii critice. Iași: Timpul, 2005. SOROHAN, Elvira. Alecsandri comediograful dădea frisoane politicienilor. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2007, nr. 1-2, p. 24-25. SOROHAN, Elvira. Călinescu și pasiunea portretizărilor. În: Convorbiri literare, 140, ian. 2007, nr. 1, p. 21-23. SOROHAN, Elvira. Complexele lui Panait Istrati. În: Convorbiri literare, 141, apr. 2007, nr. 4, p. 24-26. SOROHAN, Elvira. Complexele lui Panait Istrati. În: România literară, 40, 4-11 mai 2007, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din perspectiva schimbărilor sociale, structurale, organizatorice, economice și politice. 2.3. PostMODERNism sau POSTmodernISM? Din culisele unui agon cultural 2.3.1. Posibile interpretări ale prefixului "post-" Înaintând tot mai mult în demersul nostru pentru a putea ajunge la o "portretizare" a postmodernismului și a discursivității sale, descinderea în interiorul unei lupte culturale remarcabile, care practic a remodelat concepția despre modernism și a conturat-o mai profund pe aceea despre postmodernism, este obligatorie. Ca și în cazul relației modernitate postmodernitate, și aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul raselor străine". Oricum, Liviu Leonte afirmă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut tabloul lui Eugène Carrière, Copil bolnav (1885), tablou achiziționat de Statul român, pictor a cărui pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Est, dintre Anglia civilizată și Transilvania primitivă, dintre raționalism și superstiție, dintre progres și stagnare"87. Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care Dracula apare ca aparținând unei alte rase, la fel ca valahii, în concordanță cu portretizarea lor în articolele secolului al XIX-lea. Dracula lui Stoker este înfățișat ca o adevărată "amenințare a rasei englezești" civilizate 88, scopul său diabolic fiind distrugerea integrală a civilizației, simbolizată de Imperiul britanic. Dacă ar fi să descriem relația dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fi atras cotidianul medicilor, al avocaților, al muncitorilor etc. În aceste condiții, am optat să ne plasăm în siajul teoriei formulată de Erving Goffman - „reprezentarea de sine în viața cotidiană” -, cu scopul de a găsi cadrele cele mai favorabile pentru portretizarea băcăuanului generic, a rolurilor majore jucate de acesta atât în intimitatea domestică cât și în ipostaza publică de „om al cetății” și, mai ales, pentru a identifica modalitățile prin care acesta a ales să-și consume propriul timp liber. Astfel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
repetată a incendierii localităților, înrobirea economică a Moldovei, impunerea anumitor standarde în privința construcției de locuințe (interdicția folosirii pietrei ca material de construcție) ș.a. au anihilat, practic, orice posibilitate a dezvoltării. Scăderea dramatică a numărului de locuitori este reflectată atât de „portretizarea” făcută de Dimitrie Cantemir, ce găsește Bacăul drept un simplu „târg situat într-o insulă a râului Bistrița”, cât și de decizia de strămutare a centrului parohial catolic de la Bacău în satul Călugăra, la mijlocul secolului al XVIII lea. Ulterior, ocupațiile
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
masculine, un loc în care bărbatul impunea o minimă disciplină, un anumit nivel de moralitate și, chiar, obediență. După cum am mai precizat, lipsa mărturiilor și a documentelor evocatoare ne obligă să operăm mai mult pe cale intuitivă în tentativa noastră de portretizare a familistului băcăuan. Secvențele din viața domestică a acestuia trebuie „citite” în subtext. Ni-l putem imagina prea puțin implicat în educația propriilor copii, mai mult absent, decât prezent în cotidianul casnic. Nevoia cutumiară de a asigura veniturile necesare traiului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
anului 1927, băcăuanii au fost terorizați de o bandă de spărgători. Aceștia au activat pe raza orașului până la sfârșitul lunii februarie a anului următor, atunci când, grație raziilor întreprinse de angajații Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
s-ar altera definitiv în cazul unei înfrângeri finale. Și pentru unul, și pentru celălalt, moartea e singurul capăt de drum posibil al celui învins. Construcția lor complementară de care vorbea Magdalena Popescu (interioritatea lui Ghiță descompusă până la ultimele resorturi / portretizarea exterioară detaliată a lui Lică) nu ne poate păcăli, deși intenția scriitorului a fost poate aceasta. Eroii își dispută întâietatea, iar instrumentele utilizate nu importă. Machiavelic sau nu, planul de luptă al fiecăruia are în vedere doar scopul final: înfrângerea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Așa se naște portretul ideal de comportament eroic ori de frumusețe, preluat și răspîndit în și prin colectivitate. Este de bănuit că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înnoiau cu subtilitate, în lumina veacului al IV-lea, instrumentarul cultural păgân 376. De altfel, vestigiile paleocreștine prezintă numeroase reprezentări ale unor scene ale repertoriului antic, pe care le înzestrează însă cu semnificațiile specifice noii religii. În acest sens, "regăsim portretizări ale lui Orfeu, deghizat în Apolo, ambii văzuți ca zei salvatori, asemenea lui Cristos"377, înfățișat adesea și ca Deus Sol invictus, amintind de cultul divinității iraniene Mithra 378, ce pătrunsese și în Imperiul Roman, fiind celebrat de obicei, asemenea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
-lea, chiar periculoasă din punct de vedere politic. Atracția pionierilor romanului pentru decorul oferit de pădure n-a fost câtuși de puțin o atracție pentru pădurea Însăși. Aceasta era clar malefică; Însă, fiind malefică, pădurea oferea o justificare convenabilă pentru portretizarea tuturor pericolelor ei reale sau presupuse din calea drumețului. Biserica se poate plânge de graba cu care publicul educat din Întreaga Europă a Îmbrățișat poveștile-cu-copaci despre adulter, magie, mister, monștri, pericolul etern și eterna tentație. Ea n-ar putea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
era foarte încordat, imediat după dezastrul de la Cotul Donului. Asperitățile dintre Antonescu și Manstein 121 atinseră un punct culminant și în situația dată, nimeni nu mai dorea să toarne gaz pe foc. Trecut în rezervă, pornește o masivă documentare în portretizarea cu lumini și umbre a celor care conduceau atunci lumeaStalin, Hitler, Churchill, Roosvelt. Decesul logodnicei și a părinților lui într-un bombardament aerian american l-a aruncat într-o cruntă depresie. După înmormântare face cerere să fie trimis pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]