7,887 matches
-
p. 31. footnote>. Omul trebuia să îndeplinească porunca, pentru că ea cuprindea întreaga voință a lui Dumnezeu exprimată față de om și omul primise de la Dumnezeu atât de mari și numeroase binefaceri, încât nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i atragă pierderea tuturor bunurilor
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
crucii este un arbore comun, dar care se numește <<pomul mântuirii>>, pentru mântuirea ce ni s-a oferit prin credința în Cel care a fost răstignit pe el, astfel arborii aceștia sunt numai niște vegetale ieșite din pământ, dar din porunca lui Dumnezeu, unul s-a numit <<pomul vieții>> și celălalt, care a servit spre cunoștința păcatului, <<pomul cunoștinței binelui și răului>>. Acesta din urmă i-a fost oferit lui Adam ca ocazie spre virtute, iar pomul vieții ca o răsplată
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a numit <<pomul vieții>> și celălalt, care a servit spre cunoștința păcatului, <<pomul cunoștinței binelui și răului>>. Acesta din urmă i-a fost oferit lui Adam ca ocazie spre virtute, iar pomul vieții ca o răsplată a respectului său pentru poruncă<footnote Teodoret, In Genes. Quest., 26 apud Macarie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, tradusă de Arhim. Gherasim Timuș, Tipografia cărților bisericești, București, 1886, p. 607. footnote>. Sfântul Ioan Damaschin pare, la prima vedere, să afirme și el caracterul pur vegetal al pomilor
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pomilor, Sfântul Maxim explică păcatul ca o consecință a unei priorități în alegerea pe care o săvârșește persoana umană: Când deci omul nu e preocupat de a face altă deosebire decât aceasta, dintre simțirea trupească de plăcere și durere, calcă porunca dumnezeiască și mănâncă din pomul cunoștinței binelui și a răului. El are adică iraționalitatea simțirii ca singurul mijloc de discernământ în slujba conservării trupului. Iar prin ea se prinde cu totul de plăcere ca de ceea ce e bun și se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ea se prinde cu totul de plăcere ca de ceea ce e bun și se ferește de durere ca de ceea ce e rău. Când însă e preocupat de a face cu mintea numai deosebirea dintre cele vremelnice și cele veșnice, păzește porunca divină, mâncând din pomul vieții. El are adică atunci înțelepciunea aflătoare în minte, ca singurul mijloc de discernământ în slujba susținerii sufletului<footnote Ibidem, p. 155. footnote>. Despre același pom s-a spus că e bun și rău, prin aceasta
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
echivocitatea păcatului, necesitatea lui de a-și da o aparență a binelui<footnote Ibidem, p. 8. footnote>. Și Cuviosul Nichita Stithatul oferă oferă detalii semnificative cu privire la înțelesurile înalte a celor doi pomi. Întorcându-se la faptul că prima parte a poruncii reprezenta un singular, iar cea de-a doua parte un plural, acesta afirmă că acest cuvânt arată caracterul îndoit al firii și alcătuirii omului; și la fel al puterii sufletului lui [...] De aceea, omul fiind îndoit și având sufletul compus
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
acesta afirmă că acest cuvânt arată caracterul îndoit al firii și alcătuirii omului; și la fel al puterii sufletului lui [...] De aceea, omul fiind îndoit și având sufletul compus din fire rațională și nerațională, Dumnezeu îi dă și El o poruncă îndoită. Pe de o parte îi poruncește să se împărtășească de o hrană mai bună și nemuritoare [...] Pe de altă parte, îl ferește de amintitul pom al simțirii, ca nu cumva gustând prin el din cele dulci ale vieții acestuia
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
noastră în aceasta. Despre acestea n-am aflat să fi scris nici unul din dumnezeieștii părinți de odinioară<footnote Ibidem, p. 322 footnote>. Această nouă explicație este adresată celor ce au lucrat în el (în raiul dumnezeiesc - n.n.) și au păzit porunca sau, după ce au căzut, au reluat lucrarea în el și paza lui<footnote Ibidem. footnote>. Întâlnim aici o idee a Sfântului Maxim Mărturisitorul care precizează că omul este nu lumea mică, ci lumea mare, pentru că el cuprinde lumea văzută în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
p. 149. footnote>, de la care de fapt a și preluat-o. Cei doi pomi au fost înțeleși ca având și o semnificație simbolică. Mai întâi, pomul vieții este Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Acest lucru l-au dedus Părinții din faptul că porunca folosește cuvintele din tot pomul, acest tot fiind Dumnezeu, căci El a creat toate, El este tot, El care a și adus la existență totul din nimic<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 347. footnote>. Sfântul Ioan Damaschin spune, arătând
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
se vateme, făpturile lui Dumnezeu și să primească cunoștința lor ca Dumnezeu, având după har, aceeași cunoștință a lucrurilor ca Dumnezeu, datorită prefacerii minții și simțirii prin îndumnezeire<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie..., p. 32. footnote>. Dacă respectau porunca, primii oameni se puteau înălța treptat la un grad de desăvârșire atât de înalt, încât să nu mai poată păcătui niciodată. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la interpretarea de mai sus a Sfântului Maxim Mărturisitorul, afirmă : Deci îndumnezeirea nu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
au cunoscut în realitate, deosebirea care există între binele din care căzuseră, și răul în care căzuseră<footnote Fer. Augustin, De civitate Dei, XIV, 17. footnote>. Nu fructele pomului prin ele însele aveau proprietatea de a pricinui moartea, ci nesocotirea poruncii dumnezeiești de a nu mânca din ele, a avut acest efect. Gustând din pomul cunoștinței binelui și răului, omul a cunoscut prin experiență proprie ce este bine și ce este rău. De aceea s-a și numit acest pom în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a devenit Tatăl nostru. Făcând referire la aceasta, Sfântul Simeon Noul Teolog menționează că, prin Întrupare, unirea pe care o are Hristos prin fire cu Tatăl, făgăduiește să o aibă prin har și cu noi, dacă vrem și dacă vom lucra poruncile Lui și precum El este în Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru noi și noi, dacă voim, vom fi întru Tatăl prin har<footnote Ibidem, cuv. 6, p. 84. footnote>. Fără coborârea Cuvântului în mijlocul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
vrednicie. Dar cred că tu îți dai seama de aceasta<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răsp. 113,în Filocalia..., vol. XI, p. 150. footnote>. Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creștin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta este lucrarea iubirii, de a preface pe cel ce iubește în chipul celui
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
pe om, lipsa iubirii din viață fiind la fel de păgubitoare ca și lipsa luminii pentru ochi<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul 44, 2, P.G., XXIX, col. 392 B. footnote>. Pentru ca noi să trăim în iubire, Creatorul nu dă porunci despotice, ci lansează apeluri iubitoare. Iubește și fă ce vrei <footnote Fer. Augustin, In Epist. Ioan., VII, 8, P.L., XXXV, col. 2033. footnote>, spune Fericitul Augustin, căci dacă cineva iubește pe Dumnezeu și pe semeni nu mai poate greși. Dumnezeu
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
a devenit Tatăl nostru. Făcând referire la aceasta, Sfântul Simeon Noul Teolog menționează că, prin Întrupare, unirea pe care o are Hristos prin fire cu Tatăl, făgăduiește să o aibă prin har și cu noi, dacă vrem și dacă vom lucra poruncile Lui și precum El este în Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru noi și noi, dacă voim, vom fi întru Tatăl prin har<footnote Ibidem, cuv. 6, p. 84. footnote>. Fără coborârea Cuvântului în mijlocul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
vrednicie. Dar cred că tu îți dai seama de aceasta<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răsp. 113,în Filocalia..., vol. XI, p. 150. footnote>. Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creștin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta este lucrarea iubirii, de a preface pe cel ce iubește în chipul celui
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
pe om, lipsa iubirii din viață fiind la fel de păgubitoare ca și lipsa luminii pentru ochi<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul 44, 2, P.G., XXIX, col. 392 B. footnote>. Pentru ca noi să trăim în iubire, Creatorul nu dă porunci despotice, ci lansează apeluri iubitoare. Iubește și fă ce vrei <footnote Fer. Augustin, In Epist. Ioan., VII, 8, P.L., XXXV, col. 2033. footnote>, spune Fericitul Augustin, căci dacă cineva iubește pe Dumnezeu și pe semeni nu mai poate greși. Dumnezeu
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
condamnat la o nedreaptă stigmatizare într-o lume globalizantă. Doar ce care simt și gândesc românește, punând interesele Neamului Românesc deasupra intereselor personale pot fi numiți Ostași ai Patriei. Cum bine spunea Mareșalul în fața călăilor care l-au „judecat” după porunci străine: „Eu am fost Omul Țării pe care am considerat-o și deasupra Monarhiei și deasupra partidelor politice! [...]”. După astfel de principii a trăit și Mareșalul Istoriei Contemporane a Românilor, profesorul univ. dr. Gheorghe Buzatu, asupra celor trei cuvinte vii
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
mâini și caut să uit. Mă voi cunoaște altfel mâine. Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând ies din exil.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
și al excremențialului, cel sexual și libidinos, cel funebru și, în fine, cel xenofob și rasist), sunt depistate și analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică (Axa, Buna Vestire, Cuvântul, Porunca Vremii, Sfarmă-piatră, Vestitorii) și de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se prezentau ele în "falsul an de grație" 1990), în
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici să hotărăsc asupra sorții altora - am adormit târziu, într-o cumplită stare de agitație și, îmi amintesc, în noaptea aceea n-am mai
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
răcoarea solară se-nvîrte ca o morișcă. Centrul de azi Centrul de azi e altul decît cel de ieri doar marginea e-aceeași Centrul un pic frivol zăpăcit mobil marginea virtuoasă răbdătoare neclintită Centrul gata a străluci a porunci marginea așteptînd poruncile ori măcar umbra Centrului. Oare de ce acest cerc Oare de ce acest cerc acest cerc nespus de limpede aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
crede că trebuie reinstaurata pedeapsă cu moartea, iar criticarea religiei ortodoxe ar trebui să se înscrie în codul penal. Total de acord...E trist că justificam un măcel prin religie și tradiție, amagindu-ne cu ideea că ar fi o porunca divină.. E aberant să vezi la tv prezentatoare care zâmbesc tâmp în timp ce prezintă reportaje despre animale ce sunt aranjate și pozate doar pentru a ajunge cât mai repede pe o tarabă în piață. Dar până la urmă este una din caracteristicile
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]