338 matches
-
de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea cu un glas pe vremuri foarte familiar lui Fara (ah, de câte ori nu auzise el glasul acesta calm și măsurat pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă impertinentă, poruncitoare. Această caricatură a unui glas îndrăgit despica tăcerea cu așa o claritate încât îl percepea ca și cum s-ar fi aflat și el acolo, în sala aceea vastă. - Vreau ca trădătorul să fie ucis. Înțelegeți? Nu-mi pasă cum o faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care l-ar fi ajutat să evadeze din sat, ajunse atât de spectaculos încât nici unul dintre concetățeni nu mai vru să joace cu el. Dar acum, în ciuda victoriilor obținute, nu avea totuși simțământul superiorității. Seal domina jocul. Cu un aer poruncitor, dădea impresia unei forțe deosebite, deși nu fizice. Cayle începu să fie fascinat. - Sper că nu te vei simți ofensat, zise, în cele din urmă, dar ești genul de om care mă interesează. Ochii galbeni îl studiară cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu știi nici ce-i o carte; Tu ești lipsit de respect Și-o să rămâi repetent! Alintat din cale-afară, E un mic tiran din țară; Răsfățat peste măsură, N-are gust și nici cultură. Se crede-mpăratul lumii, Pentru că-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
faci, ori de nu, iau eu hățurile. Așa sau nu așa ne-a fost vorba, asta îi amu. Așa că lasă ce am zis. Zi. Ai sau nu grijă acum de mine? Care ți-e hotărârea, da’ zi acu’. Tonul ei poruncitor îl uimi pe Florin. Se simți cuprins de mâna fetei și îi simțea unghiile în carnea lui. Nu-l durea, dar se gândea câți ochi sunt acum ațintiți spre ei. Câte guri or vorbi pe la spate. Nici nu știa ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vidra în lumina lunii, când luneca în apele boreale, să-și facă baia de la miezul nopții. Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui Octavian Augustus, se spune că ar fi fost și o ferventă a misterelor egiptene, zeiței Isis, ființă tiranică, poruncitoare. Și că Ovidiu ar fi fost prea legat de Fabius Maximus în favoarea căruia ar fi încercat să intervină, prin intrigi de curte, împotriva lui Tiberius, moștenitorul legal al tronului, pe care avea să se urce mai târziu. Tiberius, fiind fiul
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
eu! Nu mult după aceea, Gavrilcea, Pica și Tudorel se dădură jos, iar Pica zise Erminiei: - Mergem puțin până într-un loc! Erminia vru să deschidă gura spre a face o obiecție, însă Gavrilcea interveni cu glas profund, moale și poruncitor în același timp: - O aduc eu înapoi, n-aveți grijă! Gavrilcea și Pica se suiră într-o mașină foarte urâtă, de tip vechi - după cât constată Hergot privind de la fereastra cabinetului de consultații. Tudorel nu merse cu ei, ci, după plecarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar trebuie să îl păstrăm printre cei vii. După ceea ce-a demonstrat săptămâna trecută în rand, pare să fie unul dintre cei mai destoinici oșteni pe care-i mai avem. Bătrânul împărat știa să vorbească. Tonul lui păstra accente poruncitoare, chiar și atunci când se dorea amabil. Radoslav observase de multă vreme calitatea asta și se întreba dacă era înnăscută sau dacă o dobândise în timpul lungilor săi ani de domnie. - Airam, te rog să mai rămâi... îngăimă Abatele. Femeia se conformă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi răspunse poruncitor, în vreme ce tovarășii săi descălecau și ei. Erau toți înarmați cu săbii sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l găsească. Pentru moment, însă, important era să scape, și încă imediat, înainte ca ceilalți să-și aducă aminte de el. Hunii încă se mai certau cu burgunzii, dar glasul lui Balamber și cel al lui Gualfard se ridicau poruncitoare, căutând să reinstaureze calmul. Cu inima bătându-i nebunește, Audbert se dădu și mai înapoi, până se trezi la marginea pădurii. Nimeni nu-i dădea atenție. N-ar mai fi avut o ocazie ca asta. Hotărât să încerce totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în sufletul lui să se miște ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a costat zdravăn. Ți-am mai spus: zeul lor îi ocrotește. împingându-și bărbia înainte cu un gest tăios, Gualfard proclamă: — E o protecție care nu va dura mult, fii sigur. întorcându-se spre fratele său, adăugă, pe un ton poruncitor: — Te las pe tine să termini treaba. Eu nu mai pot să întârzii pe aici. Urmară câteva cuvinte de despărțire, apoi Gualfard își îndemnă dereșul și, cu o mișcare scurtă a brațului, porunci oamenilor ce erau cu el să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
partea dreaptă a aliniamentului, pe fâșia de iarbă ce despărțea râul de pâlcul de copaci. Acolo, Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele prin care, cu accente dure și poruncitoare, acesta își mobiliza războinicii. — începe, îi spuse Mataurus, care, la adăpostul unui pin gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lupte. în ultima ta scrisoare, cu adevărat minunat de dramatică, faci referire la o presupusă necesitate de a răscumpăra onoarea Romei. Ei bine, în acea frază nu mi-e greu să citesc... nu nega! - din nou mâna sa se ridică poruncitoare, pentru a preîntâmpina un previzibil protest - nu mi-e greu să citesc, îți spuneam, un reproș la adresa mea. Sebastianus îl depășea la statură cu cel puțin trei degete, însă nu și în prestanța fizicului, căci Etius, în ciuda celor cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsi cuvintele care să exprime starea sufletească în care se afla. Nu reușea să creadă că o bătălie cum era aceea pe care tocmai o dusese să nu fi fost hotărâtoare. Utrigúr, oricum, încheie acea discuție, acum pe un ton poruncitor. — Trebuie să ajungem imediat în tabăra lui Atila. Pune-ți în ordine mingan-ul și treci înapoi râul, apoi ține-te numai pe drum, cu restul tuman-ului: trebuie să fim acolo cât mai curând. — Dar... Avem foarte mulți răniți și... Nerăbădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ea... Vai! dar ceea ce îi zicea conștiința, acel glas din năuntru pe care îl făcem să tacă câteodată, fără a putea vreodată să-l înecăm, un glas mai tare, mai puternic se gătea să-i zică mai tare și mai poruncitor. Tatăl său, contele Serrei fu cel dintâi pe care întîlni urcîndu-se pe scara cea ascunsă a ospelului. - Unde mergi așa de dimineață, micule pescar, îi zise ambasadorul. Nu răspunse nimic; Henrietta tremura din toate mădulările. - Unde mergi? o întrebă același
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scârbită de hatârul unei existențe care nu mai renta. Mai departe chiar decât fratele meu, care traversase cu vaporul Atlanticul și care de pe țărm mai făcuse încă niște sute de kilometri buni înspre vest, până ce vocile care îl urmăriseră, vocea poruncitoare a bunicului, cea care-și dădea importanță a lui „Oha“ și aceea a tatei, au rămas în urmă, în sfârșit și pentru totdeauna. Mai departe chiar și decât mine, care îmi închipuisem că prin personajele pe care le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
erorii celor ce ar imputa acestui tip de literatură „absența marilor idei” sau „neglijența” cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice, lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai știe cine altcineva să fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă de tine, nu-i așa, fetițo? Dacă nu eu, cine s-o facă? Când toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se terminau toate astea, venea rândul meu să intru în acțiune. Luam o figură serioasă și treceam în sus și în jos, de nenumărate ori, prin fața șirului de tineri aliniați, le inspectam mai întâi îmbrăcămintea, apoi le dădeam cu glas poruncitor ordine, pe care ei le executau în graba mare. Umblam așa cum îmi închipuiam eu că le-ar plăcea unor fetișcane. Trăgeam burta înăuntru și-mi scoteam pieptul în afară. Firește că îmi îmbunătățeam mersul în permanență și eram oricând bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sală de fitness. Nu mă plătește mult, dar am ocazia să merg la sală pe gratis. Exact atunci am fost întrerupți cu brutalitate de Baby, care s-a îndreptat către noi ca un uragan. Unde ați dispărut? a întrebat ea poruncitor. — Păi am intrat, i-a răspuns Tim. Părea mai ușor așa. —Ați plătit? — Nu. —Ei bine, cred că a fost mai bine așa, pentru că Jacques mă lasă să bag doar patru oameni pe gratis. Deci, Sam, ai avut ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
demisia nu mai primesc ajutorul de șomaj pe șase săptămâni. E noua lege. —Harriet, pentru numele lui Dumnezeu! Capul aproape că îmi exploda de nervi. —Tu nu-ți dai seama în ce te-ai băgat? am spus pe un ton poruncitor, sărind de pe canapea și plimbându-mă prin cameră. încearcă să te gândești puțin, dacă creierul tău îți permite așa ceva, și imaginează-ți cum ar fi la poliție. —La poliție? a repetat Harriet, ca și cum nu mai auzise cuvântul ăla până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să scape de ele? Fusese fericit când plecase în pelerinaj. Nu-și dăduse seama că de fapt încercase să fugă de frica lui, ca și doamna Ilinca. Pe Șerban Vodă, omul cu glas de tunet, cu fața mare și ochi poruncitori, care știuse din fugar condamnat în contumacie să se întoarcă în țară domn, nimeni nu-l înfruntase. Adusese meșteri tipografi din toată lumea ortodoxă și-i pusese pe lucru, tipăreau cărți de liturghie, biblii și cărți de rugăciune, iar cei care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni poruncitor Ștefan. — Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Theodosie la schit la Sărăcinești, am trecut pe la Păușești. E de acolo, e orfană de amândoi părinții, are avere mare și e în grija moșului ei. — Are pistrui? Stai să vezi, mai șopti Safta, ca imediat să țipe cu ton poruncitor. Un ac cu mătase stacojie și unul cu sârmă de argint! De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]