521 matches
-
se-adâncesc printre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcut de ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi zâmbești vieții tale ochii-s triști și posaci ne unim jumătăți ale unui întreg stări idei reprimate sunt săgeți ce converg spre un timp care-aleargă ca fugarul prin crâng pedalăm niște clipe inimi bat nu ne-ajung am mai vrea rătăcind jumătăți de măsură să le strângem din
POCALUL VIEŢII de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350122_a_351451]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 928 din 16 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Un hoinar în ale vieții și învățăturii, Ce-și făcea habaruri în ale culturii, Se-nfoia așa în ale penajului sărac, Din ale vocabularului prăfuit și posac... Zicând că e puternic de slove iubitor, Că el dă clase că-i vrednic pilduitor, Culmea că avea și atâtea perspective În tăria din ale predicărilor injective... Din ce-i rămase de învățat altădat, Acum știia pe-de-rost că a cătat
POZNAŞ ÎNVĂŢĂTOR-UL ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 928 din 16 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365358_a_366687]
-
s-a risipit constatând, în cele din urmă, că nu putea decât să se amuze. Farsele de acest gen nu erau o noutate. Cei doi, Calotă și Albert, primul de o seriozitate excesivă, cel de-al doilea învesellit de figura posacă a primului, odată ajunși în dormitor au reaprins hohotele de râs ale farsorilor. Secvențele întâmplării au fost derulate de nenumărate ori, la fiecare derulare descoperindu-se un nou amănunt comic care să reaprindă hazul. Calotă pornise greoi, ca un urs
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
basm după basm, căutăm minuni și fericiri. Nu fericim, nu uimim, nu mergem mai departe. Ne instalăm pe cel mai înalt prag și ținem discursul vieții în fiecare zi. Când plângi, e păcat, când iubești, e păcat, cine tace e posac, pe furiș sub pernă un noroc a intrat. Te lupți cu utopia pe linia continuă, repeți singur în baie ceva despre gustul prostiei. Jocul vieții rămâne mascaradă, actorii lustruiesc cu lacrimile piesele altora. O zdreanță de noapte se lăfăie prin fața
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
mea palidă. Mă trage de păr, îmi spune printre dinți, șuierat și nervos: de ce te plângi târfă, de ce te plângi hoață de vieți, ai curaj să privești moartea în față? De ce plângi târfă că nu ai vieți, ești o victimă posacă și proastă! Să taci, auzi, să taci! Erai gata - gata să trăiești, erai gata - gata să atingi iubirea. Tu să nu te joci cu mine în mijlocul zilei...auzi? să nu te joci. Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: Lupul
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
Mihăilescu cu ale sale cinci minute Parte de carte, scriu când am finalizat vreun proiect, scriu când sunt răvășită, scriu când sunt îndrăgostită... Scriu mai tot timpul. Singură. Contrar a ceea ce mulți își închipuie, singurătatea nu este nici tristă, nici posacă, pentru că în adevărata singurătate există și dorință: sufletul, rațiunea și trupul lucrează împreună. Că este sau nu o alegere, singurătatea proiecteză Ego-ul, în lacrima propriei impotențe, care judecă mai tot timpul, subliniază cele mai mici imperfecțiuni; dorința strălucește, răspândește bună
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-și încrucișează oglinzile, să răspundă; brațele de aceea se îmbrățișează, să răspundă... pe când lacrimile de aceea se varsă, să răspundă...! Orizont de plumb anină sub ochii ce nu plâng niciodată și degeaba nu sunt posace inimile fixate pe râsul neîncetat, căci într-o zi rămân singure. Lucirea râsului, ca și umbra lacrimei sunt ale obrazului uman, nu e nimeni să nu-și zimțeze conștiința dacă-i exaltat fără măsură de veselia râsului, ori e covârșit
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
sinceră, acționează ca o veritabilă forță înnoitoare. Iată un exemplu elocvent în acest sens. Oscar Wilde, binecunoscutul scriitor irlandez, „strălucitoir ca un Apollo”, conform caracterizării lui Andre Gide, ajunge să fie condamnat la doi ani de închisoare pentru ultraj adus posacelor moravuri britanice. De profundis, scriere elaborată în perioada de detenție, relatează cu acuitate esențiala transformare petrecută în substanța moral-spirituală a „păgânului” Wilde, adorator pătimaș al zeului Plăcere. Dacă la început el își propune să se sinucidă pentru a scăpa de
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PRINTRE MACI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului ce m-aș întinde printre maci... să sorb adânc miros de câmp... să nu mai văd doar oamenii posaci... și afișând un zâmbet tâmp... să zbor! ce m-aș hlizi la norii albi găsindu-le o form-anume ce pentru mulți,rămași tot orbi, desigur s-ar găsi alt nume, cu drepturi de-autor! ce mi-aș lipi de tălpi
PRINTRE MACI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354856_a_356185]
-
noaptea aceasta. Bântuie. Mă trage de păr, îmi spune printre dinți, șuierat și nervos: de ce te plângi târfă, de ce te plângi hoață de vieți, ai curaj să privești moartea în față? De ce te plângi târfă că nu ai vieți, victimă posacă și proastă, să taci, auzi, să taci! Erai gata - gata să trăiești, erai gata - gata să atingi iubirea, tu, să nu te joci cu mine în mijlocul zilei. Apoi mai vine o șoaptă: grijania, grijania, grijania. Unde să ascund acest trecut
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
asta dimineața, seara și de câte ori vă aduceți aminte de El și El nu ne va uita. - Preacuvioase Părinte Savatie, credința noastră este o credință a bucuriei și cu toate astea vedem că marea majoritate a creștinilor noștri sunt așa mai posaci, mai posomorâți, triști aș putea spune. Cum poate un creștin, sau ce trebuie să facă ca să redescopere bucuria credinței în Hristos, bucuria vieții în Hristos? - Trebuie să-l cunoască pe Hristos și să nu mai trăiască în închipuirile minții sale
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
Povestea zăpezii”, poezia lui Miron Manega, sau numai cu două versuri i-aș fi copleșit bravura intelectuală, pentru că frumosul este adevărul suprem, emoția în fața unei flori de măr, și nu elucubrațiile savante despre morile lui Don Quijote de la Mancha. “În zariștea posacă și puțină / El n-avea loc de propria-i lumină!” Ce poate fi mai profund-uman și mai etern și mai frumos spus despre ființa umănă?! Dar nu mă dusesem la el acasă cu gîndul să-i spulber credința în forța
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
sare, Isăcescu a încercat să destindă atmosfera și a spart gheața, recitând în dulcele grai moldovenesc, pe care nu-l uitase, un amestec hazliu de versuri. Știa să anime atmosfera și să aducă zâmbetul, chiar și pe fețele cele mai posace. Au continuat ore în șir să cânte și să recite, să-și depene amintirile copilăriei, cu acele întâmplări nevinovate sau boacăne, ce n-au rămas nepedepsite de către cele care le-au dat viață. Cântece vesele sau triste au uns inimile
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
bronzat pentru luna decembrie și ea se întreba dacă nu cumva locuia în Los Angeles. Ar fi fost păcat. David era la conducera lui Moore Corporation, pe care-l dirija împreună cu Jackson, fratele lui, un tip micuț, grăsuț și cam posac. Când a întâlnit-o prima dată pe Sidney, acesta a fost foarte impresionat și, ca de fiecare dată când „se impresiona”, transpira abundent. - Sunt foarte încântat de cunoștință, guiță Jackson. „Nici nu se vede” își zise ea, după care: - Eu
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evaluează continuu, dar nu după măsura lui Dumnezeu ci numai după măsura oamenilor. Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel. Singur își împovărează viața, singur se bagă în jurul patimilor, singur devine posac și asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creștini se întreceau în virtuți, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creștinii de
PIETRE PENTRU TEMELIA ROMÂNIEI DE MÂINE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369045_a_370374]
-
enervare tipică mie, am scris următorul pamflet: Paradisul desfrânării - suntem iar epigoni Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practică de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par că nu contează În oameni, femecați cu sărbezime, Și poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, mioriță dragă
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
l-aseaza-n coș Că e bun la caltaboș. Gogoșarul roșu, mare, Îl culege fiecare, Să-l pună cu maioneza În salată londoneză. Varză cu multe volane, Că rochia unei doamne, O lasă pentru butoi, Să avem la iarnă, noi. Vânata, desi posaca, În salata-i delicată ; O asortam și c-o ceapă, Sărbătoarea să înceapă. Usturoiu-i cum se poate, Dintre aromele toate: Nu se lasă mai prejos. Și mai pun copiii -n coș Țelină și păstârnacul, Pătrunjelul și dovleacul, Cimbru verde și
IN GRADINA CU LEGUME de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353498_a_354827]
-
pășești, Valurile toate se grăbesc să doarmă În adâncuri, tainic mai îngropi o armă... Se clădesc palate, dar cu jertfă sfântă, Îngerul de veghe încă mai cuvântă, Straja e întărită când hiene atacă Și o clipă vie parcă-i tot posacă... Perlele culese din adânc cu trudă Le înșir în slove și mai spun o rugă, Lazăr reânvie cred în fiecare Pe pământ și-n cer, bucurie mare! 30 iunie 2015 foto sursa interent Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bucurie mare... / Camelia
BUCURIE MARE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352829_a_354158]
-
definitorie pentru societatea de azi. - Da. Avem nevoie să redescoperim bucuria de a trăi. Părintele nostru Duhovnic Macarie, de la Mănăstirea Pasărea, ne vorbea despre cum trăia sărbătorile în satul natal pe când era copil. Nu vedeai în sat vreun om trist, posac. Și erau săraci. Anii imediat de după al Doilea Război Mondial. Cu multă foamete. Dar toți erau într-o inimă, într-un gând. Spunea părintele: „împărțeam cu toți ceilalți sărăcia“, aducându-și aminte cu cât efort tatăl lui păstra o sticlă
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
Să mă leg? Ce mă fac cu libertatea? Au! Nevastă și copii! Of! Ce ți-ai făcut băiete? Dar o vreau! Gata. Mă însor, fie ce-o fi!" Când nu mai avea speranță, să primească un răspuns și gândindu-se, posacă, că din nou, prea mult-a spus, sub tufa de iasomie ce-n miresme dulci te-mbie, lacrimile-i se deșiră. Of! Cât amar! Inima nu este plină decât dacă dă pe-afar'. Armistițiu Am facut un pact cu gândul să
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
la țară, în belșug de legume și fructe crescute natural, fără îngrășăminte chimice și toată gama de stimulatori ce se foloseau acum pe scară largă. Era convins că aceștia conțineau multe chimicale care dăunează sănătății omului. Îmbătrânit înainte de vreme, devenit posac și urâcios, se împăca destul de greu cu situația, dar nu mai avea altă soluție și nici încredere că s-ar ivi un ceva mai bun. Spera să-și vadă copiii "ajunși", cum îi plăcea sa se pronunțe. Alte speranțe de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Pitești, venită în vizită la prietenul meu, avocatul, era de părere că la noi alegătorii nu au nici un fel de culoare politică și nici măcar nu înțeleg ce spun la televizor aleșii lor, pentru că singurul criteriu este zîmbetul, cutare politician este posac, are probleme cu imaginea, ia umblă, domnule, la culoare, fă-l mai rozaliu, și ăsta, cu occidentului lui, ne-a umplut de rînjete, ia mai dă-l ... mai încet, mamă, că rage ca un ăla, doamne păzește ... Cum perceperea lucrurilor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Sub vânt și foșnet de pădure. De grai, de port și strachina de lut De lingura de lemn stăpână, Tânjesc la moștenirea ce-am avut La coasa grea ce o țineam în mână. Mă sting încet de dorul de ogradă Posacul scrânciob sub un măr domnesc, Sub verdele de iarbă sau zăpadă Își plânge lemnele ce-i putrezesc. Mi-e dor de tihna ce-o purtam cu mine Atunci când vântu-n frunze ascultam, Gâlcevi de păsări slobode și-albine Și ia înflorată
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
ușoară a vântului, lasă impresia că muntele coboară încet către oraș! Cerul de culoarea griului neutru vibrează în jurul astrului în tonuri de roșu. Un apus de vis, plin de povești încă neștiute. Muntele domină, poalele lui se varsă în valea posacă parcă făcându-și loc printre troienele albicioase. ) Referință Bibliografică: Sunt lacrimă din lacrimile tale (continuare) / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (CONTINUARE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359053_a_360382]
-
porcului și jgheabul de deasupra ieslei din grajdul vacii. Tot vacii îi aduce, din grămada de lângă poarta grădinii, pe care are grijă s-o împrospăteze zilnic, un braț mare de iarbă, pe care-l trântește în ieslea de lemn, din fața posacului erbivor. Ultimul drum din acest ciclu de activități matinale îl face la „pompă”, unde îl așteaptă două găleți mari, din cele pentru var lavabil, pe care le umple cu apă și astfel, cu ele pline, intră iar în curtea animalelor
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]