811 matches
-
dos din cauza mirosului de oțet și bicarbonat cu care curăța toată casa. Locul ăla puțea ca o dugheană în care se vindea pește și cartofi prăjiți. Alice a tras adânc aer în piept și s-a privit în oglindă, concluzionând posomorâtă că regimul ecologic asupra căruia insista Jake nu-i făcea pielea feței să arate mai frumoasă. După ce, atâția ani, se scăldase în produse Clarins, pielea lui Alice ridica obiecții serioase împotriva noii diete de săpun vegetal și apă. Recenta interdicție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe. În cazul Amandei intervenise un miracol. Însă, în ceea ce o privea pe Alice, numai declararea lui Jake ca teroristul numărul doi al planetei, după Osama bin Laden, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acele Întrebări cu care-ți bați capul, ca siluetele care văzute dintr-o parte par o fată frumoasă, iar din altă parte - o băbătie cu nasul coroiat. Depinde de perspectivă. —O, Doamne, ce putem face? spuse Heidi pe un ton posomorât, Încă obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita la ei, Îi spuse Moff. Cum pot să nu mă uit? Peștii continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Opereta din Craiova" s-a dizolvat. Citez câteva nume; pe cele mai de seamă, firește: Iosefina Gălușcă, Irena Vlădaia, Eliza Odeseanu, Băjenaru, Poenaru, Anestin, Tănăsescu, Popescu. Stele apuse, glorii defuncte, figuri peste care uitarea se așează ca o umbră din ce în ce mai posomorâtă. Repertoriul companiei, compus din tot ce genul are mai frumos și mai și mai atractiv, a devenit astăzi, în cea mai mare parte, istoric. Unde se mai reprezintă Mascota, Fata mamei Angor, Sărmanul Ionathan, Briganzii, Gheisha, Mikado, Giroflé-Griofla, Frumoasa Elenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
însă că imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aproape de mijlocul secolului al șaptesprezecelea, în timpul lui Vasile Lupu. Sub acest domn însă (în durata primei lui domnii, în special), Iașul a avut o epocă de mare strălucire, din nenorocire, de scurtă durată, ca o repede înseninare într-un cer posomorât și trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad impossibilia tenetur. Și te vei bucura de sprijinul nostru puternic În acțiunea dumitale. Cardinalul bătu puternic din palme. Într-o clipă, dindărătul cortinei ieși silueta posomorâtă a șefului inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rădăcinilor măcar la cinci ani odată, mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari, rumpând crengile cu grămada și sfâșiind coaja cu o nepasare vrednică de condamnat. Iacă în câteva cuvinte tabloul posomorât dar adevărat în care se oglindește starea pomăritului la români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi, unde să se deprindă noua generație, copiii țăranilor, la o esploatare mai înțeleaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și dă seama că nu va cunoaște toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pithom în Sfânta Scriptură poate; n-am de unde ști de unde se inspirase - era ateu. Un adevărat rebel împotriva lui Dumnezeu. Rece și abilă, asculta ce-avea el de spus și nu își mărturisea părerile. El era roșu în obraz și posomorât; șapca elastică de serj pe care o purta dădea impresia că are capul teșit; iar faptul că striga pe stradă după zdrente și fier vechi - „haai-nee vechi“, cânta el - îi făcuse vocea scârțâită și răgușită. Avea părul și sprâncenele țepoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aproape un dolar, chiar și-n a treia săptămână. De vreme ce mi se dădeau doar două bucăți în plus peste ce aveam în tonetă - la patruzeci de cenți câștigam câte un penny - nu reușeam deloc să îmi acopăr pierderile, iar Simon, posomorât și concis, mi-a spus într-o seară în drum spre mașină că Borg mă dăduse afară. Dar n-aveam cum să alerg după cei care-mi dădeau mai puțini bani, am continuat eu să mă apăr. Aruncă banul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legată strict de afaceri. Câteodată se apuca să ne demonstreze cât de priceput e la mânuirea unui lasou sau cânta: „Iată suntem la Wenice, Unde dar parcăm mașina?“ Buza lui de sus o încăleca pe cea de jos și arăta posomorât și plin de răbdare. Era un tip lunecos, rece, ca mulți alții care trebuie să presteze și totuși să-și păstreze un colțișor numai al lor - ca un șef de sală sau de hotel - oameni care sunt angrenați într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în câte o poiană de pini, așezându-ne pe nisipul cald asemeni unor plutonieni care vizitau Pământul, sorbind bere îmbrăcați în hainele noastre perfecte, jachete cadrilate sau din tweed cafeniu, purtând în servietă un binoclu luat de la magazin: un domn posomorât și bogat împreună cu nepotul lui răsfățat sau vărul mai mic și snob, așa trebuie să fi arătat. Eram mult prea absorbit de faptul că simțeam pe piele aceste straie, stofa aceea de bună calitate, de ideea că pălăria mea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de la mine, n-am răspuns nimic. Ți-ai mai revenit puțin? Să-mi revin? De ce? Din leșin. Doar că Esther a crezut că ai o criză de epilepsie. Poate că asta a și fost, i-am spus, simțindu-mă greoi, posomorât și dărâmat. Mă îndoiesc. Ești doar nefericit și vrei să te las în pace. Nu era adevărat; dimpotrivă, voiam să rămână. Așa că i-am zis „Nu,“ și ea s-a așezat la picioarele mele, atingându-le cu coapsa. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trăiești fără ce îți trebuie și să afișezi o față mulțumită, sau cel puțin nu nemulțumită. Însă Mildred nu voise să accepte să zacă și să moară, deși niciodată nu a reușit să scape de aspectul acela de femeie îmbătrânită, posomorâtă și îndurerată, de femeie care e forțată să stea mereu jos, sau de o femeie care n-a putut avea copii, sau pe care au păcălit-o bărbații. Nu putea să-și șteargă expresia aceasta de pe față, deși era transfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
anemic aer, cu fața împurpurată. Știam că îl tenta grozav să se scufunde și să nu mai vină înapoi. Chiar dacă nu se ostenea să îmi dea de înțeles că tânjește oarecum la asta și înota în sus și în jos, posomorât, cu părul lui sârmos ud, bătând cu pricepere apa cu brațele; apa se întorcea la mal și la mulțime și purta suveici negre spre orizont, linia de graniță a unei serii de lumi imaginare, ce se zărea clară în eterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Verișoara Anna, nu mai puțin lălâie ca pe vremuri, făcuse clătite, pusese de cafea și trântise un vas mare cu umplutură de clătite pe masă. Începuse să încărunțească, iar fața ei cu negi și perișori era mai negricioasă; avea ochi posomorâți. Dar această posomorală era o formă a emoțiilor ei, nu un pesimism radical. Plângând și luându-mă în brațe, mi-a spus: La mulți ani, dragă băiete. Să n-ai parte decât de fericire, precum meriți. Întotdeauna mi-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după pământ, sau cu Klondike. Doar că de data asta totul se învârtea în jurul ideii de justiție. Grevele acelea masive o declanșaseră, și aduseseră cu ele toți acești oameni care stăteau jos lângă agregatele lor, în grupuri, dar niște grupuri posomorâte. Aceasta era situația din industriile de automobile și cauciuc și în această situație am avut ocazia să văd rezultatele importante, până la cel mai neînsemnat și mai calic spălător de vase din cartierele sărace. Am început la o masă din clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Am căutat-o pe Sophie, care m-a văzut ea prima și a strigat: A venit organizatorul. El e. Uite-l pe March! Ședea pe unul din butoaiele alea imense, cu gambele în ciorapi negri desfăcute. Înfierbântată, însă palidă și posomorâtă, cu părul ei negru acoperit de o bonetă, îi jucau ochii negri în cap de emoție. Încerca să nu îmi arate nici un semn de familiaritate față de ele, așa că nimeni nu și-ar fi dat seama că brațele noastre s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu eram în stare să stau în picioare. În turbanul de bandaje auzeam un fel de sâsâit de parcă aveam în el un robinet sau un jet de apă. Din cauza durerii și acestui sâsâit sau șiroieli, îl bănuiam pe zâmbărețul ăla posomorât că nu-și făcuse cum trebuie meseria și mă îngrijoram în legătură cu țeasta mea datorită modului neglijent în care mexicanii tratau măcelul, boala și înmormântarea; dar doctorul s-a dovedit mai târziu a fi făcut o treabă bună. Însă în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Păi nici n-aveam de ce. Da’ nici nu mă fac criță. Nu, mi-a răspuns ea cu amărăciune. Bei doar cât să îți continui greșelile. Greșelile noastre, vrei să spui, am corectat-o eu. Așa că ne-am așezat la cină posomorâți și abătuți din cauza dezamăgirii și a mâniei. Apoi, după ce am mai cugetat, i-am zis: — Am să merg cu tine la Chilpanzingo. Prefer să fiu cu tine mai degrabă decât cu orice ființă din lume. M-a privit cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șoldurile așezate pe scaun, frumusețea și grația acestui gest erau ultimele lucruri la care aveam să mă gândesc cu dor în lunile pe mare ce aveau să urmeze. Așa că trenul a pornit, iar eu am rămas în mulțime, deprimat și posomorât. Și pe deasupra mai era și o vreme cenușie și bătea vântul, iar corabia, Sam MacManus, era veche. Lângă ea era depozitat un motor negru, pe chei, iar pe ea tot felul de mașinării urâte, unsoare, întunecime, melancolie, ziua însăși învestmântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să ajungem la țintă? La urma urmei, acest adevăr n-ar fi nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp, vom ateriza la Amsterdam. Plouă. Această atmosferă posomorâtă convine, cred, Amsterdamului. Bănuiesc orașul plin de statui reci, de bronz coclit. Severitatea zidurilor trebuie să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui Ruisdael. Dacă mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]