289 matches
-
Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe îngerul păzitor care vine să binecuvânteze uniunea noastră cu sfântul dar al patiseriei daneze...? —Franceze, mormăii eu. —...patiseriei franceze, mă scuzați - sau ai venit la o discuție despre oameni morți? Eu bănuiesc că de morți e vorba. Sally se posomorî pe loc. —E oribile 1, gemu el. Tocmai uitasem și acum mi-ați adus aminte. Păi, oricum îți aduceai aminte cum ajungeai la teatru, îi explicai eu. Probabil că la ora asta nu mai ai loc de polițiști pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de o curățenie imaculată, îi zâmbi cu ochii strălucind de bucurie. Il aștepta, inima îi spunea că vine. Era singură în cameră... liniștea de acolo îți dădea senzația de pustiu și frig. Ea continuă să-i zâmbească, dar imediat se posomorî și deveni tristă. ”- Fata, Fata mea... am venit la tine!” îi spuse el pe nerăsuflate și o îmbrătișă cu tot cu pat. Ea mișcă buzele să spuie ceva... dar nu putu. Se uita la dânsul îndelung, cu ochii jucându-i în lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deodată din toate direcțiile și Începea să mă strângă Într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar Îngusta viața, am Încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care Începuse să mă apese, În mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu Încercă deloc să mă Îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deodată din toate direcțiile și începea să mă strângă într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar îngusta viața, am încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care începuse să mă apese, în mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu încercă deloc să mă îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu printr-un gest leal și să vă atrag atenția asupra unei primejdii. Mi s-a spus că vă logodiți cu domnișoara Otilia. Pascalopol întrerupse cu vioiciune: - Cine ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv. - Pentru ce n-are interes? întrebă serios
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la mine când fac același lucru acum. E drept, Pascalopol e un om chic, mai târziu a început să-mi placă ca bărbat, și pot să spun că nici el n-a făcut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomorât... În sfârșit, am vrut să-ți spun că am băut tot paharul amărăciunii și m-am aruncat în râu. Și acum tu n-ai puțină răbdare, câteva luni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae mă iubește și ea în felul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnișoara Otilia este o frumusețe rară. Să sperăm că în curând vom face nuntă. - Nuntă, cu cine? întrebă medecinista de la fereastră. - Cu dumnealui, dacă dă Dumnezeu, zise Stănică, arătîndcu mâna spre Felix și făcând cu ochiul spre bătrân. Felix se posomorî atât de tare, încît musafirii râseră de el zgomotos. - Nu pricep ce spui dumneata, zise domnișoara de la pian,între două fumuri de țigară, spui că dumnealui e nepot și domnișoara e fiică. Ce fel de căsătorie e asta? Stănică, prins
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alune, dintr-un fel de grea cupă de aramă. - Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce faci, Lica? întrebăfamiliar, făcând semn cu mâna, Stînică, satisfăcut. - Bine, unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi. - Nu pot, dragă, se posomorî Stănică, viața mea trece prinmomente decisive. Ori, ori... - Tu totdeauna treci prin momente decisive. Așa ești tu, cu gura mare. De când te-ai însurat, te-ai înfundat nu știu pe unde, la soacră-ta. Vino să-ți facă Costică un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știu. Da-i altceva... Cum să-ți spui... visez urât, mă chinui în somn... Paraschiv îl privi mai bine. Părul lui ca mălaiul strălucea stins în lumina lunii. Sub buza de jos i se lățise o umbră neagră care-l posomora. Era bătrân, se vedea bine. Cu așa hoț, greu să mai faci treabă. Se mira cum de-l mai ține Bozoncea-n ceata lui. - Mie mi-ar trebui altceva acum-... rosti târziu manglitorul, obosit, obosit, să am o casă, să stau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sicrie de sticlă. Cică să se mai uite la ei, să-i mai vază! Ptiu! Ce să mai vază la ei? Că-s reci, că nu mai poate nici unu nimic! Minte scurtă de femei... Nea Fane ostenea. O dată se posomora. Îl apucau îngerii pierzării de ceafă. Schimba măsura: - Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oricâte luminări i-ar fi aprins Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-a posomorit când i-a citit sfinția-sa Stîlpii! - Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-a posomorit când i-a citit sfinția-sa Stîlpii! - Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu zice, surdo! răbufni Tinca. - Da, da... - N-o lua-o Dumnezeu și pe asta! - Ba pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba Mița, în fusta ei de astăvară, numai flori, cu un batic negru legat sub bărbia ascuțită. Să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mormintele ninse, lângă o galbenă groapă sapată din nou, astfel încît din fundul ei ieșea încă un ușure abur de căldura pământului, pe când bulgării prinsese brună. O-nmormîntare într-o sară de iarnă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne... ", iar bătrânul tată își descoperise capul. Pielița [feței lui] era galbenă, iar pe ea țesuse ani și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arvuniți dinainte, sau de-a dreptul destinați ca acoperire a unor datorii. Astfel, gazda creștea cu chiu, cu vai șapte purcei ca să plătească porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată, atrase atenția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la inimă necazurile de ordin profesional provocate de Pomponescu mai mult decât meritau. Sincer, Ioanide nu le acorda decât o minimă importanță. Când comisiile de ofițeri și preoți inspectară biserica, Botticelli făcu o figură meditativă și îngrijorată. " Pentru ce te posomorăști așa, Botticelli? Îi zise Ioanide în intenție, fără a scoate realmente un cuvânt. Crezi că o să ne dărâme biserica? E un lucru imposibil. Noi nu dărâmăm nimic, fiindcă n-avem nici curajul inimiciției. Nu vezi că Pomponescu nu îndrăznește să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reacționau cu stimă sau cu teamă de a se compromite. O întîmplare neînsemnată produse o impresie adâncă asupra lui Pomponescu. Invitase la masă pe Smărăndăchioaia și pe Smărăndache, întîlniți accidental pe bulevard. În ziua hotărâtă, la prânz, așteptă G. Călinescu posomorât până la ora unu, tresărind la cel mai mic zgomot. Invitații nu apăreau. Smărăndache nu comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine ziua și ora, ceea ce Pomponescu excludea. Până la două, ex-ministrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
luptei (naționale și sociale), progresului istoric. Manualele și-au pierdut însă, la propriu, forța de atracție, fiind nevoite să apară într-o formă tot mai precară (hârtie de calitate inferioară, grafică simplistă, tot mai puține ilustrații color, etc.). S-au posomorât, contrazicând subtil exaltarea fericirii pe care în lecții, cel puțin socialismul ar fi adus-o românilor. În acești ani, sintagma "Formarea statului național" se utiliza pentru a desemna unirea Principatelor din 1859, astfel încât, pentru a se reduce riscul confuziilor, cele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
gazdei fără a-i cere permisiunea. Dacă am obținut-o nu începem să ne sunăm toți prietenii. Deci, folosim telefonul numai pentru o comunicare foarte importantă, care nu suferă amânare, iar convorbirea va fi foarte scurtă. Nu stăm bosumflați sau posomorâți în timpul vizitei. Trebuie să fim veseli, binedispuși și comunicativi. Nu acaparăm discuția, adică nu vorbim numai noi, reducându-i la tăcere pe ceilalți. Nu cădem nici în cealaltă extremă, respectiv, nici nu stăm tăcuți, fără să scoatem vreo vorbă. Nici
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
fericire; fierbinte; flegmă; foc; frîntură; glandă; gol; grea; iertare; de iubire; iubita; înțelegere; jignire; limpede; lumină; mamă; de mamă; mare; melancolie; milă; mîhnire; moarte; muci; de neiertat; nenorocire; nevoi; pe obraz; om; patimă; pedeapsă; pic; picături; pierdere; plînget; plînsete; ploaie; posomorît; profunzime; prostie; provocată; pumn; răcoare; recunoștință; rouă; sare; scîrbă; seara; sensibil; sentimente; silă; sincer; sînge; de sînge; sora; soră; substanță; suferința; suflet; supărat; suspinare; tihnă; trenul; triste; udă; uitat; uman; umed; umezeală; veste; vin (1); 818/152/53/99/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nedreptate; neglija; neînțeles; neliniști; nemulțumit; neplăceri; nerăbdător; nesupărat; nevoi; nervozitate; pe nimeni; din nimic; oameni; oamenii; obijdui; a obijdui; obosi; ocărî; a ocărî; a ofensa; ofensare; ofticat; omul; orgoliu; oribil; părinți; părinții; pe; persoane; pisică; a plînge; plîngere; plîns; plînset; posomorî; prietena; priveliște; problemă; profesor; prostie; provoacă; rană; ranchiună; răni; rănire; reacție; regret; reuși; revoltă; rîde; rîs; roși; scuze; sensibil; sentiment; sista; sîcîi; sora; stres; striga; suferi; suspine; nu știu; tachina; teamă; test; timid; pe tine; ceva trist; tot; a trăda
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aveau un chior. Cozorici mai avea și repetiție. Rauțchi o ia încet spre Peștera, localul unde-și alinau necazurile cotidiene. Trist, ca omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decît pentru "una mică". Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul Rauțchi. Cozorici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]