306 matches
-
Ivan Feodorovici m-a sfătuit adineaori, spuse prințul. — Dacă-i așa, vă previn: feriți-vă de el; n-o să vă ierte faptul că sunteți cel care-i restituie biletul. Aglaia îi strânse prințului mâna ușor și ieși. Fața îi era posomorâtă, nici măcar nu zâmbi când îi făcu cu capul un semn de bun-rămas. — Imediat, numai să-mi iau bocceaua și plecăm, îi spuse prințul lui Ganea. Acesta bătu din picior nerăbdător. Era negru la față de furie. În sfârșit, ieșiră amândoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extrem de ciudați!“ gândi prințul Ș. poate pentru a suta oară de când făcuse cunoștință cu ei, dar... lui îi plăceau acești oameni ciudați. Cât despre prinț, poate că acesta nu-i prea plăcea; când ieșiră la plimbare, prințul Ș. era puțin posomorât și parcă îngrijorat. Evgheni Pavlovici părea să se afle în cea mai bună stare de spirit, tot drumul până la gară le amuză pe Alexandra și Adelaida care aveau o predispoziție cumva deosebită de a râde la glumele lui, încât treziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
forma unor pete vii. — Văd că mi-ați numărat și minutele cât am dormit, Evgheni Pavlovici, continuă el ironic. Toată seara m-ați fixat din priviri, am văzut eu... A! Rogojin! L-am visat chiar acum, îi șopti el prințului, posomorându-se și făcând semn cu capul spre Rogojin, care ședea la masă. Ah, da! schimbă el iarăși, subit, subiectul. Dar unde-i oratorul, unde-i Lebedev? Prin urmare, Lebedev a terminat? Despre ce a vorbit? E-adevărat, prințe, că dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un vis din pricina grozăviei de atunci... Pe urmă am început să studiez; trei ani n-aș fi venit aici... Deci, ai venit pentru ea? Ceva începu să tremure în vocea Aglaiei. — Da, pentru ea. Trecură vreo două minute de tăcere posomorâtă din partea amândurora. Aglaia se ridică de pe bancă. Dacă spui, începu ea cu voce nesigură, dacă și dumneata crezi că această... femeie a dumitale... e nebună, să știi că pe mine nu mă interesează fanteziile ei smintite... Te rog, Lev Nikolaevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite, chipul i se posomorăște la loc. Câte certuri a avut cu Vipsania și pentru această mare artificială! L-a acuzat că dă frâu liber lăcomiei. Ipocrita! Pretinde că vremea de dinaintea arhitecților și a constructorilor a fost fericită. De unde știe? Că doar n-a trăit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe care, din păcate, o să-l piardă. Fără nici un cuvânt, Rufus se îndreaptă posomorât către cel întins la pământ, care s-a încâlcit în cădere în propria-i plasă. Îi examinează concentrat rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius, dar își mușcă buzele precaut. — Poate, cu timpul, continuă Seianus, voi putea trece asu pra mea și sarcinile tatei, să-l mai scap de... Își înghite vorbele descumpănit. Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I-am acordat până și latus clavus... Tot n-a vrut să se gudure pe lângă tine. — ...dar filfizonul ăsta n-a fost dispus să-și bage mințile-n cap și să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trece pe lîngă mine și intră În apartament, urmată la mică distanță de Michael. Am venit prea devreme? S-ar putea spune și așa. Abia peste vreo oră or să vină și restul. Tonul și expresia de pe chipul meu sînt posomorîte. Nu Îmi doream decît o baie care să mă relaxeze și să am timp să mă pregătesc În tihnă, iar acum, probabil că va trebui să stau aici și să mă ocup de ei doi. Ca să folosesc un eufemism, starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar și acuma era practicant, în așteptare să iasă la pensie notarul bătrân și să-i ia locul. Drept urmare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia că vorbele lor se spun după un cod anume, al cărui înțeles îi scăpa deocamdată. Nu se simțea incomodată de prezența bărbatului. Înțelese că va avea, în sfârșit o seară când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece ani s-a renunțat la construirea habitatelor pentru că oamenii mureau În ele, replică Harry. Barnes se posomorî: — A fost un accident. — Au fost două accidente, preciză Harry, cu un total de patru victime. — A fost o situație mai specială, zise Barnes. Și nu au fost implicate tehnologia și personalul Marinei Militare. — Grozav! făcu Harry. Și cât ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu l-am văzut. — L-ai văzut? Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam În pat când am auzit pași și l-am văzut intrând În cameră. — Ai vorbit cu el? — Da. Arăta ciudat: era posomorât, afișa un soi de plictis. Norman Încuviință din cap. — Se vedea ușor că ceva nu era În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există o ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Tu cine ești? I-am răspuns că sunt fratele lui. - A, trebuie să fii Marin, zise. De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă, zise. - Da tu, zic, cine ești? - Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va să zică asta era. Ilie se despărțise de Florica și luase țiganca asta. Am avut o ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
regilor, dar a scris și tragedii, unele pline de măreție ca Hamlet, dar altele întunecate, ca Macbeth sau Othello. - Ce înțelegeți prin concepție înaintată? Indirect îi sugeram să-și exemplifice teza. Dar el nu se grăbi să-mi răspundă. Se posomorâse. - Spune, te rog, ai citit clasicii marxism-leninismului? Discuția va fi cu atât mai edificatoare cu cât ne vom clarifica pozițiile. Arta e ideologie și dacă ești de acord cu acest punct de vedere, putem mai ușor să discutăm despre modul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi alungând căprioarele. Neagra Șarului, 1922 Pe Deleleu a fost publicată prima dată în Însemnări literare, nr. 37 din 1919. Cadrul povestirii se spune că i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a veșniciei. Numaidecât fantomele adevărului au ieșit din mormintele proaspete. La cel dintăi popas pe drumul Istambulului, icioglanii care despoiaseră pe șahzadè s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de piese de metal. Capul lui mare și umerii lați aproape că umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de pînză. Se uită În oala de pe sobiță, apoi Îl privi posomorît pe Jim. — Deja Începe să mă calce pe nervi, Basie. Nu știu dacă e mai mult flămînd sau nebun... — Intră, băiete. Arăți de parcă ai vrea să te Întinzi. Un bărbat mărunt, mai În vîrstă, ieși de sub pătură și Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o baltă de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; 5. dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mîniat foarte tare, și i s-a posomorît fața. 6. Și Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s-a posomorît fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mîniat foarte tare, și i s-a posomorît fața. 6. Și Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s-a posomorît fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpînești." 8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: "Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]