2,403 matches
-
să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în 1830 și, un an mai târziu, la inaugurare, a fost ridicat un obelisc care să vestească posterității evenimentul. Terminându-se cu o cruce mare, albă, monumentul străjuiește și astăzi, tăcut și melancolic, drumul Săcălazului. De-a lungul timpului, devine chiar un adevărat loc de întâlnire, fiind îndestul să amintim că amatorii de isprăvi vânătorești se reuneau pe
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
l-a tipărit în 100 000 de exemplare și l-a împărțit gratuit celor prezenți la Alba Iulia, încredințându-l, de asemenea, fratelui său, Nicolae Băilă, să-l recite celor prezenți. Imnul este mândria celor care l-au păstrat pentru posteritate. Îl oferim acum cititorilor, spre a surprinde atmosfera uluitoare care i-a animat pe înaintașii noștri, acum 86 de ani: Imnul Unirei de Ioan Băilă Neam român, din patru unghiuri, fruntea ți-o ridică sus / Căci din somnul cel de
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
să intre în jocuri polemice. De aceea Kant nu e dansator pe pagină, nu e cabotin, nu-l preocupă piruetele, figurile de stil și în genere expresiile înzestrate cu un minim efect asupra cititorului. Chiar și expresiile celebre pe care posteritatea le-a reținut ca fiind încărcate cu miez estetic, sunt la origine formule tehnice, cărora exegeții, fără intenția autorului, le-au descoperit virtuți estetice. A doua calitate stă în lipsa vicleniei argumentative. Kant nu face sofisme din dorința de a ajunge
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
24/1999). La fel și în privința celorlalți importanți scriitori amintiți la început. Tot reprosându-li-se repetat, obsesiv, colaboraționismul din anii postbelici, nu li se creează o imagine disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să apară în ochii posterității drept coautori de prim rang ai distrugerii valorilor spirituale românești în deceniile cinci și șase, când ei, de fapt, atât cât au putut în acele teribile vremuri, le-au aparat de distrugere. Nu au reușit să le apere pe toate
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
uși li se deschid, de ce trepte urca în galop într-o falsă ierarhie de valori profesionale. Le șoptesc în felul meu: "e o iluzie, domnilor!", "e un vis pe care istoria îl va spulberă că pe un balon de săpun!", "posteritatea nu va auzi numele dumneavoastră!"
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o ușoară umbră, el exprimă destinul acelor scriitori care s-au devotat aproape exclusiv prezentului lor, printr-o cheltuire incandescenta a resurselor în slujba acestuia, printr-o combustie în raport cu care gratitudinea posterității nu e totdeauna pe măsură. "Trebuie să fii un om viu și un artist postum", consilia Jean Cocteau, cu toate că, uneori, artistul, viu aidoma omului, neglijînd acea abstragere ce pare propice contractului cu viitorul, întîmpină dezagremente în relațiile cu cel din
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Parlamentului găzduiește o nouă expoziție amplă, cu un aer retrospectiv-monografic. Aceste două mari expoziții care s-au succedat la un interval relativ scurt (opt ani înseamnă foarte putin pentru asemenea evenimente) dovedesc nu atît că cineva administrează cu multă eficiență posteritatea Luciei Ioan, cît faptul că opera artistei, asemenea seminței prinse sub asfalt, începe să germineze - și poate chiar să erupă -, spărgînd blindajele artificiale și efemere ale istoriei mici. Dacă expoziția din 1991, poate și din pricina contextului de atunci și din
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
ca și atunci cînd trăia în ea, un personaj legendar: fascinația celor ce l-au cunoscut e inalterabila, si pe bună dreptate. Că mai mult se vorbește despre el decît se scrie - ține cumva de linia unui destin, prelungită în posteritate. El însuși a scris doar două cărți - una pe care a mai apucat să o vadă, în ultimele zile agonice, Operă lui Mateiu I. Caragiale, alta postuma, Meditații critice, 1983 - si publicistica risipita prin pagini de reviste. Ultimul număr al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
adică unul dintre aceia care deschid drumuri neumblate". După opinia lui, în literatura română, scriitori fundamentali sînt, de exemplu - și explică în fiecare caz de ce - Eminescu, Sadoveanu, Arghezi, Blaga. Bacovia nu. "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți. A fi eminescian sau blagian înseamnă a te redescoperi continuu pe tine însuți cu ajutorul acestor mari poeți." Cheia unui război de hegemonie Din cauza situației sale incomode, de aliat cu NATO
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
Nicolae Manolescu Centenarul nașterii lui G. Călinescu (19 iunie 1899- 12 martie 1965) nu cade în cel mai fericit moment al posterității marelui critic. Niciodată contestația n-a fost mai vehemență. Se înmulțesc îndeosebi observațiile pe tema versatilității lui politice. Învinuirea de colaboraționism este pe buzele multora. Mai rare, deși nu lipsesc, sînt obiecțiile făcute operei propriu-zise. În special românele postbelice își
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
din anii 1946-1947. Cum am comentat și primele două volume, mă consider dator să o fac și cu acestea din urmă. În februarie 1946 autorul observa că jurnalul sau, e, pentru el, o înaltă datorie morală: "Șunt dator să predau posterității un document, din care ea să poată scoate informații precise asupra nenorocitei epoci în care România a căzut sub influența Rusiei, pentru ca să poată avea pe viitor mai multă prevedere în judecată minții și mai mult patriotism în pornirile inimii... Atunci
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
gazeta care publică de ani buni aproape numai documente și dosare, e de mirare această rezervă. Și oare să nu aibă dl Florescu "informatori" mai prejos de bănuiala? Și: "Convingerea noastră rămîne aceea că dosarul din România literară nu vizează posteritatea omului și nici poziția morală a poetului Ion Caraion". Aș dori din inimă să aibă dreptate dl Florescu și anume că documentele cu pricina nu sînt de natură a crea o imagine morală urîtă lui Caraion. Că noi n-am
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
și m-aș bucura de recunoașterea de către dl Florescu a faptului, daca exprimarea d-sale n-ar fi suspectă de folosirea improprie a verbului în cauză, care implică intenția. Din păcate, fie că vrem, fie că nu vrem, documentele pătează posteritatea poetului, si asa departe de a fi impecabila. Tocmai despre morală e vorba. Talentul lui Caraion nu l-a pus nimeni la îndoială. Și, în orice caz, adevărul se cuvine spus. Sine îra et studio. Cît privește problemă oportunității spunerii
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
îndemnul de a fi solidar cu tine însuți, de a nu renunța la scopul pe care ți l-ai propus în viață. Aș fi putut găsi justificări pentru o altă atitudine, invocînd necesitatea lecturilor, a relațiilor omenești, a creației. Chiar posteritatea se ocupă mai puțin de evenimentele vieții, distingînd, înainte de toate, valoarea înfăptuirilor cărturărești. Oare este mai importantă satisfacția de a scrie și publica, sau conștiința demnității? Unii s-au întrebat desigur: ce este această demnitate? Aș răspunde: fidelitatea față de tine
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Z. Ornea Arhivele bibliotecilor sau cele păstrate de particulari inimoși scot mereu la lumină documente revelatoare, care modifică sau numai întregesc evenimente politico-culturale ori dimensiunea unor personalități care merită atenția posterității. Așa s-a întîmplat, de curînd, cu un jurnal tîrziu al memorandistului ardelean Nicolae Cristea (din anii 1895-1903), care aduce prețioase informații despre lupta mișcării politice ardelene în vremea, grea în toate, a dualismului. Manuscrisul jurnalului, după atîta amar de
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
lumea romanșă să pătrundă în literatură. Pe vremea aceea se scria foarte puțin și, mai ales, se publica foarte greu. Pe urmă, am avut o idee clară în ce privește misiunea mea de scriitor: să fiu martorul existenței etniei mele, să las posterității o probă, o mărturie de viață romanșă. Chiar și romanele istorice sunt axate pe viața reală. Prof. Arnold Spescha, lingvist, scriitor, muzician, mi-a fost elev. El mi-a furnizat o serie de documente și fotografii pentru romanul meu istoric
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Piatra Craiului sau Retezat, atras în cursă de autoritățile comuniste și executat, este deosebit de cea ce s-a publicat până astăzi. Fiindcă această carte, publicată de Jurnalul literar nu numai că face lumină în celebrul proces de la Berna, dar restituie posterității figura unui tânăr erou. Și e de mirare faptul că PNȚCD-ul nu a făcut încă nimic pentru a scoate în evidență lupta eroilor săi, lăsându-i să zacă în anonimat sau uitare, pe când alții nu s-au sfiit să
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
legi rasiale îi alungau de aiurea și erau persecutați... Din fericire pentru tata, în 1946, nu mai era de față pentru a asista la închiderea definitivă a Cenaclului". O filă, luminiscentă, de istorie literară se încheiase definitiv, lăsînd-o în grija posterității. Pagini nostalgice sînt consacrate evocării casei (un fost conac) de la Crușeț și evacuarea, în 1944, din Bucureștiul bombardat, în satul Lucieni. După război nu era preocupată de politică (a descoperit în jurnal chiar interogația " Ce pot avea eu comun cu
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
mânuirea condeiului, dar totalmente lipsiți de onoare. Oricât de mare ar fi spaima de revenirea hoardei iliesciene, mai frică ar trebui să ne fie de lichelele care au batjocorit - cu girul nostru - speranțele a milioane de români. Trăim, deja, în posteritatea acelei vinovății.
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
curent contemporan predominant în domeniul umanioarelor și al științelor sociale a fost covîrșitoare, poate mai puternică decît a oricărui alt teoretician sau filozof. Vorbim într-un vocabular foucauldian, formulăm ipoteze apelînd, chiar fără să ne dăm seama, la concepte foucauldiene. Posteritatea autorului Cuvintelor și lucrurilor e glorioasă pentru că gîndirea acestuia infuzează, aproape dincolo de limita la care putem discerne influențe, întreg mentalul nostru poststructuralist. N-aș vrea să par cinică insinuînd că e posibil ca la acest foucauldianism subliminal cumva să fi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
imperialismul spiritului gîndit de Alexandru Hasdeu (tatăl lui Bogdan), în 1837). Și după ce îl asemuie pe Nae Ionescu cu nimeni altul decît cu Dimitrie Cantemir, filosoful nostru fiind considerat că a lăsat "o operă cu bătaie așa de mare în posteritate", cînd destui se întreabă dacă ale sale prelegeri universitare, nerevăzute și neautorizate de profesor, constituie totuși o operă, pe deasupra dovedită ca vinovată de împrumuturi nemărturisite. Apoi, dl Dan Zamfirescu vorbește de tentativa profesorului de a crea un "sistem personal de
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
șlefuite. Cine se reazemă numai pe talent, moare odată cu el. La vers trebuie să trudești în fiecare zi". Și mărturisea cu umor involuntar: Nu scriu mult. Doar în fiecare zi sau seara". În realitate, poetul Voiculescu a scris enorm, lăsînd posterității proză multă și acele nestemate care sînt Ultimele sonete închipuite de W. Shakespeare traduse de V. Voiculescu. Refuza să participe la șezătorile literare organizate de grupuri de scriitori prin orașele țării. Spunea: "Eu nu mă expun, nu sunt piesă de
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
în Eminescu. Muza inspiratoare a lui Eminescu și marea sa dragoste, Veronica Micle, era ardeleană (n. Ana Câmpean), din Năsăud și pribegise cu familia după Revoluția transilvană din 1848, stabilindu-se la Iași. Criticul care-l va impune în conștiința posterității cu un memorabil portret literar (Eminescu și poeziile lui), Titu Maiorescu, era fiul altui revoluționar pașoptist ardelean, Ioan Maiorescu, din Bucerdea Grânoasă, de lângă Blaj și organizatorul învățământului românesc în Oltenia. Pe toată durata vieții sale, Eminescu s-a bucurat de
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
criticul Grigurcu va fi acela care se va impune în atenția celor ce vor veni. Stranie revanșa a soartei! Tocmai inflexibilitatea, luciditatea, intransigenta și nonconformismul pentru care a fost pedepsit și marginalizat social vor constitui probabil atuurile sale în ochii posterității literare." * Menționînd și el numerele în care scriitori din generații diferite îl omagiau pe exilatul de la Tg. Jiu - L.A. crede totuși că se vorbește prea puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Cronicar Vămile posterității În rubrică din NAȚIONAL în care Dan Petrescu aduce la cunoștința nației punctul său de vedere acru și frustrat - răfuindu-se în special cu personaje mai cunoscute (și recunoscute) decît el ale intelighenției românești, cărora le bagatelizează, cînd nu le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]