1,576 matches
-
o substituire. Fiecare epocă literară - pe linia morfologiei culturii-o consider un sistem de relații între diversele sale caracteristici, a căror ultimă motivare constă într-un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
caracteristici, a căror ultimă motivare constă într-un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Întotdeauna a funcționat un spirit al comuniunii sufletești a generației șaizeciste din care aproape nu a mai rămas nimeni. Cei de după nu mai sunt la fel de uniți în jurul unor valori cum ar fi viața, sufletul, cultura, rădăcinile, vina aparținând oarecum societății postmoderniste. La o primă abordare tot ce auzi spus de ei pare simplu, dar în profunzime este dureros. Ce se întâmplă în literatură și cultură e mai greu de înțeles. Literatura încearcă să se regăsească. Scriitorii mai tineri din ultimii 20
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94093_a_95385]
-
cultură e mai greu de înțeles. Literatura încearcă să se regăsească. Scriitorii mai tineri din ultimii 20 de ani se afirmă cu mai multă fermitate într-un spațiu mai amplu românesc, încercând să surmonteze etapele necesare tranziției. În afară de acest curent postmodernist se mai constată și o înviorare a dramaturgiei în sensul că dramaturgii mai tineri sunt mai implicați în viața politică, în problemele ei actuale, precum și în cele de emigrație, cum ar fi de exemplu tratarea condiției umane a femeii moderne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94093_a_95385]
-
lăsând lumea teatrului și a baletului de o parte, să ne îndreptăm privirea către literatură și să ne bucurăm că avem semne bune, moștenire valoroasă și în acest domeniu. Sper să nu fie privatizată ori irosită prin vreuna din metodele „postmoderniste de retrocedare”! Căci, vorba aceea, la români totul este posibil, mai ales dacă își bagă străinii coada ori doar cozile de topor... Trilogia, pe înțelesul tuturor, este un set (ori o serie) de trei opere literare (dramatice ori epice) sau
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
diverse (specialitatea lui O. Nimigean), dar totodată o artă poetică elaborată și desfășurată. Autorul a fost de la bun început un teoretician al poeziei pe care o scrie, o instanță cerebrală, critică, dublând-o frecvent pe cea pur lirică. La textualiștii postmoderniști, această ocupare a unui teritoriu literar cu instrumentele analitice, deconstructive și metapoetice, s-a soldat cu o dezolantă paragină artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări și
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală; vreau să spun că, fără perspectiva postmodernistă, Bacovia nu ar fi fost descoperit și evaluat la proporțiile de acum". Cum așa? Cum ne-am putea da seama situîndu-ne, bieți profani, în afara prestidigitației postmodernist-textualiste,că ar exista o apropiere mai mare - decisivă chiar! - a lui Bacovia de Ion
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
culturale universitare, aplicate ingenios asupra celor mai importante valori ale literaturii române contemporane, vor aduce roade, întreținând pasiunea pentru literatură: interpretări inteligente, dialoguri stimulatoare, consolidarea prestigiului unor valori ce tocmai au intrat sau vor intra în canonul estetic neomodernist sau postmodernist.
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
Liviu Dănceanu Să fii loial ! Retorica postmodernistă, se știe, e una la vedere, francă, manifestă. Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
Aurel Stroe. Compozitorul refuză diagnosticarea curentă a muzicii actuale ca patologică. Legat osmotic de tradiție, el lucrează temeinic la instaurarea unei euforii a sunetului ca o manifestare concludentă a postmodernismului în raport cu sublimul. Iar dacă Tiberiu Olah poate fi asociat esteticii postmoderniste, este și pentru că s-a dovedit a fi loial, dezlănțuit, boem, receptiv, altruist, abil și consecvent.
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
identificare între obiectul și subiectul poeziei, ratat de Arghezi, Blaga și Barbu, se realizează numai în poezia lui Bacovia, unde "se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit" (p. 17), situație sesizabilă numai din perspectivă postmodernistă. Comentariul criticului pune în valoare victoria în termenii săi specifici, care se repetă aproape identic și în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
ale vremii, bucurându-se, în schimb, de mare interes și simpatie în Europa și SUA), așadar, Aksionov spune că E. Popov nu încetează să-și uimească cititorii. Amatorii de clasificări, susține el, îl pot include pe Evg. Popov în rândul postmoderniștilor, o voce în corul dodecafonic ale cărui teme sunt mizeria spirituală și prăbușirile epocii postsovietice. Dar, de la o carte la alta, scriitorul refuză să se bucure de succesele obținute prin mijloacele artistice omologate până acum și apreciate de cititori, el
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
scriitor care merită să fie uitat? Eseul monografic al lui Mircea A. Diaconu ne oferă toate argumentele în favoarea menținerii sale pe primul raft al bibliotecii și - de ce nu - a revenirii sale în programele școlare și în manualele alternative, drept un postmodernist avant la lettre.
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
Daniel Cristea-Enache In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-o ramă colocvială. Poetul și le asumă, însă nu la suprafața textului, ci la un nivel mai profund, în care
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
garantează "o lungă durată culturală operei lui". Critica de după 1966, când Blecher va fi redescoperit și revalorizat va urma direcția interpretativă trasată de Șerbu, Ionescu, Șuluțiu, nuanțându-și discursul descoperind noi și noi valențe ale operei lui Blecher: suprarealiste, expresioniste, postmoderniste și va asigura operei lui acea durată culturală pe care i-o prevedea Eugen Ionescu. Chiar și după 1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și de apariția
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
întoarce cu cel mai recent roman în zonele neexplorate ale unei memorii românești, redate prin filtrul ficțiunii biograficului. După Traversând Washington Square (1999), La Revoluția Română (2000) și Sabrina și alte suspiciuni (2004), unde tema identității hibride și a discursului postmodernist erau singurele posibilități de supraviețuire într-un exil prelungit, în Sfinți, vânturi și alte întâmplări citim o istorie atipică despre prigoana grecocatolicismului din nordvestul țării. Dumitru Radu Popa renunță la bună parte din arsenalul caricaturalului, la umor și erotism, suspendând
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
rezistenței creștine. Pentru cititorii nefamiliarizați cu proza lui Dumitru Radu Popa, felul cum sunt redate biografiile poate părea superficial. De cele mai multe ori, scriitorul găsește potrivit să survoleze biografiile, prin câteva notații definitorii. Interesat mai mult să păstreze cititorul prin strategii postmoderniste, biografiile, chiar dacă promit mult, rămân într-un provizorat ce trebuie citit prin caleidoscopul sugestiei. Apoi, nu e mai puțin adevărat că discursul aduce cu un scenariu sau cu un spectacol prin grăbita trecere în revistă a episoadelor relevante pentru realitățile
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
chiar fără idei, un amalgam inform, incoerent de cuvinte mari cărora cititorul ar trebui să le găsească coerență, un sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai profundă, indescifrabilă și deci mai superioară... Faptul este în perfectă concordanță cu postmodernista demolare a tuturor valorilor, a raționalității, a ordinei, a armoniei, a spusului simplu, profund și sublim. * Nu există hazard, ci numai imposibilitatea de a prevedea și discerne cauzalitatea apariției unui fenomen, factorii și mecanismul produceri sale. Dicteul care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Beethoven, ori Sanctus și Benedictus din Missa solemnis; sau poemul simfonic al lui Richard Strauss Moarte și transfigurație, cu geamătul și apoi strigătul prelung, învins în final de preschimbarea morții într-o apoteoză a vieții spirituale. Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în ce anticuvânt vor fi aruncate. Avea dreptate Heidegger să regrete acea perioadă virginală când cuvintele coincideau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și alții). Reamintesc câteva dintre afirmațiile mele cele mai revoltătoare. Prima victimă sigură a revizuirilor epocii consumiste este poezia. E dezastruos că se întâmplă astfel, dar este adevărul cel mai dur și de neevitat, atât pentru neomoderniști cât și pentru postmoderniști. Genul liric este sortit unei confidențialități ce solicită protecție în atmosfera ostilă a culturii de divertisment. De aceea am spus altă dată (fără să fi fost înțeles) că poezia trebuie să se retragă în cenacluri, în cercuri sectare, în universități
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
site-uri de internet. Volumele de poezii noi nu mai au nici un rost, pentru că nu mai au nici un public, altul decât acela de breaslă. Nici un poet nu mai poate fi un mare scriitor în epoca divertismentului cultural atotstapânitor. Neomoderniștii și postmoderniștii se mai pot coaliza pentru ceva ce pot avea în comun: apărarea poeziei. A mai insista, împotriva indiferenței tuturor, cu critică de poezie în toate revistele și în toate suplimentele culturale mi se pare un gest sinucigaș pentru publicațiile respective
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
al descriptivului unic, cu precizări metatextuale ale autorului însuși" (p. 232). Ultima parte a cărții este o contribuție și mai valoroasă, pentru care foștii noștri teribili optzeciști ar trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de interes decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine, din toate aceste motive, Sensuri ale perfecțiunii este - din principiu chiar - o carte binevenită. Că va fi totodată și bine citită, ne-o dovedește faptul banal că argumentele anterioare nu
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
volume, scriitorul creează prezentări inteligente și seducătoare, care pot fi privite ca excelente exerciții de marketing cultural. Cariera politică a lui Ștefan Cazimir este analizată dintr-o perspectivă oarecum neașteptată: înființarea Partidului Liber-Schimbist apare mai mult ca un experiment literar postmodernist decât ca o inițiativă politică reală. Mai mult decât oricare altă secțiune a volumului, capitolele care descriu aventura Partidului Liber-Schimbist stau sub semnul ludicului și al ironiei; valoarea literară a cărții este concentrată în aceste capitole, altminteri lipsite aproape complet
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
le face pe parcursul cărții sunt instrumente aflate în serviciul vanității autorului. Scriitorul nu se mulțumește să renunțe la orice pretenție de obiectivitate, ci supralicitează caracterul subiectiv al autobiografiei sale: "Șiretlicul autorului e de a-și ascunde egolatria sub vălul ludic postmodernist..." (p. 256). Cititorul este încurajat să se întrebe dacă întregul volum nu a fost un simplu joc, interpretare care permite personajului principal să-și păstreze aura de mister. Întrebarea cu care începuse cartea se regăsește, intactă, la finalul ei: cine
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]