1,960 matches
-
și să trăiască decent. De ceea ce se întâmplase în decembrie 1989 nu își mai amintea (pe vremea aceea avea, de altfel, zece ani). Ce noroc că tinerii care au ieșit în 1989 în stradă nu au mizat pe vreo glorie postumă, ci au ieșit pur și simplu să moară, asumându-și anonimia, mi-am spus în gând, cu destul cinism, recunosc. Concetățeanul meu avea o serie de amici români risipiți prin Europa, lucrând clandestin, pentru a câștiga ceva și chiar ruinându
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
Păun Pincio și alți că aceștia, noi bravam știindu-l pe Blaga că nu este comunist, ci un european din stirpea intelectuală cea mai aleasă... Poziția lui Blaga față de comunism, este exprimată cu o forță inegalabila în așa zisul român postum.” Autorul serialului intitulat „Acasă la Blaga” se referă la românul autobiografic „Luntrea lui Caron” care reconstituie etapele dramaticului destin al lui Blaga ce a încercat să reziste refugiindu-se în lumea lui interioară, precum și suferințele pe care le-a îndurat
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
odată cu prăbușirea unei ideologii care a încercat o răsturnare a valorilor și „transformarea omului în rob”, după cum scria poetul-filozof în „Luntrea lui Caron”. Vastă opera a lui Blaga, reconsiderata acum, este alcătuită din peste douăsprezece volume de poezii antume și postume, („Poemele luminii”, „Pașii Pofetului”, „La cumpăna apelor”, „Nebănuitele trepte”, „Mirabila sămânță”, etc.), unsprezece lucrări dramatice („Zamolxe”, „Tulburarea apelor”, „Meșterul Manole”, „Cruciada Copiilor”, „Avram Iancu”, etc), peste douăzeci și cinci de eseuri filozofce, lucrări de Eseistica, Aforisme, Memorialistica și traduceri din Goethe, Lessing
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
de neliniștea și angoasa ce mă cuprindeau de cîte ori aterizam la Aeroportul Otopeni. Nu știu cum criticii îmi vor înregistra numele - un rînd, două, într-un dicționar -, dar știu că n-am făcut nimic pentru a-mi asigura gloria prezentă sau postumă. Din contra! Am deranjat și supărat multă lume! Am fost provocator și iconoclast. Exact contrariul "strategiei succesului" sau cel puțin dacă aș fi urmat sfatul lui Pascal: "Avansez mascat". După o viață consacrată scrisului, recent, un editor din țară mi-
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
peruană după moartea scriitorului. Necunoscut în noua sa patrie în timpul vieții, unde a funcționat ca violonist în orchestra simfonică și ca agent de asigurări, ca sursă suplimentară de venituri - cel puțin într-o perioadă a vieții - scriitorul începe o existență postumă care prezintă oarecare interes pentru istoricul literar, între altele pentru că ele par să introducă pe autor în-tr-un fel de mit, nu fără legătură cu chiar lumea eroilor săi. La o lună după moartea sa, o autoare care pare româncă după
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
C. Rogozanu Duet/lul celor două muze se intitulează lucrarea de doctorat a Mariei Foarță, lucrare susținută abia după 1989 (pînă atunci respinsă "din motive de dosar"). "Această scriere apare cu întîrziere și postum. Inexplicabil, termenul din urmă nu presupune explicații; cît despre cestălalt, "cu întîrziere", trebuie spus că editorul cărții nu i s-a putut uita pe pagini, preț de mai bine de un an de zile, altfel decît printr-o lentilă a
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
Cronicar Pe verticală VIAȚA ROMÂNEASCĂ 3-4 (redactor de număr Liviu Ioan Stoiciu) ne face martori la o tulburătoare întîlnire postumă - ce dovedește iar că manuscrisele au soarta lor și că hazardul obiectiv nu e invenție. În decembrie 1999, în ultimele ei zile dinaintea operației fatale, Florența Albu a încredințat revistei la care lucrase mulți ani o comoară tăinuită: poemele-scrisori adresate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
cauți și ai să-mi găsești urmele,/ Ară și seamănă drumul meu subțire,/ Coace pâine din el, - și mușcă.// Parcă ai și mușcat:/ Am buzele arse și însângerate." Peste cîteva pagini de revistă, acestor scrisori-poeme le răspund alte, din nefericire, postume, cele ale Florenței însăși, predate de ea Vieții Românești în același decembrie cînd presimțea... Ciclul intitulat Epitafuri are dedicații pentru artiști-prieteni plecați înaintea ei și pe care ar fi dorit să-i reîntîlnească, Acolo. Pentru Ștefan Bănulescu a scris Drumul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
cu țara" (versiunea Sebastian) trece, repede, printr-o perioadă de disociere (e, prin 1943, bun prieten cu evreul Fundoianu) de vechile idealuri și, asumîndu-și calitatea de exilat, încetează să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin 1944, publicat postum) și devine un extraordinar filosof moralist francez. Întrebarea e: dacă celebrul autor s-a disociat critic, în scrisorile către familie și prieteni, în interviuri cu răsunet, în însemnările din Caiete (tot postum publicate), atît de tranșant, de scrierile tinereței românești
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
căutată în izbînzile din Rapsodii, din cîteva balade, din Parodii. S-a complăcut în evocarea banalului transfigurat, descoperind că îi reușea tristețea umorului său pururea recunoscută. În prefața volumului de debut, antedatată, scria, cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă critică postumă,/ Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
stării de libertate. Ceea ce nu face decât să perpetueze dominația anterioară. Oamenii se simt, e adevărat, pe poziții adverse acesteia, dar rămân încă puternic legați de ea, ca într-un fel de nouă iobăgie. Din acest punct de vedere, cultul postum al personalității dictatorului este doar vârful unui aisberg. Va fi poate nevoie de o nouă libertate și de o nouă revoltă, care să se opună mentalității de iobag revoltat. Dar instinctualitatea nu este doar ofensivă, ci se manifestă, prin chiar
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
doar despre o consecvență a ideilor, am constatat cu amărăciune că Marin Mincu nu s-a ostenit să schimbe nici măcar o frază, modificările fiind exclusiv cantitative. La Dan Laurențiu apare în 2000 un paragraf în plus care discută un volum postum apărut la Editura Pontica. La Virgil Mazilescu lipsește prima propoziție în care autorul deplîngea faptul că o întîmplare copilăroasă l-a îndepărtat în primul an de facultate de poet. La Vasile Vlad este adugată o frază veninoasă: "Resursele multiple de
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
și material liric), nu devine implicit și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului șaizecist, prematur dispărut, întrupată de culegerea Liniștea versului: Totul pus acum sub semnul diferenței, concept de bază care în utilizarea ce-i dă prefațatorul (Cezar Baltag) semnifică lupta cu "robia babiloniană a generalului", a "indiferențialului". Exemplele date și
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
în "Ziua", scrie la "Plai cu boi" și singura producție editorială postdecembristă a fost Nuți, spaima Constituții. Mircea Nedelciu, cel mai bun dintre toți, a fost cumplit lovit de soartă, încît tot ce ne-a mai fost dat este romanul postum "Zodia scafandrului". Lista poate continua, și la ea se adaugă majoritatea "clasicilor în viață", care, după 1989, au încetat să publice, din varii motive. Există, desigur, și excepții, inclusiv de autori afirmați abia după revoluție. În mod supărător, însă, cu
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
la sora sa la Paris. Recuperat imediat după decesul său tragic de către sora criticului, acest manuscris apare acum la Editura Hasefer, stîrnind instantaneu mare ecou și interes. Asta deopotrivă datorită faptului că avem, totuși, de-a face cu o scriere postumă a marelui critic, dar și pentru interesul temei pe care o abordează și o dezvoltă magistral. Pe mine unul tema abordată nu m-a mirat deloc. Știam mai demult, din a doua jumătate a anilor șaptezeci, că autorul nostru nu
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
era el însuși poet, publica în Steaua, una dintre revistele ieșite din comun ale momentului, o revistă elegantă, de elită. Publicau acolo pe atunci, reabilitați sau în curs de reabilitare, Blaga, Adrian Maniu, Ion Vinea, se recuperau texte, se publicau postume de Bacovia, colabora Petru Dumitriu etc. Erau apoi poeții foarte promițători și de bună calitate ai Stelei, Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica, dintre tineri erau Ion Cocora, Romulus Guga, critici ca Mircea Tomuș, Virgil Ardeleanu ș.a. Era o
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
a operelor care, în succesiune, creează istoria filosofiei românești. Or, din păcate, l-am surprins uneori pe prea-tînărul autor (e asistent și doctorand) carent la un capitol sau altul. De pildă, necunoașterea operei lui Mircea Florian, cu deosebire cartea lui postumă Recesivitatea ca structură a lumii, e prea evidentă, încît tabloul perioadei interbelice sau cel al anilor cincizeci-optzeci rămîne împuținat și chiar în bună măsură deformat. Pentru că, nu cred că exagerez, cartea aceasta a lui Mircea Florian este, de departe, cea
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
în 1946, firește la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, aflată, cum se știe, sub conducerea prietenului său bun Alexandru Rosetti. A fost ultimul tren, pentru că, apoi, proza sa, de formulă fantastică, nu ar mai fi putut apărea decît postum (scriitorul a murit în 1968, trăind, pînă atunci, din stilizări și traduceri pe care i le procura soția sa, secretară la ESPLA și la Editura pentru Literatură Universală, pe care o știam și îmi tot dădea știri despre Lemnaru, pe
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
literar al publicației, tot din Ploiești, ZARVA, vine în numărul din octombrie cu un editorial al dlui Constantin Trandafir pe tema E.L. și valorile naționale, precum și cu un comentariu al dlui Ion Bălu despre "mutația valorilor". Despre edițiile antume și postume din marele critic, scrie dl Marian Chirculescu un articol foarte util. * Revista 22 reia în numărul 44 de la începutul lui noiembrie un sugestiv text semnat în Journal of Democracy din 1999 de mai vechea noastră cunoștință G.M. Tamás, Europa de Est, după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost literalmente unul de curte, adică apropiat, măcar ca portretist, Curții regale și aristocrației românești, acelei aristocrații căreia, de fapt, îi aparținea el însuși, cvasianonimatul său postum poate fi înțeles în termeni relativ corecți. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie a artei și s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
damnării. Apoi, Macedonski preia fără rezerve ideea focului sacru (inspirația divină mistuitoare), de mare difuziune la romantici, întîlnită bineînțeles și în poetica hugoliană ("celeste flamme")". Firește, Macedonski ajunge și la Byron, simbol al geniului nedreptățit, ultragiat de contemporani, sortit gloriei postume. Pornind de la numitorul comun al atitudinii de sfidare a convențiilor societății și artei, poetul nostru își va fi conștientizat analogiile dintre biografia sa și cea a modelului: Similitudinea biografică devine cu atît mai expresivă cu cît se stabilește pe temeiul
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Cronicar Canon și canonire O polemică de toată frumusețea a declanșat D. Țepeneag, publicînd în plicticoasa revistă Contemporanul mai multe articole împotriva lui G. Călinescu și a ciracilor săi postumi. A răspuns Marin Mincu în Cotidianul (reluat și de Observatorul cultural), punînd punctul pe i: problema lui D.Ț. este că a fost lăsat pe dinafara canonului literar și se canonește acum să "recupereze"; văzînd că n-are șanse cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
cu alte păcate: invidia și iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
facă decât prin simple gesticulații. Seriozitatea exegezei în stilul Regman rămâne încă un capitol puțin "explorat", ca să uzez de un cuvânt des folosit de autor în legătură cu operele literare. Cronicar prin excelență, a avut curajul să rămână așa până la capăt. Volumul postum, intitulat Ultime explorări critice (ed. Atlas, București, 2000) (după modelul altor două cărți de critică publicate cu ani în urmă, Explorări în actualitatea imediată, 1978 și Noi explorări critice, 1982), ne convinge că acesta a fost sensul preocupărilor sale. Preocupări
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
apuca de lectura operei. Se poate și invers, dar riști ca revolta lui să-ți pară ridicolă, traumele - patetice, tensiunile - derizorii... Editura Univers ne oferă o ediție nouă a lui Trakl, sub titlul Metamorfoza răului, reunind creațiile poetice antume și postume, un fragment de dramă și corespondență. Volumul e prefațat și tradus de Petre Stoica, iar coperta, pe care e reprezentată figura poetului schițată de Oskar Kokoscha, e realizată de Vasile Socoliuc. Printre texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]