296 matches
-
casă și nu știa dacă ea era destul de tare pentru a intra într-o aventură care friza SF-ul. Dar nu putea renunță, trebuia să știe tot. O pisica mai speriată decât ea, trecu fulgerător pe lângă picioarele ei. Răsuflă ușurată: - Potaia naibii! Se simțea miros de scorțișoară. Tavanul era din geamuri. Privi luna rotundă. Nu era prietena ei, nu înțelegea de ce toți poeții o elogiau. Doar o cățea rece. Chestie de glande. “Hmmm” ... în colț zări un scrin mare. Era plin
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: - Intră în ogradă, nu-ți mai face Hector nimic. E legat. Cum era și firesc, copiii își deschiseră inima, de parcă se cunoșteau de când e lumea, și începură să vorbească de toate. - Mai
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în chilia ta, ai pus mătura-n cui și-ți hrănești potaia de Colț Fioros cu ciolane din bucătăria mea. Trai nineacă! Ce să mai alergăm pe vremea asta? Ce credeți voi, blestemaților, că v-am adus aici din Țara Vânturilor Veșnice să-mi mâncați pâinea de pomană? Acolo, de voie de
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El, oricum sări la picioarele lui Tutoi, dar ceilalți săriră la amândoi. Căpitanului și prietenului său le pieri pe loc pofta de hârjoneală, se speriară și apoi începură să înjure câinii: - Marș! Maaarș, potăi ordinare și jegoase! Bă căpitane, du-te dracu cu câinii tăi cu tot! Că ne mănâncă ăștia pe-amândoi! Gonește-i! - Bă, nesimțiților ce sânteți voi! Nu vă e rusânie, mama voastră de proști! Ce mă, nu vedeți că io
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POTAIA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului POTAIA În fața vitrinei manechinul m-a oprit îmi zâmbea cu toată gura și pentru câteva secunde doar privirea mea și musca intrată pe ușa larg
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POTAIA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului POTAIA În fața vitrinei manechinul m-a oprit îmi zâmbea cu toată gura și pentru câteva secunde doar privirea mea și musca intrată pe ușa larg deschisă de căldură s-au învârtit în jurul siropoasei fericiri (etalată ziua-n amiaza mare fără vreo
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
zicând: “Bună dimineață, domnule dulău! Ce mai faceți?” Dulăul l-a privit batjocoritor de sus și i-a dat un vânt de l-a rostogolit dincolo de bordura, în praful străzii: “Fugi mai de aici. Tu esti câine? Fugi de aici, potaie!” Sculandu-se anevoie de jos și scuturandu-se stânjenit de praf, cățelușul a ridicat totuși privirea sus plin de îndrăzneala și a zis: “N-aveți dreptate, domnule dulău. N-oi fi eu tot asa de mare ca și dumneavoastră. Oi
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
un astfel de concert cu serbarea localităților la care scena stradală e înecată în fumul micilor și lumea se distrează deslânat, fără umbră de ceremonial elegant, printre șiruri de tarabe cu acareturi, într-o masă de miting prin care mișună potăi și inși pitorești, cu nasuri morcovii și îndeletniciri de prestidigitație la buzunare; e de necomparat cu festinul cerșetorior și oamenilor străzii, ori răbufnirile propagandistice scoase din arsenal, pe banii publici, de către brigăzile politice. Câtă deosebire! Manifestările ocazionale, tematice, strivesc ideea
ALBANO! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346999_a_348328]
-
cu mine? Asta e drept mulțumire că ți-am cruțat viața? - Ce, nu-ți place să mă auzi!?... - Simt că-mi pierd mințile, iar tu mă chinui cu tot felul de vorbe... Unde dracu te ascunzi de nu te văd, potaie nenorocită!.... - Nici acum nu ești sincer, te prefaci, dar curiozitatea te roade să afli de la mine cât mai multe detalii. Spune că nu ți-am ghicit gândul? - Doamne, bine mă femeie!... ce rost mai are să dezgropăm morții? „Cum de vorbește
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
În curte are un câine lup, care m-ar rupe dacă deschid poarta. - Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis... - ...A, ia privește spre balcon. - Ce este? - Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. - Din acest moment
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
din plâns și râd Și râuri se întorc din cursul lor, Florile se-apleacă și-ți surâd. Când plângi norii ii aduni grămadă, Ploaia se revarsă-n ochii tăi, Vin, pe umeri, păsări ca să-ți șadă, Lupii, din păduri, devin potăi. Dorul meu spre tine se îndreaptă, Mi-ai păstrat un loc în viața ta? Căci aud vorbindu-se în soaptă, Stăpâna mea, te vei mărita? Tu nu ești că celelalte femei Și chiar de-ai fi, puțin îmi pasă. Mă
TU NU EŞTI CA CELELALTE FEMEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346472_a_347801]
-
cred că din clipă în clipă va sfâșia pe cineva. M-am trezit zăpăcit, mi-am pus căciula pe cap și o haină pe umeri și am ieșit repede afară să văd de ce-i atâta zarvă. M-am lămurit repede: potaia de câine atacase niște inși care răzbătuseră prin zăpezi spre cabană. Erau năște tineri, doi băieți și două fete. Avusese dreptate bietul câine de se speriase în halul acela, deoarece cei patru tineri erau îmbrăcați prea pestriț: în costumele lor
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
tăcerea-ți este mult mai grăitoare, Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare. Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem, Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile. Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om, Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi? Deși-n atomi este o inimă ce arde. Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot
AMORUL UNEI MARMURE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371686_a_373015]
-
D E I E R I Ș I D E A Z I „Ce dulăii!...mândri-mi erați, pe timpuri, la palat... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci! Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
ce pâinea i-ați mâncat, că va-ndopat în gură, Acum, sau mai târziu, în ea veți putrezi. Veți fi de toți uitați. Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci!Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?!Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci?Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui lucrul acesta i-a plăcut tare mult și s-a pornit să cutreiere prin oraș clopoțind, mândru nevoie-mare. Însă un dulău bătrân i-a spus... (Getzels și Jackson, 1962
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
venerație pentru tatăl decedat se transformă într-o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
imperialism (anglo-american), manevre, vigilență (de clasă, de partid, proletară), muncitori (de la orașe și sate), canal, plan (economic), descătușare (a inițiativei), ajutor (frățesc), puterea (sovietică), partid, organizație, secretar, clică, eroi, incitare, crimă, pirat, stahanovist, critica (de massă, de partid), asasini, jefuitori, potăi, obscurantism, realism, plan, putere (sovietică) ș.a. Cu promisiunea că structura acestui dicționar-liliput se va autoregla, completa, dezvolta și concretiza pe măsură ce vom parcurge presa literară a anului, să trecem În revistă câteva dintre evenimentele care au influențat hotărâtor viața literară și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să plătească așa cum le-a sosit și altor Vieri și Vartici. Și mai sunt alții pe lângă umbra cărora trece timpul. Așa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea de piatră și nu-i pasă/de mulțime, nici de țară, nici de nimeă Și potaia/blestemată stă-n fotoliu și te latră. (Ă). Măturați-l, măi tovarășiă Și de guler/Scuturați-l Să ne-ntrecem/pentru viață! Lupta-i grea, dar e măreață! Stau dosare/printre spițe? La dosar/cu birocrații!” - A. E. Baconsky. - În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi îi trezeau o ură feroce, trădată de sângeroasele lui goane. Odată a reușit chiar să ucidă o potaie împuțită, chioară și bătrână, care, nerezistând la alergătură, s-a vârât în niște spinării. Acolo Neculai a pisat-o cu pietre până ce animalul și-a dat duhul. Niciodată nu l-am mai văzut pe orfan într-o atât de euforică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine, că mă uimi cu o nouă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
schimbat și nu știu ce. Băltesc. Telefonul și-a revenit. M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând bezele laptop-ului sau mângâind cu mausul cățelușul care se mișcă pe ecran. Fiindcă mi-e dor până și de cele două potăi de acasă. 30 octombrie Încep să înțeleg furiile lui Dan și ale Mariei, precum și îngrijorarea celorlalți. Azi am avut o simplă curiozitate de butonare pe minitelevizorul meu cu antenă de cameră. Prinde trei posturi mari și late, pentru masele populare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]