299 matches
-
era de ajuns. Din cauza lor țara asta n-a fost condusă niciodată de la București, se pornea cîteodată să-i plîngă de milă poporului, deși știa bine că nu merită nici atît cît are, cît i s-a aruncat ca unei potăi, resturile unei mese îmbelșugate a celor bogați. Ăsta a fost poporul, îi explica lui Roja, cîrpa pe care s-au șters ei pe picioare sau carnea de tun de care aveau nevoie, după caz. Pentu țara asta încă nu s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
buni au fost copleșiți cu favoruri și li s-a promis marea cu sarea, acum li s-a dat un picior în fund, constată Tîrnăcop. — Aștia nici nu contează la număr, doi-trei intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i așa că era într-o situație limită care cerea luarea unor măsuri de extremă urgență? Intrați în ei cu taburile, rupeți-le picioarele, și dacă nici așa nu se potolesc, deschideți focul, secerați-i fără milă, primele ordine ale lui Potaie. Nu a fost oare ăsta exces de zel, tovarășe ministru, mă simt dator să vă aduc cu picioarele pe pămînt, nici Piticul nu s-a gîndit încă să meargă atît de departe. Uite, dacă în clipa aia o păsărică ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
draci, n-ai mai răspuns la nici un apel. Totul se leagă, și vina că ai căzut pradă complotului îți aparține numai ție. Nu ești prea neînduplecat, nenicule? este trezit Roja din gînduri. Eu zic că ar fi destul dacă lui Potaie i s-ar imputa doar măcelul de la Timișoara, și hai să zicem primul mort de la București, cel despre care deja nici nu mai vorbește nimeni, oricum între timp au mai fost uciși și alții. Trage deci linia și ai înaintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru cilindri. Nefericita potaie se învârte în cerc pe locul din dreapta, scâncind și holbându-se la Copia Karin. Mark înjură tot ce mișcă. Nu mă mai stresați. Să nu mai veniți niciodată în fața mea cu chestia asta. Mai târziu, când e din nou singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei plutea în aer un nor de fum. „Caută-l în altă parte, băiete. Nu-i aici. Și dacă-l găsești, zi-i să vină acasă. Trebuie să aibă grijă de Nero. Altfel, într-o bună zi, îi otrăvesc eu potaia. Așa să-i spui.” Apoi îmi trântea ușa în nas și iarăși nu se mai auzea nimic. Totuși, în felul ei, ea ținea la Nero. Puteam să jur. Alaltăieri seară, l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o să intru direct la tine în casă, nu-i așa? Luase un ton destul de periculos și mă temeam să nu se sature de vorbit și să plece, cu Jerry cu tot. Nu m-ar fi deranjat câtuși de puțin ca potaia să se tolănească pe o canapea și s-o băloșească, atâta timp cât Sdgsgff era alături de mine, discutând și bând vin. Poate că idealizam frumusețea ei și mintea mi-o luase puțin razna. Văzută de la înălțimea balconului, te ducea cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi îi trezeau o ură feroce, trădată de sângeroasele lui goane. Odată a reușit chiar să ucidă o potaie împuțită, chioară și bătrână, care, nerezistând la alergătură, s-a vârât în niște spinării. Acolo Neculai a pisat-o cu pietre până ce animalul și-a dat duhul. Niciodată nu l-am mai văzut pe orfan într-o atât de euforică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din care trebuia să vină mașina, căci din partea aia veneau și rafalele de zăpadă care te orbeau. Pe stradă, în amurgul care începea să se lase, prin fața celor care așteptau ca și tine, se plimba, cu coada între picioare, o potaie. Blana gălbuie era presărată cu zăpadă, iar firele de pe picioarele din spate se prinseseră în țurțuri unele de altele. Avea botul negru și se uita țintă în ochii câte unui trecător. Se învîrtea de colo-colo, dar numai către mijlocul străzii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se pișa pe el trăscău d-ăla făcut În pușcărie. Negrotei tîmpiți. N-au creier În dovleac nici cît o javră de cîine! Comutatoarele Închise. — Ray, am auzit că-ți place să tragi În cîini. TÎnărul ridică iar din umeri. — Potăile n-au nici un motiv să trăiască. — Aha! Ai cumva aceeași părere și despre oameni? Omule, ce tot spui acolo? Comutatoarele basculate În jos. — Păi, probabil ai aceeași părere și despre Leroy și Tyrone. — Ei, căcat! Leroy și Tyrone aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bulangiu În uniformă, al cărui nume Îmi scapă. Bietul bătrân Dode pare beat muci. Comand un whisky triplu și o halbă de Guiness, apoi mă duc la el și la non-persoana. Dode Încă mai plânge cu lacrimi de crocodil după potaia aia Împuțită care a mierlit-o din cauza incompetenței lui Lennox. Pe măsură ce noaptea se scurge, el devine din ce În ce mai plicticos. Până și bulangiul În uniformă se cară-n măsa. La un moment dat, ochii Frumuseții de George se umplu de lacrimi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să stea pe locul din față de lângă șofer. Claire se uită plină de Îndoială la partenerul ei din rolul principal. — Medalia de argint la Royal Highland Show În nouășcinci, ei, băiete, Îi spune Hector cu afecțiune câinelui, pornind motorul mașinii. Potaia se Întinde și Începe să mă lingă pe mână cu limba lui aspră ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bună". Venise vremea ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, Generalul se retrăsese și de pe urma stării de asediu nu mai rămăseseră decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La gâtul jegos avea legată o eșarfă de barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii roase și procese pentru stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de zece ani. Acum trebuie să fi avut paisprezece sau cinsprezece. Se simți cuprins de invidie. Dacă ar fi avut și el un nepot de vârsta lui Ben. — Și el cine e? întrebă scuturând laba pe care i-o întindea potaia. — E Wild Rover, dar dacă vrei, îi propuse generos, poți să-l strigi doar Rover. — Ce-ar fi să-mi faci o demonstrație de patinat pe role? Să ajuți un bătrân să țină pasul. Ben fu încântat la culme. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zgomot și îi întoarse spatele. Jack ar fi putut să jure că plângea. — A fost oribil, tată. Ralph e prietenul meu și n-au vrut nici măcar să ne lase pe mine și Rover să intrăm să-l vedem. Jack studie potaia, căreia eșarfa de barcagiu pe care Ben ținea morțiș să i-o lege de gât îi dădea un aer și mai dubios, și îi înțelese și pe ei. Se temuseră probabil ca nu cumva să ridice piciorul și să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
liniște... Asta-i ca o patimă, cucoane Grigoriță, la mine... lucru mare... Nici nu mănânc, nici nu beau, s-a sfârșit!... Vin eu, cucoane Grigoriță, și găsesc urmă pe cărarea asta... Erau multe labe pe omăt... Trecuse Sfântu-Andrei, umblau jivinele potăi... Găsesc eu urma, o cercetez, o găsesc afară din pădure până-ntr-un loc, o mai găsesc spre sat, pe urmă spre bahnă, întoarsă... Mă gândesc eu că-s în bahnă... Și m-am dat așa, la marginea pădurii, cucoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era cu adevărat comică, ba chiar cuceritoare. După ce ascultă atent zgomotele neobișnuite care veneau din salonul cel mic, Ledoulx făcu un semn valetului Julien. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de câteva secole, construit pentru ocrotirea și salvarea locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fum pă nicăiri, pă la nici o casă. Bătăturile pustii, înghețate bocnă, fără un suflet acolo, măcar dă câne. Dârdâiam, burțile țipau, da’ să iasă careva, ți-ai găsit! Nu tu tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte pă spinare. Aude și Înălțimea Sa și, în sfârșit, oprește calu’. Poruncește la o cătană proastă din coadă să cate cum stă treaba. Omu’ să duse, intră în prima casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]