208 matches
-
de inteligență a capului lui în clipa când îl încălicam: urcă, băiete, parcă îmi spunea, ești stăpânul meu, te duc unde vrei, în zbor, știu că și tu ai grijă de mine, să pasc, să beau apă și să mă potcovești când încep să-mi cadă caielele din copită... îmi plăceau nopțile când înainte de a adormi afară pe prispă mă uitam cu tata să vedem pe cerul înstelat Carul mare și Găina; auzeam sforăitul cailor. Nu înțelegeam de ce dorm ei în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dii și mai la pas Că-n buiestru nu te las. Murgule, de când te-am luat Nici o slujbă nu ți-am dat, Dar acum, să te păzești C-ai să mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca lipanu’ De trei ori potcovi calu’ Ca să trec la mândra dealu’. Urcai dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în porțile atelierului să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în porțile atelierului să privească, va fi dispărut de mult din vedere, până într-o zi cînd și-a lăsat nevasta, copiii, foalele, nicovala și focul să se stingă și a plecat calm, fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orice clipă, fără teamă, doar cu emoția că voi da seama în fața lui Dumnezeu. Așadar, la capitolul proiecte îmi place să nu deconspir. Vreau să fac surprize. Oricum, n-am pus în cui instrumentele mele de scris din ATELIERUL DE POTCOVIT INOROGI. În încheierea acestei discuții (maraton?) te rog să dai un răspuns la o întrebare pe care nu ți-am pus-o...! Răspunsul la întrebarea ta ne(spusă) este: "?!". Îți mulțumesc fratern. Iași, ianuarie 2003 MUZEUL LITERATURII ROMÂNE (Revista "Antiteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și nici nu-i mai recunosc atunci când îi caiut și încerc să stau de vorbă cu ei. Poiana este un loc care parcă și-a micșorat dimensiunile, polița fierăriei lui Iocan a dispărut, caii care erau aduși acolo să fie potcoviți au fost omorâți cu ciomegele în curtea cooperativei, au fost dați la porci, deoarece, după cum mi s-a spus, "consumau mult". Cu alte cuvinte, nu-și mai aveau rostul lor în lumea țărănească, mâncau fără să muncească. Și când mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
drepturile de autor și de la nuvelă și de la film. Poate că ași fi făcut-o dacă și el, în amintirea mea, ar fi rămas un participant la discuțiile din poiana fierăriei... Dar el nu venea pe-acolo decât ca să-și potcovească din când în când caii. Ba nu, nici pentru asta nu venea, că mai erau șase fierari în sat, unde însă nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unică. CUM AM SCRIS "RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este să te întorci la început. Începe cu începutul.“ Începutul, presupunea ea, se află la ferma unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma la târg? Și de unde să mai găsesc alți boi și alt car? Așa, treaba-i făcută; la jumătatea drumului mi-a ieșit ploconu-n cale, și eu l-am înhățat! Car zdravăn, încăpător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți care încotro, după tot felul de daraveli. Și, doamne, mare trebuință au de fier pentru potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
caii au ciucuri roșii la urechi, zgomotul clopoțeilor de la gât umple valea. Te duc și ies primul, voi zbura mai repede decât după cloșca cu puii de aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai avut grijă de mine, te duc spre taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sfătuiește Luminăția ta? a întrebat Uran. -Ce te sfătuiesc ? Să-ți îndemni luptătorii să moară, dacă nu sunt în stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și tu una? — Neagră, fără zahăr. — Vine, vine băiatu’! • • • Am înregistrat un total de patruzeci și șase de apeluri telefonice, din care aproximativ jumătate erau cât de cât coerente. Lee a șters-o după-amiază devreme, iar Ellis Loew m-a potcovit cu sarcina de a bate la mașină noul raport al lui Russ Millard. În raport se spunea că Roșcatul Manley fusese eliberat și trimis la nevastă-sa după ce trecuse cu succes proba cu detectorului de minciuni și testul cu scopolamină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-a patruzeci și una, păru să-i confirme ipoteza că spiritul omenesc e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care nu se dădeau încă de ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în supa organică a oceanului, formată din metan, bioxid de carbon, amoniac și, desigur, din apă. Și, în general, îi potcovi în descântece grele pe oricine bombănea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii materialist- ateiste a marxismului, victorioasă în patria noastră. Spre final, la aceeași plenară, dintr-o singură frază, Ceaușescu nu pierdu ocazia și îi destitui pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă totul, l-a amestecat într-atât pe Hristos în toată această afacere, încât l-a potcovit cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de parcă șade lângă tine, de când vezi luna cu telescopul... de când se fac atâtea încercări de zbor în afara zeppelinului și sunt încercări ca hipo-mobilul să fie înlocuit cu auto mobilul, așadar cu niște cai care nu se văd și nu se potcovesc - ce-or să facă fierarii?... ăăăă... s-au petrecut atâtea minuni în știință - nici nu-ncerc să le știu eu pe toate, strămoșii noștri ar mai muri o dată de uimire - ei, bine, eu, unul, cred că orice e posibil. Din moment ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul, Murguțu, a-nceput să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul e fără greș semn rău, fiindcă el îi potcovea cu mare pricepere, știa să-i facă să stea cuminți, uneori nici nu era nevoie ca ajutorul lui să-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii îl ascultau, și cu ei avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a face față și a plăti conștiincios cele 421 de taxe pe care le avem de plătit pentru prosperitatea patriei.” [ ȘEDINȚA COMUNĂ A PARLAMENTULUI ] REPREZENTANTUL GRUPULUI MAJORITAR “ Domnilor, să recunoaștem că am fost seduși de ideea, de dorința de a potcovi cât mai internațional norocul care părea să ne zâmbească. Dar să fim conștienți că aici, în această dramă colectivă, poate fi și mâna criminală a dușmanului exterior coroborat cu opoziția dar și delăsarea organelor care iau bani în acest scop
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate fetele din sat l-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O fost cal, măi Ițic. Tu nu știi că dacă îi potcovit și trage la ham îi cal?” „Stiu, tată. Da’ tare mă tem că calu’ nostru iap-o fost.” „O fost iapă, o fost cal, nu știu da’ acum lasă-mă să dorm!” „Dormi, tată! Da’ calu’ nostru iap-o fost. Să știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare era bazat pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am bănuit... pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]