997 matches
-
spun câte ceva și în privința capacității lor de adaptare la regulile și normele țărilor fondatoare ale UE, majoritar catolice și protestante. Pericolul alterării rolului bisericilor creștine există. La noi, Biserica Ortodoxă Română a ajuns al treilea sau al patrulea agent economic potent din România de astăzi, îndepărtându-se de realizarea funcțiilor sale esențiale privind întărirea spirituală a oamenilor, al căror echilibru sufletesc este tot mai agresat de noile tehnici de seducție și manipulare. În același timp, sunt necesare mai multe lămuriri în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
2004-2008 și 15,1% pentru legislatura 2008-2012. Și alte studii (Chiru, 2010) constatau o pondere mai ridicată a profesiilor liberale după introducerea votului uninominal explicată în contextul mai larg de a "externaliza" costurile de campanie ale partidului către candidați mai potenți financiar (vezi capitolul lui Mihail Chiru din acest volum). O altă caracteristică importantă a parlamentarilor români luată în analiză a fost vârsta medie. Pentru fiecare parlamentar am luat în calcul vârsta pe care o avea la începutul legislaturii. Datele din
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
favorizat politicieni cu experiență și cariere politice locale, ceea ce produs reducerea semnificativă a numărului de parlamentari care reprezintă alte circumscripții decât cea de reședință. În același timp, partidele au ales să delege mare parte din costurile campaniei, favorizând astfel candidații potenți financiar (Chiru 2010c). Deși lucrurile au devenit ceva mai complicate odată cu introducerea colegiilor și cu cvasi-loteria redistribuirilor, membrii comitetelor de selecție au continuat să dispună de un număr de "mandate rezervate", de data aceasta sub forma colegiilor necompetitive. Candidații nominalizați
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
regăsește și pe coordonatele cadrului economic, unde valoarea P.I.B. și structura acestuia, redau discrepanțele economice față de spațiile exterioare din proximitate (U.E.), dar și discrepanțele interioare, ce crează adevărate falii de dezvoltare între diferitele regiuni și state arabofone. Printre cele mai potente economii arabe se numără cele de la Golful Persic, bazate pe extracția resurselor hidrocarbonice, iar cele mai paupere economii se circumscriu arealului arabo-sahelian, pierdute în imensitatea aridă a Saharei. Tabloul economic general al lumii arabofone a fost unul predominant agricol până la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
își laudă nevasta în cunoștință de cauză (C.F.R.: "Frumoasă, dom'le! îngheață puțul!") și, în toate situațiile, își face... datoria: Pristanda "Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă...". Organul masculin potent este numit cu gingășie hipocoristică ("Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău.") iar actul în cauză este sugerat inclusiv prin mijloacele stilului oficial (Cațavencu, în bilețelul către Zoe: "Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și să nu-și facă nici cea mai mică problemă. Vasile Lupu a plecat de la întrevederea cu Mureșan convins că nimeni nu va îndrăzni să umble cu cioara vopsită. Numai că la licitație a câștigat o firmă mult mai puțin potentă, dar, probabil, mai atentă cu... Era atât de supărat și de furios, atunci, Vasile Lupu, așa cum nu l-am mai văzut. Mă tot întreba dacă îmi dau seama ce prostie au putut face țărăniștii, mânjindu-se cu miere, dar pierzind
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
credința că sacrul ia forma unei însușiri misterioase ce se adaugă realului, și care poate fi atribuită atât ființelor vii, oamenilor, lucrurilor, locurilor sau momentelor cu care interacționează 34. În viziunea acestuia, sacrul este aureolat de o energie periculoasă, deosebit de potentă și neînțeleasă, ce are profunda capacitate de a se adapta oricărei entități existențiale, pe care o poate poseda. În acest fel, un obiect care se sfințește, trece din lumea ordinară, în cea extraordinară, făcând un transfer de energie între două
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
s-au întrepătruns în mod constant de-a lungul istoriei 192. Creația artistică în sens larg, incluzând atât artele vizuale, cât și muzica, teatrul și alte ramuri adiacente, a găsit dintotdeauna mijloacele necesare comunicării cu celelalte domenii ale culturii, instrumentând potente sisteme de coeziune creatoare. În consecință, arta s-a dovedit a fi un adevărat mijloc de cunoaștere și de apropiere de lumea supranaturală, configurând prin diversele sale forme, expresiile nesfârșite ale necesității de regăsire a formelor ideale (paradisiace). În spiritul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asupra acestor fenomene arată însă faptul că, în ciuda confuziilor la care se ajunge, inspirația artistică și revelația divină asupra artistului nu sunt nicidecum unul și același lucru. Din perspectiva acestei comparații, revelația posedă un caracter mult mai larg și mai potent, factorul decisiv al fundamentării ei fiind însăși divinitatea. În acest timp, inspirația artistică poartă amprenta unei individualități auctoriale, și implicit, limitările impuse de însăși dimensiunea umană a acestui fenomen. Sub raport estetico-teologic, diferențele dintre cele două forme de primire a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai accesibile de descoperire a divinității. În acest cadru ideatic, reprezentarea vizuală a sacrului materializează un complex proces de înțelegere, imaginare și vizualizare spiritual-mentală a unor forțe superioare celor umane, care se manifestă, conform teoriilor lui Rudolf Otto, în mod potent, înfricoșător și misterios 309, apelând la însemnătatea și capacitatea de exprimare vizuală a imaginii. Nu în ultimul rând, reprezentarea vizuală a sacrului se lasă a fi înțeleasă ca un dublu proces, filtrat atât din punct de vedere religios, cât și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
la sexualitatea masculină, în special presupunerea încetățenită că ejacularea masculină este o concluzie inevitabilă a actului sexual. Acest lucru dovedește, în mod concludent, că bărbații care învață să-și controleze propriul aparat sexual și instinctele sexuale pot deveni amanți la fel de potenți și de neosteniți ca orice femeie. Acest lucru arată că și bărbații pot avea „miniorgasme” secvențiale fără a ejacula și neagă ideea că metodele de contracepție ar fi o responsabilitate în primul rând feminină. De asemenea, expune cu claritate instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
potența masculină dată de autorul american David Reuben în Tot ce ai vrut să știi despre sex: Un etalon rezonabil al potenței masculine este capacitatea de a întreține un raport sexual timp de cinci-zece minute. În acest timp, un bărbat potent normal va efectua între 50 și 100 de înfigeri pelviene. Din nou, Reuben scrie exclusiv din perspectiva unui bărbat epuizat sexual, nefăcând nici o referire la perspectiva femeii. „Etalonul” său de 50-100 de înfigeri și orarul de cinci-zece minute abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de înfigeri și orarul de cinci-zece minute abia dacă ar fi suficient pentru ca o femeie sănătoasă să ajungă la al Doilea Semn sau la a Treia Indicație de plăcere și acestea, cu siguranță, nu reprezintă standardul pentru un taoist „normal potent”. Textele taoiste sugerează diferite stiluri de înfigere, iar acestea sunt, în mod invariabil, descrise cu metafore poetice care intensifică în sine estetica actului. Lee Tung-hsüan a enumerat câteva dintre aceste stiluri de înfigere în Misteriosul maestru al peșterii: - apăsați rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
prin Elixiruri Externe - dietă, ierburi și exercițiu - combinate cu Elixirurile Interne - respirație, meditație și stăpânire sexuală. Transformarea esenței Transformarea esenței în energie poate interveni doar după ce conservarea și refacerea sămânței-esență sunt complete. Până atunci, esența este insuficient de pură și potentă pentru transformarea ei în energie. Această etapă de transformare necesită calmul perfect al corpului, respirației și al minții, care poate fi dobândit doar prin meditație. Respirația joacă un rol vital în cadrul acestei etape, acționând ca niște foale pentru a întreține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să, nici de forma lui substanțială, sufletul, ci sunt forme accidentale. Concis, diferența dintre cele două tipuri de forme constă în faptul că forma substanțială face lucrul să fie ceea ce este, adică o substanță, dând formă (informo) materiei aflate în potenta. Din acest motiv, daca dispare formă substanțială, atunci dispare și lucrul ca atare, pe când formele accidentale sunt cele care dau formă doar substanțelor deja formate, motiv pentru care integritatea substanțelor, deci a lucrurilor ca atare, nu depinde de existență sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
si, pe de altă parte, din formă substanțială, adică sufletul rațional, și din forme accidentale, cum sunt, de exemplu, capacitatea lui X de a cânta la violoncel sau aceea de a dansa balet. Dincolo de materia determinată și de materia în potenta, materia care nu a primit nici o formă substanțială și care, din acest motiv, este pură potențialitate, Toma mai discuta și despre materie comună. Acest tip de materie intra în definiția substan telor și desemnează materia care aparține mai multor indivizi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tuturor indivizilor unei specii, această materie nu mai poate purta denumirea de materie determinată, ci pe cea de materie comună sau mă terie non determinată (materia non-signata) carne, oase etc. Când materia este actualizată, adică atunci când trece de la starea de potenta pură la cea de act prin dobândirea formei substanțiale, spunem că substanță astfel născută există ca atare, iar atunci când această substanță primește formă (informo) sau este actualizată de forme accidentale, spunem că devine într-un fel sau altul îl face
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în același [loc]; dar, în acord cu sus menționatul mod de a fi incomplet, ele sunt [simultan] în același [loc], pentru ca acest mod de a fi, datorită imperfecțiunii lui, se apropie de modul în care ceva este în altceva în potenta. Iar cele opuse sunt simultan în același [loc] în potenta. (I.9.) Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet esse intenționale tantum (S. th., I, q. 56, a. 2, ad 3). La
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de a fi incomplet, ele sunt [simultan] în același [loc], pentru ca acest mod de a fi, datorită imperfecțiunii lui, se apropie de modul în care ceva este în altceva în potenta. Iar cele opuse sunt simultan în același [loc] în potenta. (I.9.) Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet esse intenționale tantum (S. th., I, q. 56, a. 2, ad 3). La fel cum și forma culorii are un mod de a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Din cele spuse mai sus deduc că formele au un mod de a fi complet în natură, imperfect și incomplet în mediu, perfect în intelect. Această ierarhizare se petrece deoarece în natură for mele sunt individuate și inteligibile doar în potenta, pentru că inteligibilitatea ține de forma unui lucru, nu și de materia să; or în natură lucrurile au un mod material de a fi, ceea ce le face doar potențial, nu și actual inteligibile, iar în intelect ele sunt universale, se aplică
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intelectiva, care conține voința și intelectul. Propriu-zis, doar partea senzorială și cea intelectiva sunt implicate în procesul cunoașterii, motiv pentru care, în cele ce urmează, voi analiza doar aceste două pa rti. Fiecare din aceste două părți ale sufletului are potente (potentia), sau puteri (vis), care pot fi cognitive sau apetitive. Pentru a desemna proprietăți ale sufletului sau ale compusului trupa suflet care sunt capabile de a produce operații și care sunt cunoscute prin aceste operații ale lor, Toma din Aquino
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
decât simțul propriu, desi îl mișcă [pe acesta din urmă]. De fapt, [obiectul sensibil exterior] este mai nobil [decât simțul propriu], în măsura în care albul sau dulcele sunt în act [în obiectul sensibil exte rior] și în simțul propriu sunt doar în potenta. Dar sim tul propriu este mai nobil datorită puterii senzoriale, de unde [rezultă] și modul [sau] mai nobil de receptare fără materie: într-adevăr, orice receptor receptează în acord cu modul său [de a fi]. Și astfel, simțul comun recep tea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectele intelectului decât în măsura în care devin inteli gibile în act prin lumină intelectului agent. În momentul în care imaginile sunt iluminate de intelec tul agent ajung, de fapt, să fie transformate din specii sen sibile în specii inteligibile, actualizându-li-se potenta inte ligibila. După ce imaginile sunt astfel transformate, devin specii inteligibile și, deci, nu mai sunt aceleași entități inter mediare. Nu putem vorbi, așadar, de faptul că imaginile sunt obiecte ale intelectului, pentru că adevăratele obiecte ale unei puteri sunt cele pe
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formele obiectelor naturale să subziste fără materie, si pentru că formele care există în materie nu sunt inteligibile în act, rezultă că naturile sau formele obiectelor sensibile pe care le înțelegem nu sunt inteligibile în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin abstragerea speciilor din condițiile materiale. Și de aici
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
noi. Nu le putem vedea pentru că sunt ascunse în spatele pielii, sângelui, ligamentelor, mușchilor ș.a.m.d. Dar, după ce aparatul transmite razele X, acestea traversează țesu turile moi ale trupului, făcând posibilă „vederea“ a ceea ce la început era vizibil doar în potenta: oasele. În același timp în care oasele devin vizibile, pielea, culoarea acesteia, dimensiunile corporale, tot restul care ține de determinațiile individuale ale subiectului radiografiat, nu mai sunt vizibile. Intelectul agent, asemenea unui aparat cu raze Röntgen, nu este nevoit să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]