340 matches
-
fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se mișca vreo unul. Și cum e pace ca în ceruri, înseamnă că m-a urmărit cineva de unul singur... Cine-i? Să văd, însă, mai întâi de rana mea”. Cu acest gând în minte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ucide așa ușor...” ― Eu, să fi fost în locul lui, mă duceam întâi să văd cine-i nemernicul care a tras în mine - a sărit de la locul lui țârcovnicul. ― Da’ n-ai auzit că el se temea cel mai mult de poteră? Că dușmani singuratici o mai fi având el, dar de aceia nu-i era frică - a intervenit omul cu glaja de afinată. ― Cu aceste gânduri în minte, și-a cercetat pistoalele, să vadă dacă pe întuneric, cu teama în spate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas, ai potera la poartă. Tu du-te și ai grijă de animale. Dacă vine cineva, mă chemi îndată. Nu care cumva să scapi o vorbă”... „Mă duc, mamă Irinuță. Mă duc”. Lotrul gemea din când în când, dar nu scotea nicio vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trecute, nu mai nimeream locul”. S-a întors și a tras sania chiar pe buza crăpăturii. A oprit caii cu grijă și și-a făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fugă câte un măr pădureț, se țineau de mână și alergau. După ceasuri multe, au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mai trezește niciodată moare, În cele din urmă, sau poate fi omorât și Înlocuit de către un altul care se pricepe să-l găsească și care se arată gata să-i ia locul. Șeful de post a propus organizarea unei potere, prilej cu care s-ar peria Codrul de la Miazănoapte pas cu pas, fiind cu neputință, astfel, să scape neprins oricine s-ar ascunde acolo. Sanitarul a propus să se dea cu substanțe otrăvitoare Împotriva omizilor care, oricum, anul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numele său adevărat. Pe el Îl chema Dagdelinis, era un strămoș al ultimului grec din satul nostru, Diogenis - pe care cu toții Îl cunoașteți -, iar Stavrinos și-a zis pe vremea când Încă tâlhărea prin codri, ca să inducă, probabil, În eroare poterele. Încheiem aici succintele lămuriri și ne Îndreptăm către rubrica Societatea de azi: „Nu cu foarte mulți ani În urmă, o Întâmplare ce a născut vuiete de indignare, revoltă și dorință de răzbunare a tulburat conștiința multora dintre concetățenii noștri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țiganilor aduși cândva de un boier pe care soarta Îl răsfățase, până la urmă, oferindu-i o moarte liniștită În Îndepărtatele țări ale Apusului. De cum dădea frigul, țiganii nu-și mai trimeteau odraslele la școală, iar Directorul organiza un fel de potere - Înainte de a transmite Miliției, așa cum prevedea legea, situația cu abandonuri școlare, pentru ca părinții să primească amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să le comande Fratele, dirijându-le cu schepsis procesiunea, prin spatele cârciumii lui nea Petrică și al Cinematografului "Patria", pe niște alei secundare, apoi pe niște străduțe lăturalnice, cotind spre vechea Filarmonică, pentru a nu ieși cumva, prostește, în întâmpinarea poterei. Acum, reluă el, mergem spre strada Rudului, la prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per pedes apostolorum, prin Piața Anton, direct către Gara de Sud, peste pod și, într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul cu păr lucios stătea femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aș cânta Dar mi-i portul femeiesc Și mi-i glasul voinicesc. Când oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și pre tine te-or tăia, Ce haznă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe mâna mea, C-oi fi eu de te-oi ține - Cântă, mândră, cântecul Că mi-i drag ca sufletul. Mîndra-ncepe a cânta, Munții se cutremura, Fagii mari se legăna, Pietrele se despica, Apele se turbura, Fântâna din Peșterea. Și potera i-auzia Înainte li eșia Și din grai așa grăia: - Alei, Viță Cătănuță, Ce ai cotat pe - aice De ne --ncurci tu florile, N-au hodină oștile. Ia dă-ți tu Viță vama! Viță din grai și grăia: - Ce fel de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Avem și ciocoi bogați, Voi cu mine să-i călcați, Raza armelor să le - arătați, La chimir bani să băgați. Când din casă vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați, Potera să mi-o aflați, După dânsa să plecați, Cot la cot să mi-o legați, Să-i lăsăm așa-ncurcați, Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem să fim scăpați, Și să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bogați, Voi cu mine să-i călcați, Raza armelor să le - arătați, La chimir bani să băgați. Când din casă vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați, Potera să mi-o aflați, După dânsa să plecați, Cot la cot să mi-o legați, Să-i lăsăm așa-ncurcați, Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem să fim scăpați, Și să fim neurmăriți De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a face cu boala. Acum însă era legată și de altă întâmplare. Prin primăvară începuse să vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o să-mi arate el cum se face. Apa curgea printr-o țeavă de fier orizontală, care ieșea din zidul de sub placa memorială, pe placă scria că aici și-a alinat setea Iancu Jianu, faimosul haiduc, ocrotitorul săracilor, pe când fugea de poteră, și mai scria că e apă minerală, nu se recomandă femeilor gravide și celor care alăptează, când Szabi s-a aplecat să bea, i-am și zis s-o ia mai încet, n-a văzut ce scrie, gravidele n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu planase nici o idee. Își recivilizase ținuta. Întredeschisese ușa, cu aerul acela absent cu care se cuvine ca un bărbat să se îndepărteze de un closet. 184 DANIEL BĂNULESCU Și, chiar de la primul pas schițat pe coridorul Prefecturii, zvîîr! o poteră de 20 de voluntari căzu, de pretutindeni dimprejur, asupra lui, și-l înfășură într-o plasă. Chiar așa, într-o mreajă, într-un năvod, într-o plasă de pești. Nu părea asta o arestare de profesioniști, dar nici poliția, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
personalul medical că se hotărâse și ciopârțitul să funcționeze. I-au acordat considerare, îl ocoleau, nu-i mai călcau în picioare așternutul, mormântul. La două zile după ce l-au luat în vizor, s-au lăsat și asupra lui, cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an școlar, Doru nu putea fi lipit decât la un seral. La seral, polițaii învățămîntului bântuiau, cel mai puțin, prin registre, cu verificările și poterile. Îi va elibera tot el adeverință de încadrare în câmpul muncii. Cunoștea și o pensiune tainică, particulară, cu circuit închis, ținută de o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele ei, ehe, era mai tînără! A mierlit Mînă-mică doi comisari în noaptea aia. Parcă-l văd. Eu îi strigam: "Nu te lăsa, Sandule!" și el tăia. Bătaie mare. Veniseră poterele grămadă. Presării erau în razie. Tocmai atunci îl găsise s-o fure. Oacă ținea taxiul și eu i-am păzit fuga. Dracu știe cum am scăpat... Vocea-i tremura. Scuipă chiștocul ars. Mi-a plăcut și mie... Da cui nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să-și plimbe altfel șoldurile, ca orice muiere ce simte că place. În seara de despărțire, când să se ducă Stăpânul în județ să se ascundă, că umblau poterele pe urma lor, după un timp, Gheorghe i-a făcut semn celui tânăr, că ei mai rămăseseră în casă: - Hai afară să-l păzim pe Stăpân, că are treabă cu a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]