672 matches
-
Dumnezeu...Ne rătăcim, pierzandu-ne-n vâltoare...Uităm ades ce am primit în dar...Iubirea caldă, blândă și liniștitoare...Fără de care Totul e-n zadar...În lumea asta, plină de război...Uităm de eu...de tu...uităm de noi...Ne poticnim si-ngenunchem mereu...Având de multe ori în ochi lacrimi amare... Uitând că tot ce-avem sub soare...E doar Iubire de la Bunul Dumnezeu...de Cristian Gabriel Groman la 30 octombrie 2010... XXXIII. ...TIMPUL..., de Cristian Gabriel Groman , publicat în
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
de ascultat privighetori în lunca, o dimineață vie, cănd visul cu lumina se adună - ori poate-o dimineață gravă, când cei deopotrivă se strâng, în revoluție, pentru o cauză comună, ori poate-o dimineață tristă, cănd ultima locomotivă, s-a poticnit în gară, pe-o linie ce duce-n luna. Referință Bibliografica: ELOGIU CELOR DEOPOTRIVĂ / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELOGIU CELOR DEOPOTRIVĂ de ION MARZAC în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356144_a_357473]
-
nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului N-am trecut demult prin fereastra ochiului tău o caligramă subită m-a țintit în vântulrăzleț- Hai că e mai bine să fugim printre stânci din depărtări celești să nu ne poticnim în vara iernii noastre verbul discretei noastre glastre conjugă mute silabe apoi se mută într-o livadă de gutui Referință Bibliografică: CALIGRAME-N STENOGRAME 5 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016
CALIGRAME-N STENOGRAME 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369062_a_370391]
-
ce s-a-nfățișat Și sufletul i-a înflorit și a zâmbit, descătușat. E alt liman, e libertate, e liniște și e senin Dar mai ales nu e furtună și nu sunt cupe cu venin. Vor fi nisipuri mișcătoare, piciorul i se poticnește Sau, în sfârșit, lumea-i surâde și cu norocul se-ntâlnește? Pășește calm pe drumul vieții, tot singură, sau mână-n mână? Ori, iarăși, va avea vreun ”șef”? Ori ea îi este lui stăpână Pe inimă și cu dulceața-i
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
de ziduri rămâne însă o taină. Poate câțiva dintre sicarii săi au pus la cale totul...Cine poate ști? Ponțiu Pilat îl privi cu admirație. -Extraordinarul meu Hasim! exclamă el. Lasă asta! Tu ai răzbit acolo unde toți s-au poticnit. De ce totuși ai lăsat perșilor gloria aceasta? -M-aș fi desconspirat mărite procurator și ar fi aflat cine sunt cu adevărat! Ei au mers pe firul cercetării lor și au găsit ceea ce au căutat, chiar dacă eu am fost acela care i-
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
ca dracu’ Și-n Colentina doar cu bacu’ Puteai cumva să traversezi. Dar cum nici bac nu ai să vezi, Am deviat de la traseu Sperînd că poate-n drumul meu Voi da de-o stație de metrou. Însă m-am poticnit din nou, Căci fără de-a avea costum Nici de scafandru nu sunt bun, Să pot ajunge pe peron La submarin. Metrou, pardon. Deja simțind c-am să cedez. Mi-am revenit cu-n maidanez Care, mișcîndu-și iute coada M-
PLOAIA CITADINĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369510_a_370839]
-
un geam ... X. MÂNTUIREA ÎI, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Tablă Își pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irită din prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se intamplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
permite să îmi spună ... ce ? După doi pasi se opri se întoarse transfigurata și spuse: Citește mai mult Tablaîși pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irită din prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se intamplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013. Afară întunerec s-așternut peste toate cele vise multe ale celor ce prin cași se-ascund de gândurile tumultoase slute Afară întunerec e demult și prin case sori se poticnesc a ne lumină calea de sub pult înmănunchiind visele ce se-mpletesc Afară e întunerec deplin și o pala rază de soare-n suflete își caută rostul printre noi să se adape-n rugi de mugete și în închinăciuni de boi
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
pus-o în cuierși umil câte-o șuetă mai isc.Crezui odată în minuni, destul.Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de Ion Pena , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot ne poticnim și ni se culcă greerii în țastă. Același basm urît e împrejur cu aripa de plumb și coiful rupt, deasupra cerul pus în abajur și îngerii ce visele ne-au supt. În ăst peisaj călătorim mereu dealung de ani și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
-vei de rugul din jur. Până și dușii, sus, între nouri, Îți pomenesc nurii. Ecouri. Blesteme, blesteme, Pe oricare teme, Dar fără iubire Nu faci mănăstire. La poarta nesmolită și antică a urii Oprește-te, eu sper chiar să te poticnești, Sf. Antonie care nu s-a-ntâlnit cu burii, Îți face semn că-i timpul să-ncepi să-l și iubești. Și dacă treci de poartă, o, Doamne, ce miracol, Te va lua ostatic un neșcolit diavol. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Antropo-ilogice
ANTROPO-ILOGICE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353080_a_354409]
-
o broască Mare cât o rostopască Și, c-un gest, deh, cam urât, A trimis-o-n jos, pe gât. Broasca a schițat o ușă, Gâdilând barza pe gușă, Și-a deschis-o, și-a ieșit, Dar aici s-a poticnit. I-ar fi trebuit o scară, Sau o baltă, jos, să sară, Dar cu ce să deseneze? Cum, pe loc, să se salveze? Nu-i creionul! Ce-a făcut, Unde oare l-a pierdut? Doamne, mă apucă teama! De ești
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
știu că sunteți pregătite și veți trece de faza pe capitală, încercă el să-și încurajeze elevele. Să le facă să aibă încredere în cunoștințele lor de matematică. Meditația decurgea în liniște. Profesorul Condurache explica acolo unde fetele se mai poticneau cum se poate rezolva problema, ce raționamente trebuiesc făcute pentru a găsi o formă sau alta de rezolvare. De Brigitte era sigur că va lua un premiu, poate și de Emanuela, dacă relația dintre ei nu i-a deturnat gândurile
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
ne-am modernizat!) și am început să deslușesc încet-încet TAINA SCRISULUI. Acolo sunt imortalizate gândurile mele de emigrant, durerile și bucuriile de zi cu zi, sentimentele, trăirile... Așa a luat naștere „Jurnalul (meu) Londonez” care acum din păcate s-a poticnit puțin, din lipsă de timp... liber! Totuși, promit că în curând am să-l reiau... În acest Jurnal am descris cum am putut eu mai bine experiențele mele trăite pe meleaguri britanice, fie ele pozitive, ori rele, că Doamne... multe
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
realității ferecate și de neînțeles? Ce taine de viață și de moarte ascund frumoșii tineri schiori și cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăcește evaziv pe pantele obscure ale indeciziei și lipsei de curaj, și se poticnește în uzualul unei vizite de complezență sau se îneacă în penibil și grotesc. Bătrânețea în ipostaza ei duală, sapiențial-patriarhală, dar și penibilă și indecentă, bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
frunzele ruginite, bogăția de forme și culori creează o atmosferă fascinantă. Zilele trec, trăirile se adună iar gândurile noastre ascunse în ungherele tainice ale inimii se zbat pentru a fi exprimate. Anotimpurile gravitează în jurul nostru sau, poate, noi în jurul lor, poticnindu-ne pe drumul vieții în căutarea după „acasă”, în căutarea Luminii transcedentale...Încă de la naștere purtăm în noi o Lumină care ne călăuzește. Lumina ne arată Calea pe care am uitat-o la naștere. Fiecare trebuie să-și descopere originea
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
despre navigație. Talestri nu le băgă în seamă pe cele două amazoane, ci se apropie, în grabă, de puntea din scânduri late care făcea legătura între corabie și țărm. Nu reuși să facă doi pași pe aceasta că se și poticni de un om micuț de statură, adus de spate și cărunt. Era Eber, negustorul fenician. Acesta se propti, țanțoș, în fața prințesei. -Bine ai venit, prințesă Talestri, pe umila mea Cartină, zise Eber, făcând o plecăciune ușoară din cap. -Bine te-
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
mai putea stăvili. Nu era sigură dacă merge pe drumul cel bun de întoarcere, dar nici nu-i păsa dacă este o cu totul altă stradă. Simțea nevoia să meargă și atât. Nu recunoștea și nu vedea pe nimeni. Mergea poticnindu-se de fiecare denivelare a drumului și se lovea de bordurile trotuarelor așa cum își amintea acum că i s-a întâmplat la București, în noaptea aceea de la cumpăna dintre ani, după ce a reușit să fugă din casa lui Sergiu... Referință
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
cu surcelul pe care-l rotește în aer. Sau să nu care cumva să-i pârlească hainele. Măria știe una și bună: - Hai, noroc și sănătate! Râde și ea, din când în când, și încearcă să povestească ceva, dar se poticnește rău de tot, la vorbă. Pisica doarme lângă căpisterea în care se dospește pâinea ... Povestirile sar de la una la alta ... Lemnele uscate, ard cu putere și trosnesc ... Râsetele și chiuiturile iau cunia în sus ... Deodată, o bubuitură puternică se auzi
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
trosnesc ... Râsetele și chiuiturile iau cunia în sus ... Deodată, o bubuitură puternică se auzi în cunie. Pisica țâșni pe ușă, ca din pușcă. Lenica, mai iute de picior, fugi în urma pisicii și se proțăpi în mijlocul bătăturii. Anica, mai molomană, ieși poticnindu-se, pierzându-și barișul de pe cap, fără să-și dea seama. Mitru lăsă lucrul și veni să vadă despre ce este vorba. Intră în cunie și se apropie de vatra focului. Ieși repede, strigând cât îl ținea gura: - Proastelor! Toantelor
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
am răspuns fără să-mi dau seama: Vifor, să trăiți. Dumnealui a făcut ochii mari și a dat din cap mulțumit: - Îmi place cum l-ai botezat, dar de ce Vifor? De data asta îmi venise vocea și fără să mă poticnesc i-am spus cu multă afecțiune în glas. - Știți... din prima zi când s-a născut a fost vioi, iar când va crește mare... va alerga ca viforul și-o să va poarte ca gândul... În timpul cât părintele Marin povestise că
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea să treacă prin altă poveste deși, mă poticnesc la finalul sfârșiturilor fără s-arunc vina pe nimeni. Referință Bibliografică: Povarna. Sunt așa cum sunt / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 297, Anul I, 24 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]