380 matches
-
fi dat primului venit. Viky mă vedea neliniștită și încerca să mă potolească: "Ești nebună, dragă, a întîrziat poate pentru că a avut treabă". Vorbă plată, pentru că ea nu mă putea înțelege, pentru că nu iubea sau pentru că avea o fire mai potolită. Întotdeauna, la urmă, se vedea că ea avusese dreptate și că toate bănuielile mele fuseseră nebunii. Realitatea era mult mai simplă. Viky făcea morală: "Ei, nu ți-am spus eu?!" Ai întîrziat pentru că mergea prost ceasul, pentru că n-ai găsit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trecutului și planuri pentru viitor. Când era deznădăjduită își începea lamentația obișnuită: Nu mă iubești, Sandule". Mă irita vorba aceasta, dar nu puteam să mă supăr când vedeam că ea crede - cu atâta tristeță! - în ea. Când o observam mai potolită însă, exclamam și puneam tot atâta vehemență ca să o conving, cât și să mă conving. Ceea ce nu înseamnă că nu o iu-beam, ci numai că aveam scrupule să dau o calificare unui sentiment căruia îi vedeam limitele. Limite vedeam chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clasă care i-au cerut băiatului în cauză să-și „arate și el șurubelul“ și s-au făcut oferte de lentile cu lupă pentru această întreprindere. Sheba deja se lupta să-și țină lacrimile. A țipat la ei să stea potoliți și, spre surpriza ei, pentru o clipă a fost aproape liniște. Începuse să se prezinte din nou când o fată cu genitori originari din sud-estul Asiei, pe care Sheba o văzuse ca pe un copil sfios și bine-crescut, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o convingă pe Polly să mănânce un pic mai mult, iar Polly a țipat la mama ei s-o lase în pace. — Polly, te porți foarte urât. Nu-ți permit să-mi răspunzi așa, a zis Sheba pe un ton potolit. Atunci nu te mai lua de mine cu mâncarea, a răspuns Polly ridicând vocea sfidător. — Nu mă iau de tine, a zis Sheba. Încercam să mă asigur că nu te înfometezi. — Hai, Sheba, lasă, a zis Richard. Au urmat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
însurându-se cu o astfel de femeie - cineva care se etala la televizor în lenjerie intimă, cineva care credea că poate să îmbunătățească creația lui Dumnezeu, cel puțin în ceea ce privea sânii, ochii și buza de jos. În felul lui potolit, Naji a rugat-o să-și tempereze comportamentul în preajma lui Ahmad, să-i respecte credințele uneori iraționale, dar întotdeauna înfocate. Irene însă râsese. Să respecte un bărbat care considera că soțul ei ar fi trebuit s-o lovească dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul a pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a venit răspunsul. Când poarta a fost întredeschisă, lotrul a intrat. ― Bună seara
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau parte din alte specialități militare și plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mult mai masivă În anul următor. Ahmed Pașa și Ali Mihaloglu Pașa au ordine precise de mobilizare a unei forțe de două ori mai mari decât cea de la Vaslui. Pregătirile Încep din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alta. Noul schimb al gărzii transmitea semnale spre hotare. Deocamdată, pretutindeni era liniște. O liniște precară, ce se apropia de sfârșit. - Am aflat tot ce se putea afla din surse diplomatice și din informații ale structurilor militare, spuse, cu glas potolit, domnitorul. Acum vreau să discutăm despre informațiile mai secrete decât informațiile secrete dezvăluite astă-seară Sfatului domnesc. Mesajul meu a ajuns la Istanbul? - A ajuns, prin rețeaua Apărătorilor, răspunse Pietro. A fost Înmânat direct Marelui Maestru al Cuceritorilor. - Identitatea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e imprimată stema țării. Pe urmă aștepți să-ți fac hârtiile de reținere. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu am nici‐ o bucurie Decât să plâng în tăcere. Mângâierea mea de‐acuma, E credința‐ n Dumnezeu. El ne dirijează viața și la bine și la rău. Bucium, 15.07.1998 RUGĂCIUNE Mama plânge și suspină și cu dorul potolit, Se roagă mereu să vină Copilașul ei iubit. Moartea surdă, nemiloasă, I‐a răpit ce‐ avea mai drag; și de‐ atunci așteaptă‐ntr‐una, Să apară poate‐ n prag. În zadar, deșartă casă Nu mai este cum a fost; Nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în proză” (2008),” Cântecul lebedei”‐ poeme, Editura Cronica, Iași, 2009. 165 MAMA Aveau o casă plină de copii frumoși, sănătoși, harnici și poznași. Grijile, animația necontenită, bucuriile și necazurile constituiau viața familială care se scurgea lin, ca apa unui râu potolit. Părinții și copiii alcătuiau o minusculă comunitate unită, ai cărei membri se acordau sufletește până aproape de identificare, iar evenimentele, fericite și triste, erau trăite la unison. A sosit și timpul când, pe măsura maturizării depline, copiii au început să părăsească
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
--Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas potolit, respectând puterile slăbite ale bătrânului. “Ce gânduri o avea călugărul în ceea ce o privește pe fata din umbră?” - mi-a trecut prin minte. “Părintele a pus ochii pe tine de multă vreme” - îmi sunau în urechi cuvintele ei... Doar în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu e nevoie să ne certăm din cauza asta. Dar eu am fost de acord să vin aici numai pentru că am crezut că e vorba de o fermă de sănătate. Billings a dat din cap. încurajată, am continuat. — Iar aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune fetei că asta e ultima oară când își vede picioarele așa cum le știe. Nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mă îmbrățișează și mă sărută în timp ce-i felicită pe ceilalți membrii ai distribuției. Conduce mulțimea, strigând Jos cu cotropitorii japonezi! Sunt o parte din iubitul meu, parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite pe zăpada însângerată - și iată că regăsea doar o mare liniște. Norul se destrăma, se risipea leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
început. Năvăliră apoi la căldură, lângă vatra din bucătărie. Pe masa mare din mijloc, așezate pe ștergare scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură de sânge porni să se prelingă încet din buza pictorului printre firele bărbii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
altă alegere decât să aibă Încredere În el. Plecaseră de mai bine de un ceas când o gloată dezlănțuită vine să prade casa lui Khayyam și să-i dea foc. La sfârșitul după-amiezii, observatorul e jefuit. La aceeași oră, trupul potolit al lui Djahane era Îngropat la temelia zidului care mărginește grădina palatului. Nici o lespede nu marchează locul mormântului ei pentru posteritate. Parabolă extrasă din Manuscrisul de la Samarkand: „Trei prieteni se plimbau pe platourile Înalte din Persia. Se ivește o panteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]