386 matches
-
climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt de obicei ocolite ("Asupra oamenilor de astăzi, politicieni la putere, mă rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei"), întreg
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient de generos ca ofertă și de accesibil ca jargon, autorul acestei cărți procedează mai curînd la o demolare potolită, dar meticuloasă, axată pe o singură ramificație a postmodernismului, însă una cu rădăcini extrem de puternice: constructivismul social. În romanește conceptul de constructivism social nu a devenit uzual încă, poate datorită faptului că scrierile unui Stanley Fish, de pildă, sau ale
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
multe nume proprii vin să se asocieze cu alte nume proprii, titluri de cărți cândva celebre sau poeme de intensă circulație orală. Explicația e până la urmă simplă: Adrian Popescu confirmă inițial locurile comune referitoare la poezia sa (căci însăși tristețea potolită, supusă regimului amintirilor presante e tot un loc comun) pentru ca, în mod cu totul neașteptat (și, încă o dată, fără a face concesii gusturilor actuale) să le submineze unul câte unul. Ar putea fi (speculez un pic) o reacție, politicoasă, dar
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă cumva "pluralismul supradeterminării" ca
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
frumoasele traduceri ale lui Tașcu Gheorghiu, poeziile lui Antonin Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară lumea, își strigă mînia-melodia. Ion Caraion nimerește în Tzara imagini potolite - "moartea ar fi o frumoasă călătorie lungă/ și nesfîrșitele vacanțe ale cărnii țesuturi și oase", în schimb lui Tașcu Gheorghiu îi scapă, în La Chanson d'un Dadaiste, bufoneria avangardistă cu numere: "envoya au Vatican/ Leur deux corps en trois
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
e o cumințenie ciudată, credință naivă că furtuna va trece. Nu efuziunile modernității aux armes, ci darea deoparte, cu bună știință, retragerea de siguranță pe-o linie moartă. Unde nu întreții nici măcar speranțele unor revizitări, în posteritate. Înțelepciunea, tristă și potolită, străbătînd anii '20 -'30 dinspre mainstream spre periferie, a jocului de-a v-ați ascuns. Recuperările, altfel decît în chinurile zadarnice ale amintirii, nu sînt de așteptat: „Acolo, pe unde am trecut cu întâia copilărie,/ Pușcașul trecea într'o sâmbătă
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
fără implicarea politicului. Revelatoare în acest sens este scrisoarea din decembrie 1906, în care face bilanțul legăturii sale cu Titu Maiorescu, elogiind „îndemnul și părinteasca povățuire a d. Maiorescu”, fără de care multe din proiectele sale „ ar fi rămas în cenușa jăraticului potolit”. Bune pagini de excurs documentar pot fi citite despre sărbătorirea jubileului Coroanei în 1906, cu implicarea sa personală în redactarea volumului consacrat celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I și mai apoi a condamnării atitudinii lui P.P.
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
unei femele în jur, învață să-și urască propria natură. În egală măsură, oamenii și animalele au dreptul la libertate. Viața din Eastern Cape pare a nu se ridica niciodată dincolo de limitele unei banalități acceptate de toată lumea ca normalitate. Aventura potolită, lipsită de pasiune, a lui Lurie cu Bev Shaw face parte din ingredientele acestei normalități. Dar siguranța aparent fără greș a acestei lumi poate fi și ea tulburată, așa cum o dovedește evenimentul care, pentru prima dată, îl apropie cu adevărat
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
Coetzee, provenit din fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea iubire și fără a-și fi scris marea operă - e un roman greu de
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
moderniste, dar nu și timbrul, de neconfundat, al unui autor anume. N-ai ști să spui de cine sînt aceste scheme îmbrăcate în metafore ici-colo frumoase, pe contururile unei logici paradoxale. Pentru începutul cântecelor, poezia, așa-zicînd, program, e o incantație potolită, în ciuda vorbelor mari. O sinteză de tendințe, între atotcuprinzătoarea regăsire în natură, ținînd, deja, de altă epocă, și asumarea unei sensibilități de uz propriu: Desprindeți-vă cântece ale inimii,/ Ale pământului, ale norilor, ale mele...". Naivitate tușantă și amestec de
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
crize și începe să se simtă muritor. (Nota editorului) II. PA Soarele și luna, fluxul și refluxul: roțile de-acum fumate ale naturii, care în Florida fac prăpăd în locul unde plaja se întâlnește cu marea, în Pennsylvania sunt mult atenuate, potolite, sedimentate, poartă straiele familiarului. Pe sfertul de pogon din Penn Park achiziționat de Janice și Harry cu un deceniu în urmă există, înspre casa din vecini construită din cărămidă arsă, un cireș exotic și lui Harry îi place să fie
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
dau veste despre vară, caniculă și plecarea în bejenie spre plajele bulgărești a poporului dac - de frica "birurilor" și... despre pustietatea de pe Litoralul românesc, spun gurile rele. În aceste vremuri, dintr-un reportaj-știre tv aflăm că, la Sinaia, la "foc potolit și vânăt", domnul Dan Voiculescu, fierbe o mărgică într-o conservă faustiană pentru a obține aurul unei hotărâri drepte și cu frică de Dumnezeul încarnat în CNSAS. Mare caniculă! Pe Antena 3, dintr-un amplu reportaj tv, aflăm că domnul
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
în față un comesean sau pe fiecare scaun al mesei câte unul - în cazul în care nu se stătea pe canapea. Dar și în acest caz liniștea era desăvârșită - rareori se rupea tăcerea, în tavan aripile lungi ale unui ventilator potolit răcoreau cumva atmosfera, în care mirosul de pipă se întrepătrundea cu acela, mai iute, de țigară de foi. La Londra, la Paris, la Viena, Budapesta și, desigur în București de dinaintea primului război mondial. Dar și în perioada trist numită interbelică
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
să coboare prea mult tonul, totuși îmblînzit. Funcționează totuși, simplu, previzibil: îl domesticești imediat vorbindu-i despre el însuși sau, și mai bine, întrebîndu-l: Erați urmărit? Sau și mai sigur: Erați, desigur, urmărit douăzeci și patru din douăzeci și patru. Da, răspunde dintr-o dată potolit și grav, sigur, îl urmăreau, îi ascultau convorbirile telefonice, deci informau Securitatea despre tot ce... „De ce vă urmăreau?” „Ce dracu, doamnă, astea-s întrebări, dvs. veniți la mine fără să vă informați?” Îmi dau seama că nu e vorba de
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
bunici ce întrupau însăși bunătatea, mătușe adorabile, verișori plini de farmec, vecini binevoitori, colegi săritori, prieteni devotați. Nu era o lume idilică, o lume lipsită de conflicte. însă, ca prin miracol, toate se rezolvau prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la fiecare cuvânt, vulgaritate și tâmpenie, securiști unsuroși, insinuanți, condeieri ce duhneau a veleitarism de la o poștă și care, ciudat
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
lucra la ilustrarea aritmeticii de clasa I primară, al cărei text era făcut de profesorul de matematici Biju... Ai impresia că nici o frămîntare nu i-a tulburat ființa cînd îi vezi fața netedă, zîmbetul neîntrerupt, mersul totdeauna domol, vorba totdeauna potolită, ușor glumeață". Și iată-l pe profesorul de română, dl Berechet. "Dl Berechet e un profesor bătrîn, dar nu bătrînețea îl caracterizează. Nici sfaturi, nici gesturi venerabile, nici melancolii, ci neobosit, filologia. Nu cred că a trecut vreodată o jumătate
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
cum fetițele cu poneiul se îndepărtează, amintindu-ți de felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine. Ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele Mi-am promis să trec zîmbitor prin acest timp al disperărilor potolite, jucîndu-mi rolul ce mi s-a dat cu puterea neschimbată a unui actor debutant care vrea să se afirme încă din primul spectacol. Am puterea de a spune că totul poate fi în favoarea ta, dacă aștepți un timp și nu
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
Indignarea lui Lovinescu, percepînd uriașa mea neputință de a pricepe ceea ce se stîrnise în sinea lui, trecuse într-un stadiu cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
la amețeală. Cercul Cercul cel iubitor n-are brațe cum te-ar putea îmbrățișa fiind îmbrățișarea însăși? Cotidiană Minerii treceau mărșăluind unii prin alții capiteluri sfărîmate pluteau în lichidul albăstrui din pahar la colț de stradă crinii adoptau atitudini civice potoliți-vă potoliți-vă se adresau atît de convingător umbrele obiectelor ce le-au produs. Inspirație De unde să pleci și încotro s-o apuci alături de cîntecul tău de doi bani ce se strîmbă la tine (o ia pe falset) apoi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
a vizitat poezia pură din primul modernism; a grefat apoi aceste cuceriri pe trunchiul unui clasicism fundamental, fără vîrstă, descins din moștenirea europeană străveche. Rezultatul: ivirea în literatura română interbelică a unui fel de Lord Tennyson local, cultivator de poezie potolită și cu vocație oficială, în sensul acceptării ei de cît mai mulți cititori. Așa cum Tennyson întrupase, poetic, epoca victoriană în variantă academică, tot așa Ion Pillat a scris poezia unei belle époque românești prelungite, trecută de pragul Marelui Război - un
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
vede că în lume se petrec lucruri grozave dispune și de o voce care convinge. O voce umană, caldă, când resemnată, când revoltată. O voce care descrie toate întâmplările incredibile, toate personajele care prind viață și mor, menținând un ton potolit, dar urmărind totodată o muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își arată vinișoarele de sânge și palpitul vieții. Paradoxurile sunt, de fiecare dată, spuse pe tonul cel mai natural, frângând cu
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
cei doi, concluzia nu mai coincide clar cu premisa de lectură. Altfel spus, nu știu sigur în ce măsură cei doi vor fi fost iubiți, în sensul oarecm brutal al termenului. Că s-au iubit, e limpede, dar o iubire foarte blîndă, potolită chiar și atunci cînd el o numește "scumpă tigresă". O iubire casnică la mod propriu: Trekkie a locuit cu Leonard Woolf în Sussex în perioadele în care soțul ei era plecat. Iar în timpul războiului, Woolf s-a mutat lîngă locuința
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
manieră convențională, ci grefat pe un temperament rebel, cu o "peniță muiată în pelin", înclinat spre pamfletul executat cu o "bardă călită în focul inimii sale luptătoare". Mult mai curînd un discurs al luptei decît unul al reculegerii, al filtrării potolitelor concluzii. Morala i se cufundă din plin în spumele expresivității, divulgînd o natură oarecum argheziană, poate în relație cu o comună obîrșie oltenească. Violența ripostelor sale, nu o dată colerice, e "salvată" însă printr-o magnanimitate față de aproapele aflat în nevoie
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul rînd o cufundare în economicul pe cît de prosper pe atît de lipsit de orizonturi, despiritualizarea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]