241 matches
-
au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă rotesc ușor spre dreapta, fac doi pași și ajung la semn.” Semnul este o liniuță mică trasă cu creta. Din tavan ninge cu polistiren. Ningea, ningea tot timpul, fără contenire, zăpezi grele, iar el, pe acolo, defrișând pădurile Înghețate, potopite de iarnă. De pildă: Iarna aceea Îndepărtată a anului 1950. Casa lor de la Piața Iancului. O imagine cu un moș care tot mișcă o nuia În sus și În jos. Din anul 1949, locuiesc În orașul București, an În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de câte ori am ocazia să ajut o fătucă aflată la ananghie, o fac cu speranța că cineva face la fel și pentru Katie a mea când are nevoie de ajutor. Excelent. Ca să mă pedepsească pentru toate înjurăturile cu care i-am potopit pe taximetriști de-a lungul vieții mele la Londra, m-am pricopsit cu unul pe post de înger păzitor. În timp ce opream în fața apartamentului meu, mi-a dat o carte de vizită. — Astea sunt toate numerele mele. Oricând ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-i convingă prin atitudinea lui pe unchii săi, înțelepții Cantacuzini, că nu este momentul unor dispute pentru moșteniri, oricât de însemnate ar fi acestea. Se uita la cei doi piersici înfloriți nefiresc de roz, în peisajul încă trist al grădinii potopite de frunzele moarte și înnegrite de gerul și de zăpada iernii care abia se sfârșise. Se uita la piersici și nu-i mai zărea, vedea piciorușul durduliu al lui Ștefan așa cum ieșea de sub macat aseară când a intrat la ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, că eu mă retrag cu beizadea Ștefan să-l învăț ce trebuie să știe un tânăr logodnic! Se înseninase. Discul știrbit al lunii - pentru că în urmă cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură spuneai că este între domnia ta și starostele Turculeț de la Suceava? întrebă voievodul. — Măria ta, cred că nici una; eu sunt fecior din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească de ce vedea. De după clopotnița Mitropoliei apărea ca un râu de lumini alaiul. Clopotnița dreaptă, pătrată, nu foarte înaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceasuri de luptă și au rămas aici, te ai gândit? — Pe urmă oprim la Daia, ca acum o sută de ani Sinan Pașa? — De ce am merge noi mai iute ca Sinan Pașa? Drumul Bălții e minunat acum. Toate mlaștinile sunt potopite de nuferi înfloriți, stăncuțe albastre le înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa de când stătea, așa, culcat cu ochii țintă în tavan, depănându-și gândurile. Trecuse de mult de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu-l slăbeau o clipă, îl potopeau ca un tăvălug...purtându-l numai la Vasilica... Era demult, demult... într-o zi de toamnă, iși aminti bătrânul Iorgu, înainte de Sf. Cuvioasă Parascheva... Seara se lăsase răcoroasă. Copacii, din care se scuturaseră aproape întreaga aramă a frunzelor, sunau uscat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe geană o clipă, așteptând să se facă ziuă, să vină Avel cu mașina și să-l ducă la Butea, la Fata lui. Tot drumul, până acolo, n-a scos o vorbă, niciuna... n-a fost în stare. Gândurile îl potopiră și îl frământară până la istovire. ”- Am ajuns” se auzi glasul lui Avel, în clipa când a oprit motorul. Iorgu tresări. Abia atunci își dădu seama că-i în mașină. Ajunseseră pe la orele amiezii... Liturghia la Biserica din Butea încă nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se liniști. Parcă plânsul i-ar fi spălat sufletul. Culcat pe spate, cu mâinile împreunate sub cap, se uita fix în tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată se simți ca bolnav, doborât de nostalgia acelor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Se înserase... Iorgu ajunsese acasă. Și, din nou s-a întors pas cu pas, iarăși și iarăși, către începuturile vieții lui. Bătrânul Iorgu se silea să gândească în urmă, dea’ndărătelea neîntrerupt... la începutul existenței lui. Șuvoi de gânduri îl potopiră. Seară de seară deschidea albumul cu fotografii de la înmormântarea Vasilicăi, și le vedea, le revedea până adormea cu ele în gând. Dar, și această amintire, cu vremea, încet-încet, pălea... Simțea, cu teamă în suflet, că valurile zilelor, unele după celelalte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
senzație de pustiire și tristețe, nemărginite îl învălui. Și, din nou, în minte îi veniră Cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam... ”Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că în pulbere te vei întoarce...!” ... În noaptea aceea, înspre Sf. Ștefan, potopit de gânduri, avu un cumplit coșmar... Se făcea că, dintr-o ceață groasă... un tren negru și lung, lung fără capăt, cu șirul fără număr de vagoane, de la fiecare fereastră Vasilica îi făcea semne disperate cu mâna, strigând: ”Go-guu... Go-guu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele din cămăruța în care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o garnizoană aleasă, comandată {EminescuOpXIV 105} de priceputul în războaie cavaler Terus. Când viteaza ceată latină făcu o ieșire, ea fu ademenită într-o cursă, încunjurată și, cu toată eroica apărare, fu nimicită de covârșitorul număr al inamicilor, care-o potopi. După izbânda aceasta o parte de oaste cumano-romînă de 10000 de oameni se aruncă asupra orașului Apros, îl luă la cel dentîi asalt, îl risipi, trecu sub sabie pe mulți locuitori, pe mulți îi duse în robie și-și exercită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ascundea, așa că se puse pe privit. Ritualurile de Împerechere la poponari: Priviri, tête-à-tête-uri, afară pe ușă. O oglindă deasupra barului: ciochiștii Își puteau arunca ocheade unul altuia și puteau să se privească În ochi, iar dup-aia să se lase potopiți de emoție. După două ore și o jumătate de pachet de țigări, nici urmă de Bobby Inge. Stomacul Îi chiorăia și Își simțea gîtul ca de iască. Sticlele de la bar Îi făceau cu ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oră, se izbesc de zidul Împrejmuitor din partea opusă, se opresc Într-un nor de praf, se privesc În ochi unii pe alții, se Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Să nu răspundem de-a dreptul, ci s-o sugerăm pe-ndelete, având pentru aceasta un veac de fraternitate, egalitate, singurătate la dispoziție. Era o dimineață frumoasă de vară și Metodiu mergea repejor cu capul în pământ, pe o câmpie întinsă, potopită de soare, de unde ciocârliile se înălțau în văzduh, stăteau ce stăteau acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
soțului ei să facă un gest amabil din an În Paște, și-a zis pe când Îl ținea pe Mustafa de mână și Îl strângea cu blândețe. Gestul ăsta l-a luat pe Mustafa pe nepregătite. O tristețe imensă l-a potopit pe când se trăgea mai aproape de soția lui. De la ea Învățase două lucruri esențiale despre dragoste: mai Întâi, că, În ciuda a ceea ce susțineau romanticii cu atâta emfază, dragostea era mai degrabă un sentiment care se câștiga treptat, decât unul care Înflorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
românești referi- toare la potop au urmat modelul biblic al mitului. Totuși, modificări și inserții aparent gratuite și ilogice se dovedesc a fi - așa cum vom vedea - semnificative, fiind justificate de o anumită mentali- tate arhaică autohtonă. Astfel, vrând Dumnezeu să „potopească” ome nirea, îl cheamă la el pe „un pui de rumân [sic !], pre numele său Noe” (2, p. 153), și-l învață cum să-și construiască o corabie în care el, toți ai săi și câte o pereche din toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să-ți fie greu să te întorci pe ploaia asta. Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește printre valurile potopite de lumină în soarele de vară. Curând, dincolo de ape se iviră niște munți lini și domoli și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuit să înceapă povestea. Nu am fost rivali. Nu am jinduit la aceeași femeie. Nu ne am încrucișat hangerele pentru aur. Nu mi-a trimis sclave în dar. Nu i-a ucis pe fiii mei noaptea, atunci, când i-au potopit creștina cu pietre, ci mult, mult înainte. El, Musa ibn Nusayr, nu a legat-o de el pe Omalissan, nu a îngenuncheat-o ca pe o sclavă, nu a făcut din ea batjocura și gloria lui, nu i-a smuls
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
depinde de o serie de factori. Nu mai continuă fiindcă văzu în ochii Inei lacrimi. - Noi suntem înnebuniți, nici nu știm pe ce drum să apucăm, reveni în discuție Ina, ștergându și cu discreție boabele mari de rouă care-i potopiseră obrajii. - Este cu adevărat o situație pe care n-am mai întâlnit-o! spuse Jan, dar nu se pune problema să renunțați. Cum ați putea să stați pasivi știind că adevăratul vostru copil nu se află sub acoperișul casei lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]