573 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN LUMINA TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit
ÎN LUMINA TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379237_a_380566]
-
animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
venirea roșiilor la putere în România ne aduce, de voie de nevoie, la necesitatea de-a discuta și bazele organizațiunei statului și de-a ne inspira de-o adâncă neîncredere în viitorul poporului nostru. Societatea e fără îndoială pe un povârniș de demoralizare completă. Își poate cineva închipui ce jos trebuie să fi căzut societatea când un om ca corectorul "Romînului", cu patru clase primare, a ajuns director de bancă, afară de aceea că se află numit deputat. Ignorant este, precum o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
clar lucrurile, și că distanța (temporală și spațială) te ajută să te apropii și mai mult de cel cu care ai stat cândva față În față. Nu toate Întâlnirile se anunță „mari” dintru Început. De multe ori, ele Încep cu povârnișuri, Îndoieli, rateuri, trădări, survenind, mai apoi - dacă e vorba de o Întâlnire veritabilă -, căi line și senine. Mai mult decât atât, nu orice Întâlnire fizică este dublată și de una spirituală. Conveniențele de tot felul ne obligă și la replieri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Mă fascinează la semeni din ce În ce mai mult precaritatea și căderea, și mai puțin măreția și spectaculosul. Hiatusul, cumpăna, situația-limită arată ceea ce oamenii sunt de fapt. Tăria unui om o vezi atunci când este aruncat (de circumstanțe, de alții sau de sine) pe povârnișuri, și mai puțin când este cocoțat pe culmi. Să nu uităm că și ideea de slăbiciune este o reprezentare relativă, un construct ce se poate modifica. Nu Întotdeauna a fi puternic este un lucru bun, iar a fi slab e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care ajunge Îl Întăresc și-l fac să meargă cu râvnă mai departe, indiferent de greutăți și povârnișuri. Sentimentalisme și lamentații ieftine - ar spune un spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că acestea ar putea fi puncte de sprijin, răspunsuri căutate de mult timp și o sursă de Întremare pentru cel prins În vâltorile unor pricini stringente
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nouă, oamenilor, Într-o perioadă ce se vrea a fi „postmodernă”? Cât de actuale mai pot fi povețele lor? Să vedem dacă Îi mai putem Înțelege. Cel mai mare merit al lor este că s-au Încumetat să discute despre povârnișuri și limite. Nu au avut În vedere doar „strălucirea” ființei, ci și „Întunecimea” ei. Au făcut o sondare a intervalului dintre bine și rău, dintre adevăr și falsitate, dintre naturalitate și artificialitate. Iată un prim exemplu, cu referire la răul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
răscoala triburilor Qushkay și Mamasani. Acestea sunt cele mai numeroase și ocupă teritorii întinse, îndeosebi în zona munților Zagros. Șefii lor dețin întinderi mari de pășuni situate în văile înguste, înfipte în lanțul strâncos și arid al munților și pe povârnișurile sudice oarecum protejate de arșița dogorâtoare a soarelui. Aici membrii triburilor divizate în familii și grupuri mici, asociate în general după principiul de rudenie, practică creșterea animalelor, ducând o viață nomadă. Iarna se retrag în văile mai închise, protejate de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
celor zece copii zămisliți cu aceasta. (Vezi împreunarea pe insula Creta dintre taurul-Zeus și muritoarea Europa, mama lui Minos, sau cea dintre taurul lui Poseidon și muritoarea Pasiphae, mama Minotaurului.) în mijlocul Atlantidei, Poseidon construiește un adevărat labirint : „A tăiat toate povârnișurile împrejmuitoare ale colinei pe care locuia dânsa [= Kleitho], făcând astfel o cetate trainică și întocmind adevărate brâie de pământ și de mare, unele în jurul altora, rând pe rând mai mici și mai mari, două de pământ și trei de mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o a treia forță s-ar prefigura pe eșichier. Ea s-a născut în rândurile dreptei și ale noii democrații creștine, însă va avea un cuvânt de spus prin 2004. N-ar face-o, când nu s-ar rostogoli pe povârnișul mortal al unei curse ce pretinde pentru uzul obștesc mai tot ce câștigă. Ereditatea unor cumplite vremi când răul platnic era agățat cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând stăruie în genele noastre. A fi introdus o fiscalitate
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
clădiri, toată arhitectura, dau acestui castel o înfățișare țărănească și simplă care place cu atât mai mult cu cât e mai potrivit cu poezia muntoasă a locului. Castelul era terminat dar parcul nu. Toate aleile Peleșului au fost făcute pe niște povârnișuri ce aveau o înclinare de 30ș și chiar mai mult.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 45 footnote> S-au cărat 20.000 metri cubi de pământ și numai așa s-au putut termina lucrările, deschizându-se drumuri largi ce duc
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
nu trebuie căutată în afară. Făclia neaprinsă se află în mintea fiecăruia și are trei izvoare divine: lumea, rațiunea și revelația. Desigur, există dificultăți în a înțelege pe deplin și integral complicata Orbis; iar Ratio se poate împiedica adesea pe povârnișul cunoașterii universale; există însă Revelatio - care lămurește până la urmă totul, de la cele vizibile până la cele mai ascunse. A treia carte, aflată în cumpătul „genezei”, este Pansophia. Ea este cheia „Facerii”. Pansophia sapientia universalis est - decretează Comenius. „Pansofia este înțelepciunea universală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care le distanțează oarecum de privitor, fixându-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își creează peisajele ce-i convin, proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-un „praf de soare”, albește livezile cu „pulbere de lună”, ridică din hornul fiecărei case „un crin înalt de fum”, preschimbă „căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
puțin anunțat de poeziile publicate până atunci de tânărul autor, a fost „camuflat” de marele său prieten și admirator, Montaigne, în mult mai cunoscutele Essais), a găsit răspunsul definitoriu pentru noua antropologie filozofică negativă - încă metafizică, dar deja intrată pe povârnișul secularizării -, din care aveau să se nască în următoarele două secole constituțiile democratice. În opinia lui Étienne de la Boétie, omul este predispus la „servitute voluntară”. Cauzele lipsei de atracție a libertății pentru intelectuali i-au preocupat și pe clasicii liberalismului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cocoși; dar ele sînt cocoțate atît de sus și sînt atît de intangibile din toate punctele de vedere, încît nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai zboară roțile pe cîmp cînd te trage-un elefant! E drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pot preface în cenușă. Primește omagiul acestor ochi sărmani și al acestor mîini ce le slujesc drept obloane. Fulgerele îmi trec prin craniu; ochii mă dor, întreg capul parcă mi-ar fi fost retezat și s-ar rostogoli pe un povîrniș. Vai, vai! Dar în ciuda ochilor mei orbi, tot voi vorbi cu tine. Deși ești lumină, vii din întuneric, pe cînd eu sînt întuneric care țîșnește din lumină, din tine adică! Lănciile de foc nu mai cad asupră-mi. Deschideți-vă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ziar în care în primii doi ani ai războiului mondial publica o suită de poezii inspirate de evenimente, adunate mai târziu în volumul Zbuciumul Ardealului (1929). La Arad vede lumina tiparului și broșura, cu două „piese pentru debutanți”, intitulată Pe povârniș. Însurăm pe Victor! (1916). După Unire, B. se consacră preponderent ziaristicii. Este redactor la „Românul”, „Dacia traiană” (Sibiu), „Dacia” (București), „Neamul românesc”, „România nouă” (Chișinău), „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”. Simultan, mai colaborează și la alte periodice. Relativ bogată
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
istoriografie și memorialistică. Episoadele istoriei ardelenești dintre 1890 și 1914 sunt relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 149-150; Perpessicius, Opere, III, 221; Perpessicius, Dictando divers, București, 1940, 129-131
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut, cu dinți încălecați. Auzindu-l, Velasco își opri uimit calul și din șa vorbi ceva cu el. — Omul acesta, îi lămuri el pe soli, spune că în copilărie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei patru trăsuri. Japonezii dădură roată cu privirea peste casele și caldarâmurile de piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de lumina amurgului. Niște copii de paisprezece-cincisprezece ani...! murmură Tanaka. Gândindu-se la călătoria lor lungă și istovitoare de până atunci, nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu Iacob căruia i se mai zicea și Tunetul. Înverșunarea lui Iacob nici Domnul n-o putea stăpâni... Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am întors pe jos până la mănăstire. În timp ce urcam povârnișul pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am uitat la norii ce pluteau deasupra mea. Pe marginea povârnișului erau câțiva lachei așezați pe butoaie și discutând ceva. Cum în afară de ei nu mai era nici țipenie, am dat să-mi caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am întors pe jos până la mănăstire. În timp ce urcam povârnișul pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am uitat la norii ce pluteau deasupra mea. Pe marginea povârnișului erau câțiva lachei așezați pe butoaie și discutând ceva. Cum în afară de ei nu mai era nici țipenie, am dat să-mi caut rozariul prin buzunar, așa cum făceam întotdeauna când voiam să-i aduc mulțumire Domnului. Atunci s-a întâmplat. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]