7,476 matches
-
stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
lor comoară O să apuc din teamă ori numa-așa-ntr-o doară Să caut leacul lumii și-a timpului ce zboară Și-a unui vers ce-mi place cum sună, bunăoară, Și-n tot ce mă încearcă și-n tot ce-i o povară Când văd că ziua însăși din crucea ei coboară Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici pe care el le trecuse victorios prin încercarea din Vale plesnesc acum în pîrgă deplină se bucură mult văzînd cum își trec povara lucrării din gură în gură așa cum în copilărie văzuse el în mușuroaiele de furnici la care se uita ore în șir bucuria-i ținu însă cît durata fulgerului timp destul pentru nașterea florii de mină gîndul că după primul rod
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
rană. * Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut era neagră. Dar cine poate să o creadă că era Așa, când verosimilitatea e câștigată de uzură? Acolo unde poetul s-a rezemat Cu întreaga-i viață fără nici o greutate, Numai povara, Lemnul se arată de un galben aproape alb, Zgâriat de nervii în bucățele ai creionului. A trăi șterge totul, Chiar și faptul că poetul a plecat În moartea străveche unde zeii l-au primit Aproape cu menajamente, Adică, prezența lui
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această povară anevoie de purtat, cărată către un misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai chinuitoare decât un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un prim inconfort extrem de iritant, cel care i-a atelat împreună nu a ținut seama de diferența lor de talie: ,, Omul ar trebui
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de disconfort, compasiune, de jenă, ba chiar de culpabilitate, simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești bune sau "otrăvite, transformă lumea într-un simbolic Confesional. Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al memoriei și al bunului simț estetic faptele esențiale ale unei epoci în "esențe de întîmplări. Pus, nu o dată în linie cu alți
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate incomensurabilă. Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea o sentință de care mă speriam. Cum să îndrăznesc, să caut adresa marelui scriitor, să sun la ușa lui
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
Doamne ferește, că activități mai prozaice, dar infinit mai presante, nu le vor fi solicitat prezența, împiedicându-le să ia parte la eveniment. În fond, arta e, cum ne învață esteticienii, desfătarea ceasurilor de liniște, de care aleșii noștri, insomniaci de povara grijilor obștești, nu prea au parte. Spun numai că, oricât de numeroase și de neamânat vor fi fiind trebile ce le umplu agenda cotidiană, inclusiv în zilele de repaos, ei ar fi trebuit să facă măcar un formal act de
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a trece asupra altuia povara unei clipe prea grele. Nu trebuie să vă speriați, voi continua ca și mai înainte. "Spărtura" asta e întîmplătoare. A mă văita, ce lucru lipsit de gust! Stau la etajul V. Ieri, Tamara Nikolaevna, nici mai mult nici mai puțin
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de toate trecutele înțelepciuni", intelectuali, altfel spus. Capitularzi, aceștia "găseau o aromă iute și tare în acea dezlănțuire care îi ușura de povara gândirii". Marea primejdie sta însă în "prostimea nenumărată, vrăjită și înnebunită". Conducătorul cetății, Penteu, încearcă, în numele rațiunii, să se opună, să reziste asaltului, trece la acțiuni de reprimare, dar nu poate face nimic în fața nebuniei colective dezlănțuite. Și apropiații îl
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi scadă greutatea - dacă se poate la zero - să nu-i mai fiu o povară... Poate că Dumnezeu m-a auzit abia acum! Despre dialog ca existență Am ocazia de a prezenta în această pagină două volume de interviuri. Cel al Rodicăi Binder, femeie cu șarm și dezinvoltură "occidentală" în comunicare, realizatoare de emisiuni în
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi am mai fi împreună, de-ai fi știut să minți, bătrână May. Tăcerea țara în care ajunsese era o țară a tăcerii. Oamenii vorbeau puțin, încet și calm
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
peste pleoapele din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
că a fost un om cu convingeri democratice într-o vreme când convingerile democratice erau o rărițate, mai ales în rândul tineretului; că i s-a pus în spinare, fără să o fi cerut, la o vârstă prea fragedă, o povară prea grea pentru el (e un exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee bună). Că a trăit evenimente importante și în unele a fost personaj principal (23 august). Dar... să scrii nu numai “Regele”, “Majestatea Să” dar până
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
scop (at a time) și orice își alege să facă cu bune intenții este admirabil și demn de recunoștință, iar planetă ar fi un loc mai bun dacă s-ar bucura de mai multe asftel de persoane. dar recunoștință este povară grea și oamenii care fac ceva trebuie criticați că nu fac altceva. aș vrea să-l întreb pe d-nul “rățoi” dacă a donat vreodată sânge pentru un copil bolnav de leucemie său și-a rupt jumătate din pâinea integrală
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita să-ți educi Povara mâinilor. Lucru mărunt dar Cu bucurie pentru cei ce o vor izgoni Din tine ca și cum ar face-o pentru ei. 16 martie 2004 * 1 Rămânerea în loc e o pagină ruptă Când te oprești în somn, în veșnicie. Acel ce bea
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
el, nu mai avea spatele asigurat, să poată acționa în voie, cu sentimentul că, dacă va greși, toate oalele se vor sparge în capul lui, nu al protejatului. Pentru prima oară în viața sa înțelegea că șefia e o mare povară, prilej de frământări și interogații, luarea unor decizii ce-l puteau înfunda și mai rău. Apoi, mai constata ceva care-l punea în imposibilitatea de a găsi explicații onorabile: vremea ostaticilor femei. Parcă le împingea cineva de la spate, să cadă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
2) Cam jumătate din cei care trec pragul României literare o caută pe Adriana Bittel. Fiecare aduce un articol, o carte sau o nouă propunere editorială, într-o afluență omenească al cărei ritm amenință deseori să se preschimbe într-o povară. Acestui ordalițiu, Adriana Bittel îi face față prin exercitarea a două virtuți elementare: un instinct sigur privind valoarea literară a pretendenților și un fler psihologic infailibil. Adriana simte omul din fața ei după cîteva minute de discuție, iar diagnosticul pe care
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și la televizor, pe 67 de canale, vezi și pe internet, fără să-ți mai inoportunezi copilul ori prietenii cu bătrânețile tale. Nana,da,ea ar mai putea merge la fiică-sa, e mai tânără și n-ar fi o povară, ar reduce costurile unei baby-sitter. Numai că deocamdată nici călătoria Nanei nu se justifică. Neexistând un soț al Claudiei, nu există deocamdată nici un copil pentru baby-sitting. Relu n-are habar de previziunile mele funeste, dar, după râsul nervos îl simt
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]