31,455 matches
-
și simplu pentru a mă reculege, pentru a privi totul din nou dar în liniște... Tocmai pentru că prima oară a fost atît de minunată întîlnirea mea cu Rășinarii, trebuie să o reiau, pe cont propriu. R.B.: Între ceea ce v-a povestit Emil Cioran despre satul lui natal și impresia pe care ați avut-o vizitînd prima oară Rășinarii, cît este de mare distanța? F.T.: Imi permiteți să modific întrebarea.Cioran nu mi-a povestit niciodată cît de frumos este satul lui
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
cont propriu. R.B.: Între ceea ce v-a povestit Emil Cioran despre satul lui natal și impresia pe care ați avut-o vizitînd prima oară Rășinarii, cît este de mare distanța? F.T.: Imi permiteți să modific întrebarea.Cioran nu mi-a povestit niciodată cît de frumos este satul lui natal.Cred că s-a temut că, după război, nici satul lui natal, nici Sibiul, nu ar mai fi putut fi pe măsura amintirii ce el le-a păstrat-o. Și acest lucru
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva externă. Între piesa anonimă și opera celebrului său contemporan există pasarele, stabilite de spectacol, în primul rând prin scenografie. "Istoria este o poveste plină de zgomot și furie povestită de un idiot" spunea Shakespeare și replica a devenit mai puternică decât situația care a generat-o. În acest spectacol replica e transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
pe oamenii puterii în așa hal încît nu le mai pasă de ce se întîmplă acasă. Politica social-democrată merge bine la export și gîfîie rău pentru propriii cetățeni ș...ț" Ceva nu merge pe undeva! Pe la încheieturile sistemului! l ADEV|RUL povestește, din surse, cum e privită la Cotroceni vizita pe care ar urma să o facă președintele Iliescu în China, în Săptămîna Patimilor. Problema nu e Săptămîna Patimilor, ci faptul că în China virusul pneumoniei ucigașe își face de cap. Astfel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
doi, unul în Muntenia - se numea Trandafir - și altul în Moldova - acesta, din leneșa pronunție moldovenească a devenit Juvara; de pildă, doctorul Ion Juvara, chirurg foarte cunoscut (însuși dl Iliescu m-a întrebat de el acum câteva zile) mi-a povestit că, pe seiful bunicului său, numele era scris cu litere chirilice între care una reprezinta grupul "dj", deci tot (Giuvara) - Djuvara îi chema. Acești strămoși ai mei, aromâni, au venit din Munții Pindului între 1770 și 1780; ei aparțineau unui
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
o frecventam, reprezentam o excepție cu plecarea în străinătate. Deci asta a fost viața mea între cele două războaie - nu eram în România decât în timpul vacanțelor mari și mai mult la țară decât la București, așa încât nu prea am ce povesti când mă întreabă lumea cum era societatea românească în 1930! Nu am fost amestecat în viața culturală și politică a țării, fiindcă eram tânăr, un adolescent care venea doar în vacanță și stătea mai mult la țară. - Cum s-a
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
și starea drumurilor din țară, apoi despre nou Înființata legătură cu trenul dintre Otopeni și Gara de Nord, pe care omul mi-a prezentat-o ca pe-o glumă, o pierdere de vreme. În continuare, ca să umplu golul din conversație, i-am povestit despre cei trei țigani care călătoriseră În avion pe rândul din fața mea: doi tineri, poate frați, și-o femeie care le putea fi mamă. Omul mi-a spus că-i văzuse În aeroport. Femeia purta o fustă largă și avea
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din Paris. Fiecare personaj înseamnă partitură serioasă pentru roluri, masculine, excepționale. Apoi m-am înduioșat teribil gîndindu-mă că toată povestea absolut halucinantă din piesa aceasta tragi-comică pleacă de la un fapt real, dramatic, pe care autorul, Hristo Boicev, dramaturg și candidat la președinția Bulgariei în 1996, l-a observat undeva la granița dintre țara sa și Serbia, în timpul luptelor din Balcani
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
arată sau cum ar trebui să arate mediul în care ne trăim viața. În numărul din octombrie 2002, un interviu cu dl Patapievici și o prezentare a Palatului Șuțu. În numărul din februarie 2003, e rîndul dlui Sorin Ilfoveanu să povestească și al Muzeului Enescu să fie prezentat. În același număr, dl Bruno Andreșoiu, care este directorul publicației, consacră editorialul Mitocasei. Creația românească postdecembristă, mitocasă: se pitește undeva "la jumătatea drumului dintre arhitectură și prost gust". Conceptul va fi ilustrat într-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
răsplată: pe aceea de a tîrî în praf, în urma sa, cadavrul adversarului. Aporia nu constă în faptul că Ahile nu întrece în fugă o țestoasă, ci că și Hera și Atena - ni se spune - erau de partea grecilor. Offenbach ne povestește - și cît de frumos o face - o variantă a vieții și a povestirilor lui E.T.A. Hoffmann. Un poet, învins de zei și predestinat să nu acționeze, ci să scrie, sufere, privească. Cel ce, între altele, la începutul operei, se
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Dumnezeu a vrut ca, mulți ani după aceea - într-o călătorie în Italia, datorată numai profesorului George Oprescu, de astă dată în calitate de istoric de artă, s-a nimerit s-o cunosc pe însăși fiica lui Șaliapin, Marina, care mi-a povestit nu numai despre succesele tatălui ei, dar și despre faimosul costum din "Boris Godunov", vândut la un preț fabulos faimosului "Victoria and Albert Museum" din Londra. Dar văd că fac fel de fel de digresiuni! - Foarte bine! În poeziile dumneavoastră
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
lumii". Probabil, se va obiecta că tema nu se prea pretează unei scrieri artistice. De fapt, te poți gândi să scrii o carte "frumoasă" despre o experiență înspăimântătoare precum cea a șederii într-un lagăr de exterminare nazist? Se poate "povesti" un astfel de subiect? În Greața lui Sartre s-a pus problema dacă, din punct de vedere existențial, este posibil să "povestești" pe scurt viața fără să o trădezi, fără să minți și fără să compromiți angajamentul, adică comunicarea esențială
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
carte "frumoasă" despre o experiență înspăimântătoare precum cea a șederii într-un lagăr de exterminare nazist? Se poate "povesti" un astfel de subiect? În Greața lui Sartre s-a pus problema dacă, din punct de vedere existențial, este posibil să "povestești" pe scurt viața fără să o trădezi, fără să minți și fără să compromiți angajamentul, adică comunicarea esențială a întregii literaturi. Să-l cităm pe Sartre: "precum ca evenimentul cel mai banal să devină o aventură, trebuie și este suficient
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
să o trădezi, fără să minți și fără să compromiți angajamentul, adică comunicarea esențială a întregii literaturi. Să-l cităm pe Sartre: "precum ca evenimentul cel mai banal să devină o aventură, trebuie și este suficient să începi să-l povestești. Ceea ce, de fapt, este înșelător: un om este întotdeauna un povestitor de istorii, el trăiește înconjurat de istoriile altuia, el trăiește tot ce i se întâmplă; și încearcă să-și trăiască viața ca și cum ar povesti-o". "Dar trebuie să alegi
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
suficient să începi să-l povestești. Ceea ce, de fapt, este înșelător: un om este întotdeauna un povestitor de istorii, el trăiește înconjurat de istoriile altuia, el trăiește tot ce i se întâmplă; și încearcă să-și trăiască viața ca și cum ar povesti-o". "Dar trebuie să alegi", continuă el, "să trăiești sau să povestești". Ce poți face însă, dacă nu mai poți trăi fără să povestești ce ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
om este întotdeauna un povestitor de istorii, el trăiește înconjurat de istoriile altuia, el trăiește tot ce i se întâmplă; și încearcă să-și trăiască viața ca și cum ar povesti-o". "Dar trebuie să alegi", continuă el, "să trăiești sau să povestești". Ce poți face însă, dacă nu mai poți trăi fără să povestești ce ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
altuia, el trăiește tot ce i se întâmplă; și încearcă să-și trăiască viața ca și cum ar povesti-o". "Dar trebuie să alegi", continuă el, "să trăiești sau să povestești". Ce poți face însă, dacă nu mai poți trăi fără să povestești ce ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu este vorba ca la Sartre de o chestiune morală, ci de o
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
trebuie să alegi", continuă el, "să trăiești sau să povestești". Ce poți face însă, dacă nu mai poți trăi fără să povestești ce ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu este vorba ca la Sartre de o chestiune morală, ci de o problemă psihică legată de faptul că nu reușești să povestești ce nu se poate trăi, ceea ce scapă oricărei categorii
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu este vorba ca la Sartre de o chestiune morală, ci de o problemă psihică legată de faptul că nu reușești să povestești ce nu se poate trăi, ceea ce scapă oricărei categorii și în toate domeniile vieții. Or, în ce sens reușește Imre Kertész să ne facă să-i împărtășim experiența? Inițial, el avea intenția să comunice doar experiența sa, fără vreo preocupare
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Imre Kertész să ne facă să-i împărtășim experiența? Inițial, el avea intenția să comunice doar experiența sa, fără vreo preocupare literară, a vrut pur și simplu să se elibereze, să depună o mărturie, să ne transmită mesajul fără să "povestească" în sens sartrian. Este vorba de condiția romanului, ireconciliabil, ca o comunicare, cu stringenta necesitate a uitării. Or, genul literar cel mai apropiat de acest proiect este romanul: "un roman, chiar prin natura sa, nu poate fi considerat ca atare
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
an ca și experiența trăită de autorul maghiar. Nici Primo Levi n-a avut ambiția să scrie un "roman", el vorbește doar de "cartea" sa care se adresează, la fel cu cea a lui Imre Kertész, "celorlalți": "Nevoia de a povesti «celorlalți», de a-i face să participe pe «ceilalți», a dobîndit la noi, înainte, ca și după eliberare, violența unui stimulent imediat, la fel de imperios ca și celelalte nevoi elementare; am scris cartea, ca să răspund unei astfel de nevoi; este scrisă
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
lanseze în primul rînd, tuturor, un "semnal sinistru de alarmă" asupra urii față de străini, care poate duce "la capătul lanțului logic" la existența Lagărului. Jorge Semprun s-a confruntat cu aceeași problemă, mai degrabă filozofică la el: imposibilitatea de a povesti "moartea", din imposibilitatea de a o putea "trăi" și, în consecință, de a o "retrăi" prin scris: "Moartea nu poate fi trăită" (Wittgenstein). Cum să te eliberezi, deci, de această experiență trăită de Semprun la Buchenwald? Este problema cărții L
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
moment și că un talent ca Liviu Ciulei n-a mai făcut film? Trecînd peste gustul unei istorii frustrante, aluneci în slalomul amintirilor (mereu vii, chiar dacă mulți dintre cei invocați în pagina scrisă nu mai sînt); de pildă, Ovidiu Gologan, povestind cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în pauzele de montaj, cîntau împreună romanțe!; sau Victor Rebengiuc, povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-am gîndit să joci tu pe Apostol Bologa"; sau Ana Szeles, amintindu-și că incomparabilul
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
cînd umblă prin cameră repejor și caraghios ca pinguinii, diletanți entuziaști în explorarea spațiului și profani în răsfoirea cărții cu pagini tari, copiii află deja că există "buni" și "răi". Atîta timp cît e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine în preajma bunilor și lumea reintră totdeauna în ordine cu un minut înainte de culcare. Cînd ajung să citească singuri, pe litere și silabe, știu că bunii
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]