8,531 matches
-
și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu pozele duduței. mireasa copilă așezată în cutia pentru daruri a morții. de-atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
am pus lesa peria și cîteva granule din măncarea lui preferată criminalule a strigat anca văzîndu-l pe italian cum urcă scările în timp ce trăgeam pămînt anca mi-a povestit cum bucur a fost fotografiat în anii '90 de un artist celebru poza expusă la londra și cumpărată de un milionar anonim tras și bătut bine cu piciorele pînă cînd totul a fost ca înainte
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
care nu mi-a ieșit până acum decât la bis până la urmă de ziua mea e sărbătoare prietenii mei îsi cumpără o ștampilă cu cerneală violet pe care dacă o apeși ușor pe pielea transpirată atunci când îți dorești ceva apare poza mea din buletin în lumină ca o statuetă din ghips aducătoare de ploaie lucruri `mpotriva mea Lucrurile se petrec ca și cum aș fi murit deja și îi privesc pe ceilalți folosindu-se de corpul meu în mișcare punându-l să își
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
căci viitorul i se pare zadarnic. Litoral Sătule sunt pînă și mîncărurile de ele însele cineva invizibil ne caută insistent ne fotografiază cînd nu suntem îndeajuns de-atenți orele așteaptă-n sticle reci de bere (briza nu se vede-n poză) în fine marea întinsa mare la început vuitoare apoi vlăguită un soi de pulbere fină ce ți se-așează pe buze cum o pudră la orizont nori albi prețioși ai zice un serviciu de porțelan imprimat. Deus absconditus Dumnezeu se-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se mai credea și ăsta, Caraimanu' poeziei românești? Negreșit era el cam așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece ani, și tot vezi că era cam afro, cel puțin după coafură: cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a găsit în el?... Cel cu care face cuplu (Auster și, precum dreapta, De exact și, totuși, suplu), Are dreptu-a-i sta la dreapta. Ambii dau să facă pasul, - Dar în poza care e Imobilă ca popasul, Ei sînt pururi ŕ cloche-pied; Și spre unde se îndreaptă N-ŕjung, - nici cel înțelept, Nici cel stînd în coasta dreaptă Celui cărui i-e adept. Căci, în crînguri, nu se poate, De vreo creangă să
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
de nimic. Oamenii surâd, oamenii joacă tenis, fac sex, se duc la cinema. Asta e viața. Asta e viața? Aici sau dincolo de fileu? Un joc și atât. Și cine e cel ce privește? Și cine suntem noi? Am luat niște poze. Atât. În tufiș nu mai e nimeni. Ce dovadă avem că era cineva? Doar pelicula fotografică nu înseamnă viață. E doar o relație, o transpunere. Și totuși, era cineva mort în boscheți. Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
șarpe cu buze umede, gri-argintii, ca o fâșie de inox, ca o curea proaspăt lăcuită. Ca un ciob de sticlă prins în mâlul unei ape. Era în tot cazul o imagine familiară. Ceva cald, ca o promisiune. Din sutele de poze care alunecau lin pe ecran, buza ca o dâră de gem îl bătea în cuie. Iar în întunericul dens de dincolo de ea, strălucea stins limbișoara unui fermoar de argint. Un clopoțel tremurător, pitit în cuta moale a pantalonilor reiați. Nu
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
până se hotărăște ea să-mi răspundă, uneori nu-i trebuie mai mult de câteva ore, e iute de mână, la fel de iute la minte, iar la mânie nu mai vorbesc, căci se înfurie din te miri ce. Sigur, e și poză și răsfăț în furia ei, știe că o prinde și, în plus, așa s-a obișnuit... Oricum, nu pot primi răspunsul decât peste opt zile în cel mai optimist caz și atunci ce fac, dacă aștept atâta, risc să-mi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
trăsăturile li se șterg, la fel și evantaiul de lumini și umbre, care nu mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
timp, se știe. La fel și elixirele de tinerețe. Exemplele ar fi de prisos și ne-ar îndepărta de la subiect. Fotografiile, portretele călătoresc prin case, buzunare, medalioane, albume și arhive. Dar nici modelele nu stau degeaba, să se plictisească, în poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză sau portret, modelul nu se pierde, ci revine tot acolo, pentru că așa-i e datul. Fiindcă portretul sau fotografia imortalizează cu adevărat. Cu cît mai multe fapte memorabile ai făcut, cu atît ai fost mai des reprezentat. Iar asta, după
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
ce-i cade pe față îl transformă în proiecția a ceea ce urmează să devină o pictură, un portret. Iar cînd modelul (lui Vermeer) este lăsat singur de pictor, pentru o vreme, în atelier, „părea că se cufundă mai deplin în poză”. Că, identificîndu-se cu poza/ gîndurile/ sentimentele pe care i le pretinde/ descoperă/ atribuie pictorul, modelul, de fapt, intră însuși, volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
față îl transformă în proiecția a ceea ce urmează să devină o pictură, un portret. Iar cînd modelul (lui Vermeer) este lăsat singur de pictor, pentru o vreme, în atelier, „părea că se cufundă mai deplin în poză”. Că, identificîndu-se cu poza/ gîndurile/ sentimentele pe care i le pretinde/ descoperă/ atribuie pictorul, modelul, de fapt, intră însuși, volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi pozează - ca și cum ar vedea
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
ascund după deget într-adevăr/ îmi place varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se dorlotează în postura a ceea ce n-a fost să fie, bonom într-o autodenigrae integrată universului său moral-plastic, voit derizoriu. Prin pedalarea pe aparențele minimalizatoare, ține
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
insectele au ieșit din bezna lor milenară/ prunii sînt gata să înflorească/ în septembrie distilez rachiuri subtile o băutură/ pentru zile falnice pentru clipa/ cînd voi primi titlul de doctor honoris causa” (Jurnal [I]). Sau cu alura unui autoportret „natural”, poză în pașaportul de poet: „Sînt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
carte pe care o poți citi în nenumărate chipuri. Nu poți anticipa ce îți aduce pagina următoare. Pintilie scoate din această ladă, căreia probabil că nu i-a dat de fund cu acestă carte, tot soiul de hîrtii și de poze care ar trebui să fie prăfuite - multe au peste 30 de ani - și în orice caz să aibă aerul fragil venerabil al exponatelor de muzeu. Nici gînd. În loc să adopte o strategie de memorialist care se uită prin tunelul timpului și
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
caracteristice, nu s-a pierdut: "...e mult mai nașpa să fii acolo, și să dai de belea !" (forum.jurnalul.ro); "eu, dacă mai prind vreo cameră de la Televiziune, intru în belea, dau cu pietre" (ziarul tricolorul.ro); Dacă ai făcut poze, ai belea cu mine, să știi. Îți rup picioarele" (EZ 29.11.2004) etc. Foarte interesantă e însă convertirea cuvântului cu sens clar negativ într-o marcă a aprecierii superlative. Belea apare tot mai des cu funcția de echivalent al
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
mănînc pe tine dacă tot ești prăjit!" E limpede că nu autenticitatea este, în primul rînd, respectată, ci naturalețea care se poate lua, deseori, în zeflemea. Devine, astfel, de-a dreptul hilar, chiar dacă forțat, pe ici, pe colo, contrastul dintre "poza" în togă pe care o reține istoria și "montajul" cam eretic la care se poate, iată, gîndi, un "umanist" de azi. Prima parte a romanului, speculînd din plin "efectele de animație" ale dialogului, își convinge cititorii de frumusețea istoriei îndepărtate
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
începem să vedem cu alți ochi cinic-înțeleapta povață iliesciană: Nu s-a aflat încă nici măcar tot adevărul despre asasinarea lui Kennedy și voi vreți să știți..." Alergăm bezmetic într-o tranziție fără cap și coadă, în vreme ce privirile, cîndva sfredelitoare, din pozele tinerilor uciși în revoluție, devin din ce în ce mai șterse. Multă vreme am crezut că adevărul despre revoluție poate fi aflat într-un singur fel: prin însumarea tuturor mărturiilor celor care au participat într-un fel sau altul la evenimentele din decembrie 1989
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
mă facă să uit de mine ș...ț Ordonat, meticulos. Orice trăznaie, interzisă. Orice intimă și spontană derută, suprimată." Invers decît, bunăoară, în Rața sălbatică: "Ia-i unui om minciuna vitală și-i vei lua astfel fericirea." Dimpotrivă, condamnată la "poză", Ioana Em. Petrescu scrie ca să se recupereze, fie și în parte, ca să înțeleagă lucruri pe care credea că le-a pierdut, amintiri din existența ei pre-socială. Dacă, se vede, nu face chiar ce vrea, se consolează că poate să (mai
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
exagerarea, decît douăsprezece mii sau decît, de pildă, treizeci și cinci de mii. Mai exact, frecvențe mari înregistrează numeralul cu forma populară cinșpe: "i-am dat ăluia cinșpe mii de picioare în cap" (Evenimentul zilei = EZ 3823, 2004, 3); "au pus ăștia poza ta de cinșpe mii de ori " (itiplac.ro). Contrastul dintre aparenta precizie a cifrei și faptele sau obiectele numărate e adesea comic: "mă doare capul de-mi vine să-l tai! Asta după două Nurofen forte, cinșpe mii de comprese
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
cârnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brânzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, Ťrețetať mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. Frumos mi-ar ședea să iau o poză de teoretician famelic, să strâmb de nas înaintea iahniei și să contemplu nudul blond sau brun cu grimase mistice." Mă tem însă ca nu cumva folosirea cuvântului "moralist" să-mi fie răstălmăcită într-un sens nedorit. Dincolo de intransigență și pe
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
în artă, modă și moravuri. Ce este un dandy? Oricine poate răspunde la această întrebare, chiar și cei care nu au auzit niciodată George Bryan Brummell, etalonul tuturor dandy-lor mai vechi sau mai noi, fie și prin simpla descriere a pozei poetului Alexandru Macedonski din manualele de istoria literaturii române sau, într-o formă caricaturală, a personajului Rică Venturiano interpretat de Radu Beligan în ecranizarea clasică a piesei O noapte futunoasă de I.L. Caragiale. Pentru că, se știe, esența unui dandy este
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]