406 matches
-
puteam vedea bolnavii care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și simțim acest lucru. Dacă toate mamele s-ar înțelege cum mă înțeleg eu cu Teofana, ce bine ar fi. Și soțul meu se înțelege foarte bine, dar noi două suntem moarte una fără alta. Lui îi mai ascundea vreo poznă de la școală, vreo discuție cu vreun băiat, de-ale fetelor, dar mie tot, tot mi-a spus și-mi spune și-acum și-mi cere sfatul. Pentru că eu sunt curioasă din fire, vreau să vă întreb pe dumneavoastră, nașii de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu mai vie deloc la dejun și cum diseară va mânca la Enache. Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu repede iertată și uitată. Gavrilaș fusese câțiva ani un fel de ajutor de administrator la o moșie de prin Vlașca, unde a făcut și ceva gologani, încît avea mare respect de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ia și cu "domnule șef, titlu care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțelese despre ce e vorba, se miră, se închină și strigă pe fiică-sa: ― I-auzi, Niculino, ce-a pățit bietul Chirilă cu feciorul grecului! Niculina se revoltă, blestemă pe greci, chemă pe soțul ei: ― N-ai auzit, Filipe, ce poznă i-a făcut lui Chirilă băiatul grecului, studentul?... Filip ascultă liniștit, clătină din cap în semn de indignare și întrebă, greoi, tacticos: ― Ei, ș-acuma ce-ai de gând să faci, Chirilă? ― Apoi tocmai d-asta venii la sfinția-sa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și frămîntîndu-l cu pământul în care își înfipsese din viață toate rădăcinile. 5 ― Petrică, sai că oamenii au omorât pe boierul cel bătrîn! strigă în gura mare Marioara, năvălind în ogradă. Vino, Petrică, degrabă, să nu se apuce de vreo poznă și mai mare! Petre Petre isprăvise poarta și ciocănea în fundul bătăturii, la grajd, numai ca să aibă de lucru și să nu fie mânat a se mai amesteca în nimica. A auzit de la maică-sa Smaranda că satul a pornit la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreau să plec acasă. Doctorul mi-a spus că sunt foarte răcit și că este nevoit să mă trimită la spital în Iași. Mi-a dat trimiterea, apoi șeful de brigadă m-a dus la SMT Vlădeni unde se auzise pozna pe care o făcusem eu, dar n-am fost pedepsit de conducere și mi s-a dat foaie de drum pentru a ajunge cu trenul la Iași. Ajuns în gară la Iași, nici prin gând nu mia trecut să mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ștrengar atras de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevăr o agrea sau dacă era numai în misiune ? Poate credea că ar mai fi ceva de aflat ! Dar uite că au plecat până la urmă ! Uite că stăm iarăși în vechiul salon, unde eu făceam, se pare, tot felul de pozne... Se pare că mă repezeam la măsuța cu rotile a madamei Ana și începeam s-o împing ! Dar nu știu dacă pe madam Ana ai mai apucat s-o cunoști... Da, atunci era bătrână și distrusă, știi care i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-a părut rău, pentru că, sărăcuța, era atunci în prag de pneumonie, dar eu de unde să fi știut ? N-am știut decât când a venit doctorul, dar și atunci m-am înfuriat pe ea, ca pe copiii care îți fac pozne... — Pneumonia e boală de bătrâni, ți-am spus totdeauna să te ferești singură de frig ! Ți am spus să te îmbraci bine, să eviți oamenii gripați, să iei vitamina C, să bei citronade... Pe fața îmbujorată de febră, înconjurată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune și dumneata ! Cum să nu fii nervoasă când tot aștepți, tot aștepți ! E normal pentru un om ca Niki să se poarte ca un copil ? Și, de fapt, ce copil ? ! De fapt, niciodată Tudor nu și-a permis atâtea pozne câte și-a permis taică-său. Este însă un subiect care nu-mi face nicio plăcere ! Voiam doar să-ți spun că numai din cauza nervilor povestesc - nu, nu sunt neliniștită, dar nemulțumită sunt ! Și ce vorbeam ? A, despre moartea bietului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime mai mare de un metru, iar bazinul în care se revărsa fusese împrejmuit cu un gard de fier, urât, care-i ținea însă pe tinerii temerari la distanță de poznele Poznașului. Bazinul era zgrunțuros, masiv și neornamentat, construit din piatra locală gălbui-cafenie. Avea un diametru de vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să le transporte în mașina lor pe Alex și pe Ruby. (Alex nu-și mascase nici un moment nemulțumirea față de acest aranjament.) Hattie era de părere că oamenii trebuie să se poarte cum se cuvine și nu era deloc amuzată de poznele năbădăioase ale lui George, la care familia părea să închidă ochii. Pearl îi povestise, foarte vag întrucât nici ea nu știa prea multe, că George fusese cândva studentul lui John Robert, informație care, dintr-un motiv sau altul, îi displăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu mai arată cum arăta, comentă Judy, dar n-are nici o importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom, dragule, nu te necăji, n-are nici o importanță, suntem atât de bucuroși să te vedem. Nu-i așa, Greg, iubitule? — Și ce alte pozne ai mai făcut? întrebă Greg, plimbându-și privirea de jur împrejur. Nimic altceva... casa e în ordine... dacă știam că veniți aș fi făcut curățenie, aș fi schimbat așternuturile. — Și ce mai face Ennistone, ce mai face toată lumea? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de asigurări, încasatorul de la gaze, lumină, inspectorul de la fisc...în meseria asta de zburător, astăzi, cu atâția prinzători, e greu ca să trăiești, e imposibil să mori ! MEXAM VON Doamnelor și domnilor, nu vă pierdeți cumpătul, nu vă speriați la micile pozne ale copiilor dumneavoastră. În aceste gingașe ieșiri din normalitate se poate ascunde sămânța geniului și chiar mai rău! Din acești copii care vor crește odată cu țara și cotele apelor Dunării se vor ivi noi și noi maeștri purtători de pălărie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o vorbă. ― Ce ai? Ești
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Beauvoir alături de Marguerite Yourcenar și au nuanțat (bine-venit) pe tema feminității analizate de bărbați, a mascu linului surfilat de autoare, a scrânciobului Animus-Anima. În sfârșit, eu cred că a fost o după-amiază incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Se dădeau piese de teatru la care contribuiau elevii școlilor secundare, când veneau în vacanță. Majoritatea erau în limba ucrainiană. Am cunoscut și m-am împrietenit cu mulți dintre aceștia. Îmi amintesc de Tcacenco Pavel, un eminent elev, frații Belâi, Poznei care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. Și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care contribuiau elevii școlilor secundare, când veneau în vacanță. Majoritatea erau în limba ucrainiană. Am cunoscut și m-am împrietenit cu mulți dintre aceștia. Îmi amintesc de Tcacenco Pavel, un eminent elev, frații Belâi, Poznei care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. Și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară de-o frumusețe rară, dar pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu s-a preoțit. A intrat funcționar la Pescării. Celălalt Pavel, Tcacenco, s-a calificat profesor și locuiește la Chișinău. A fost inspector școlar în Basa rabia. Cimacenco a ajuns pictor, Motea Locvinov a ajuns la Galați, Pozni, cel cu poznele, undeva, în județul Argeș. Iar eu aici, la Tecuci, de unde continui să rememorez. După vacanță a venit ordin de la revizoratul școlar să se reducă o clasă I-a. Care? Sigur că a mea. Atunci Iancu Antoniu a făcut un raport
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste condiții, stăpâna a luat iepurașul și a intrat cu el în casă. Biata vietate abia mai respira. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
cațaonul c-o muiere. Îl chema pe tata sub cerdac și-i poruncea s-aducă, pentru ibovnică, carne de căprior ori de mistreț, ceavea ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să-mi dau seama de asta. Nu știu cum se face, dar am o dexteritate genială în a alege bărbații nepotriviți.Tot trecutul meu dovedește acest lucru. -Vreau să spun că am fost tot timpul o romantică, în căutare de pozne, de pasiune și de sensibilitate. Toate ingredientele astea romantice dau sens existenței mele efemere. -Trebuie să plec, murmură ea. -Am reușit să te supăr? -În măsura cea mai mare posibilă. Ne-am ridicat și am pornit pe jos către hotel
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]