312 matches
-
tot aici. Oare nu înseamnă asta că în ochii Celui Veșnic ele sunt cele mai folositoare? Mi-am pus mâna peste a ei. — Deocamdată, suntem vii. Și împreună. Și singuri amândoi. Plimbându-și privirea jur-împrejur, își luă deodată un ton poznaș: — Dar e chiar adevărat că suntem singuri! Și-a lipit animalul de al meu și, dându-și la o parte vălul, mi-a pus un sărut pe buze. Doamne, aș fi rămas așa până în ziua Judecății! Nu eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin Marele Timp. A văzut cât de neputincioși, împovărați, plini de vicii, suferință, ură, boli, conflicte, războaie au ajuns oamenii ce șiau uitat Tărâmul Primăverii Veșnice de unde au plecat. Auzi glasul unui copil pământean: - Doamne, apără, te rog, Pe Grivei poznașul; Fă pe tata să nu-mi taie Iepurașul! Iartă-l, Doamne, a murit Peste zi rățoiul, Fă să nu-mi calce vre-o roată Mușuroiul! Ei, și ce, dacă găina Vrea să stea pe scară, Fă pe mama să nu
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o cunoașteți pe soția mea - mai degrabă legat, tăiat bucăți și măturat sub pat”. Pe unele să le-ntâlnești, pe altele să le-ocolești. Hopa, uite-o că vine! Mickey își încheie monologul făcând un gest larg cu pălăria. Davey, poznașul, se prăbuși pe masă, cocoșat de râs. Buzz încercă să hohotească și el, dar nu reuși: se gândea că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce știi. Acum! Lux dădu din umeri - se pregătea de minciună. — Mi s-a pus o pată pe Claire, ca și lui Loftis. Eram gelos. Când l-ai pomenit, mi-am adus aminte. Buzz râse în stilul lui clasic de poznaș. — Vrăjeli pentru proști! Tu n-ai pete decât pentru bani, așa că n-o mai freca și spune-mi adevărul. Doctorul își scoase bisturiul și bătu darabana cu el pe picior. — Bun, hai să încercăm altceva. Loftis obișnuia să-i cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sufletul. Povești știam eu, multe; însă mai toate erau lungi, și n-aș fi avut timp să termin nici una din ele. Aveam ambiția să scriu o poveste nu prea cunoscută... Știam de la tușa Dumitra din Căciulați, satul nostru, câteva povești poznașe, cu animale, povești împestrițate cu versuri cam deocheate, așa că nu mergeau; iar, ca să le redau fără versurile respective, însemna să le răpesc tot farmecul! În mintea mea începuseră să danseze fantastic, într-o ciudată armonie: Feți-Frumoși, alături de Zmei și Ilene
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori, la fiecare pas, te întîmpină mirese de basm, încremenite de un vrăjitor poznaș ― buchete uriașe de zăpadă proaspătă îți dăruiesc miresme suave și de un farmec înfiorător de dulce. Dar în fiecare anotimp, grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vieții” (2006),„Acorduri pe strune de vioară” (2007), proză ”Stropi de înțelepciune” - aforisme (2006), „Trompeta cu surdină” - poeme în proză” (2008),” Cântecul lebedei”‐ poeme, Editura Cronica, Iași, 2009. 165 MAMA Aveau o casă plină de copii frumoși, sănătoși, harnici și poznași. Grijile, animația necontenită, bucuriile și necazurile constituiau viața familială care se scurgea lin, ca apa unui râu potolit. Părinții și copiii alcătuiau o minusculă comunitate unită, ai cărei membri se acordau sufletește până aproape de identificare, iar evenimentele, fericite și triste
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa, boierule, pentru că Cel de Sus le știe și le face pe toate.” Abia aceste cuvinte m-au trezit din uitare. Gândul care m-a pus să scormonesc în memorie chicotește ca un poznaș: „Aha! Începi să-ți amintești, <conașule>! Da’ multă vreme îți trebuie ca să vii cu picioarele pe pământ! Și acum ce mai aștepți? Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul călugăr, care te așteaptă. Ehei, de când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai inventiv. Tom nu avea decât doi ani mai mult, dar îi purtase întotdeauna de grijă și, odată ce tatăl lor ieșise din scenă, simpla lui prezență servise ca element de echilibru în viața ei. Apoi însă el plecase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sobè, îi plècea sè-și lipeascè spatele de plècile calde de teracotè, Nimeni nu știa unde se aflè, în afarè, firește, de Matei, care o urmèrea pretutindeni, strecurându-se lângè ea chiar si in nișă neîncèpètoare din spatele sobei, bèiețelul urmèrindu-i zâmbetul poznaș, un zâmbet de fetițè care tocmai a fècut o soție, adoră acel zâmbet! Ea a suferit teribil în ziua în care și-a dat seama cè a crescut și cè nu se mai putea furișa în ascunzètoare! asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cazimir nu l-am, niciodată. Deși-l știam - toți băieții Îl știau, iar când ne hotăram să ne ducem la scăldat În sus, pe firul pârâului, la iazurile călugărilor de la Curchi, o făceam mai degrabă pentru Cazimir decât pentru scaldă. Poznaș mai era și Cazimir! Ca și numele: nu era, nu erau de pe la noi, dar noi ne obișnuisem. Atât, că nu-l chiar văzusem cu ochii noștri Însă Îl știm; bine de tot. Cazimir e tuns chilug, se scaldă fără nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imperiul, așa cum am cucerit Bagdadul!“ VIII Djahane povestește cu de-amănuntul și cu o Încântare vinovată decepțiile matrimoniale ale mai marilor acestei lumi; renunțând s-o mai dezaprobe, Omar se alătură acum din toată inima tuturor schimelor sale. Și când, poznașă, ea amenință să tacă, el o imploră, folosindu-se de mângâieri, să continue, deși știe foarte bine cum se sfârșește istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-am dus la culcare. Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am întors un zâmbet la fel, deși nu înțelegeam nimic. Doar asta își dorise tata mereu, să ajungem la capitaliști. Tata fura de trei săptămâni, seară de seară, iar noi trăiam din ce aducea el acasă. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu un ou fiert moale la prășit și cu o bucată de mămăligă. La vremea mesei, se așează omul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de câteva minute, se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a fi servit decât cu cafea și prăjiturele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă, și evocă altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime mai mare de un metru, iar bazinul în care se revărsa fusese împrejmuit cu un gard de fier, urât, care-i ținea însă pe tinerii temerari la distanță de poznele Poznașului. Bazinul era zgrunțuros, masiv și neornamentat, construit din piatra locală gălbui-cafenie. Avea un diametru de vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui George. — George e o rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc. Nu te sfătuiesc. S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Institut, lumea era în plină agitație. — Ați văzut? le strigă Nesta Wiggins alergând pe lângă ei. (Firește, și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]