318 matches
-
că nu este adevărat. Rezultatul? De fapt chiar îndemnul: fură cât poți (fie el furt de subzistență, fie furt calificat) și, extrem de important, neagă faptul respectiv, pentru că astfel captezi simpatia celorlalți (Ce deștept este! Bine le-a făcut!). Devii cățelușul "poznaș"! înfiorător! Asistăm, din păcate, zilnic la astfel de situații. Hoți care neagă furtul comis. "Ingineri financiari" care "n-au" niciun amestec în devalizarea băncilor și a fondurilor de investiții. Mai grav, politicieni și guvernanți care nici măcar nu înțeleg prea bine
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student, la conservator, într-un rol de compoziție.
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
dirijat deviate. Histrionismul structural îl scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/ poate oferi celor din jur numere aproape atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce-i memoria Proteu, n-a auzit de clipa trecătoare. Alt chin a cunoscut poznaș Proteu, nu mai puțin cumplit decît uitarea: el vede viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De-i încolțit, ia chip neașteptat de rug ori uragan dezlănțuit. în tigru se preschimbă aurit, în val ce peste val s-
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de amintiri, se revoltă împotriva măsurilor de disciplinare administrativă a sătenilor, cu biografii atât de diverse, izvorâte din ordinea societății
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Moraru Prefață Această cărticică este dedicată atât copiilor cât și bunicilor acestora, întrucât poate fi o lectură plăcută înainte de culcare. Povestioarele din cadrul acesteia vă vor purta intr-o lume a copilăriei plină de culori, cu personaje vesele și întâmplări poznașe, dar totodată cu mici sfaturi pentru cei mici ascunse printre rânduri. Imaginile de colorat din această carte caută să dezvolte imaginația prichindeilor dumneavoastră. Conf. univ. dr. Bogdan Pătruț Cum adorm copiii ? - Ingrid, e timpul să te culci! - Îi spune mama
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a înființat pe dată cu încă un deț de rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie în fața lui Pâcu. Cei din jur au pornit să râdă de-a binelea, spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile luminate ca de o pălălaie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe alb: rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu și mai vibrant, mai uman și mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător și mai abrupt, mai vesel și mai trist, mai suculent, mai poznaș, mai poetic, mai ameși amuțitor. Și rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în Îorgolioasă) desfășurare. Dan Alexe nu numai că scrie rupător, dar se distanțează de precauțiile pe care și le iau cei care, bieții
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și mereu găsea câte o vorbă de duh care Îl făcea pe domnitor să râdă.Îl chema Ionuț Brad și el știa cum să se poarte cu voievodul: ca și cu oricare om.Când Ștefan cel Mare era supărat ori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o scoți, atunci, la capăt? În afară de bătaie, zău că altă metodă nu mai există! Dacă mai spui o dată prostiile astea să știi că... Ce să știu că ? - încearcă s-o irite Sorin. Chiar, ce are să se întâmple dacă?... Un gând poznaș își face, deodată, loc în mintea fetiței: ...să știi că am să chem broscuța de la lift, să te muște. Care broscuță? În lift nu-i nici o broscuță. Că, am văzut eu, azi dimineață, niște mecanici - așa spunea tăticul că-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de soare și de cânt, s-adoarmă cât mai curând. „Oare, micii mei năzdrăvani ce fac?” se ntrabă bunica și privește, iarăși, mai cu atenție spre pătucurile unde Sorin și Sorina stau cu ochii închiși. Mulțumită, bunica zâmbește. „Moș Ene, poznașul, și-a făcut și astăzi datoria”, își spune-n gând. Vrea, apoi, să așeze mai bine păturile peste cei doi nepoței. Dar, ce să fie asta? Sorin și Sorina chicotesc, nici vorbă de somn. Hm! M-ați păcălit, hoțomanilor! Face
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Vă cam obrăzniciți, dragii mei! Hai, bunică, te rugăm! Spune-ne povestea fântânii cu sălcii de la marginea satului, zice Sorina. Că am auzit de la copiii satului că fântâna acesta are o poveste a ei! Și ce v-au mai spus poznașii aceia? Nu cumva au început ei a depăna firul poveștii? îi iscodește bunica. Păi, crezi matale că de povești avem noi timp? Cine să se joace în locul nostru? face Sorin. Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gură de copil are acum, în dreptul ei câte un deget arătător ridicat ușor: sssst! toată lumea închide ca la comandă, ochii, dacă cineva intră, ei, cei mici, dorm cu toții. Stau așa câteva clipe. Apoi, unul câte unul, se „trezesc”. Un zâmbet poznaș le apare în colțul buzelor: cine ar putea să creadă în „somnul” lor? Căci unii se aflau pe scaune, alții pe canapele, unii jos pe covor, iar alții chiar pe pervazul ferestrei... În paturile lor nu se aflau decât Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
această întrebare. Sau, poate, nici n-a vrut. În loc de răspuns, i-a îmbrățișat și i-a sărutat pe toți. Apoi, soarele care, după cum se știe, are obiceiul să nu lipsească de la nici o bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Ți-e mai mare dragul să-i privești! O să plouă? întreabă bunicul. Cred că nu! își răspunde tot el. Știu și eu? zice bunica. „N-o să plouă! șoptesc, din crengile lor, nepoțeii din livadă. Nu vedeți cum ne gâdilă crengile poznașul ăsta de vânt? Hi, hi, hi!” A fost tare cald azi! zice bunica. Da, a fost zăpușeală mare. Nici acuma n-a trecut de tot. Mie mi s-a făcut cam sete. Mă duc să scot o cană de apă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care poposise pe obrajii ei. Așa-i bine. Înseamnă că găinușa o să fie tare bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăsat. De ce ați plâns când ne-ați văzut aici? Vă e frică să nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva tare bun la bucătărie. Hai, toată lumea în curte, că nu se face să stați la poartă. Și, pe urmă, la masă! spune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a spus nimic? Parcă nu. Băiețelul aruncă o privire către cana abia golită. În ea nu-i nimic, în afară de urme de lapte și de cacao. Măi, să fie! Atunci, unde să fi pus el... La tata? La mama? Un zâmbet poznaș chipu-i luminează. Când or găsi ce-or găsi în cănile lor, ce-o să mai iasă! Deodată, bându-și laptele, băiatul simte că ceva îi lovește nasul și buzele. Se uită mai bine. Ce-i asta? Un tub cu leucoplast
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de-o seamă cu ei se jucau de-a plăieșii sau de-a acrobații, de-a aviatorii și artiștii; erau până și temerari căpitani de vas, curajoși cosmonauți ori - de ce nu? - medici cu mâini pricepute și minte ageră. Văzând că poznașii lui n-au de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge la rufe și doar așa le lasă în pace. Nemaigăsind altceva de făcut, Motănel se duce până la cotețul lui Cuțulache. „Stăpânul casei” nu-i acolo. Unde să fie oare? Simte că-i e drag acest animal, mult
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi trebuind ceva. Ce altceva să le mai trebuiască?! Iarbă știu că au destulă! zice Sorina. Chiar dacă-i așa! Acum, în miezul zilei, câte nu se pot întâmpla! Mai ales că vițeii și mieii sunt ca niște copii neajutorați, dar poznași foarte. Nu-i pot lăsa doar în grija mamelor lor. Da’ știi, bunicule, am vrea să mergem și noi. Ne iei? Știu și eu?! Drumul până acolo nu e așa de scurt... stă în cumpănă bunelul. Dar eu am mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
foarte cald, le răspunde Sorina. Acum, la amiză, chiar că e ca într-un cuptor. Parcă ar fi iulie, nu început de primăvară”. Iar tu ai rămas aici, unde soarele nu dogorește cu atâta putere. E drept, câte o rază poznașă se mai furișează printre crengile și frunzele noastre. Uite, chiar acum, una îți mângâie fața, și ochii, și nasul...” șușotesc mai departe prietenii mândri și înverziți ai fetei. Apoi crengile lor se mișcă mai cu putere. Parcă ar vrea să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sigur, sigur!” Auzind despre ce este vorba, bunica ia un scaun și vine cu el pe prispă. Îl așază în dreptul cuibului, apoi îl ia pe ștrengarul cel mic și-l pune lângă frații săi. „Cip-cirip! Ce-am mai pățit!” spune poznașul. „Cip-cirip! Bine-ai venit!” îi răspund ceilalți pui. „Cip-cirip, cirip, mulțumim frumos, mulțumim!” pare a zice întreaga familie rândunicească. Mulțumiri tuturor: lui Cuțulache, lui Sorin și, mai ales, bunicii... Sorina simte că-i pare rău. Dacă ar fi încercat, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]