222 matches
-
nu numai ele aduc sentimentul de bucurie care se transmite în starea noastră, în creație, în poesie. De fapt, ea nu constituie decât suportul de la care se pleacă pentru a cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă spicul duioșiei sub jidov
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe sus, de vro doi feciori. Toată casa deveni tăcută, ca și când ar fi fost nelocuită. Iancu profită de acest moment spre a merge să ceară ceva de mâncare. Nime, nici chiar maică-sa, nu gândise să-l întrebe dacă a prânzit sau ba“. 12 Cunoașteți statuia lui Dinicu Golescu, din vecinătatea Gării de Nord? Înveșmântat în portul boieresc tradițional, cu gugiuman pe creștet și cu hangerul la brâu, marele logofăt stă semeț pe soclu, laturile acestuia fiind străjuite de cele patru busturi ale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pleca mai devreme decât ceilalți și ajungeam la Mamaia trecând peste câmp și pe plajă. Era foarte frumos. Sezonul nu începuse încă și nu era multă lume. Beneficiam și de avantajele hotelului Rex. De acolo, ne întorceam la Constanța, unde prânzeam într un restaurant nou care, ca și altele din acele timpuri, era unul fără băuturi alcoolice și unde eram bine serviți. Seara, ne plimbam pe malul mării. Ne reaminteam atunci de vechiul nostru prieten, Dan Botta, care, pe vremea când
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de ulciorul cu apă de izvor și bocceaua cu mâncarea de pranz. Gheorghe stătea așezat pe lavița de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe la începutul lui septembrie. Într-o zi, Panu vine la redacția Epocii, unde mă caută. Cronicele mele umoristice semnate Radu Țandără, cât și articolele pe care le publicasem în defunctul ziar Drepturile omului, mă recomandase atențiunii sale. — Vino diseară să prânzim împreună, vine și Caragiale. — Unde ne întâlnim? — La ora 7, la Frascatti. Otelul Oteteleșeanu sau Frascatti erea ținut de către un francez, anume Gilet, fost bucătar, adus în țară de către un oarecare prinț român. În mijlocul curții erea pe vremea aceea o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să facă osânda, ori să treacă granița? I-am răspuns categoric că trecerea graniței ar fi o mare greșeală și i-am pus înainte toate marile foloase politice ce ar trage dacă s-ar supune legii. Peste alte două-trei zile, prânzeam cu el la restaurantul Marelui Hotel Boulevard. Hotelul arsese câteva săptămâni mai înainte, iar restaurantul era instalat provizoriu în grădina casei din fața hotelului Capșa. Pe când mâncam, apare Emanoil Mihăescu Porumbaru - ministrul de Externe în timpul războiului de la 1916; Panu îl poftește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
al ideilor democratice. La Epoca, ziar conservator ale cărei idei nu le împărtășeam, nu scriam decât „Cronica umoristică“ unde semnam Radu Țandără și unde alternam cu Dimitrie Rosetti care semna Max. La Lupta, însă, organ democratic, mă atrăgeau ideile. Seara prânzesc la restaurantul Frascatti, într-un cabinet particular cu Panu și cu Caragiale. Acolo se face planul organizației ziarului, alcătuim redacția care este destul de redusă și bem în sănătatea Luptei. Redacția este astfel alcătuită: director, Gheorghe Panu, eu prim-redactor, Emil
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în ziua de 13 iulie, a durat exact o lună. Tratatul de pace s-a tipărit pe 23 pagini și are 64 articole. După întoarcerea de la Berlin, Ion Brătianu este victima unui accident de trăsură. Ieșind de la palatul Cotroceni, unde prânzise, caii de la birja în care se afla s-au speriat. Trăsura răsturnându-se, Ion Brătianu se lovi cu capul de un stâlp și-și pierdu cunoștința. În starea aceasta a fost ridicat de doctorul Davila și dus la el acasă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
iar nouă ni se făcu onorurile unei primiri ce nu era banală. După formalitățile de rigoare la cancelarie, cu scotocelile prin buzunare, luarea banilor etc., am fost puși la secret, fiecare în câte o celulă. Și în seara aceea am prânzit cu câte o bucată de pâine cu o bucată de brânză telemea. Iar pentru distracție, Luca Manovici ne-a gratificat cu romane franceze de clasa III-a. A doua zi de dimineață ni s-au deschis celulele. Ceilalți arestați, afară de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cum arată întreaga urzeală. Desigur, ne-am mulțumi și cu schița proiectului. GUSTAVE FLAUBERT Harta 1. Țara Sfântă pe vremea lui Iisus Harta 2. Frontierele actuale Belle-Ile-en-Mer. Sub soarele arzător de august, atenuat de norișori înalți și de briza răcoroasă, prânzim, eu și cu vechiul meu prieten François Maspero, visând cu voce tare. Există o călătorie despre care mi-ar fi plăcut să scriu, îmi spune pe neașteptate autorul incitantelor volume Pasagerii din Roissy-Express și Balkans-Transit, dar pentru moment am renuntat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asasinat, foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese exact pe același loc pe care o lăsasem, la plecarea ta. Ne vorbiseși despre faptul că oamenii Siguranței libaneze te-au urmărit atunci când te-ai întors să prânzești acasă cu soția ta și cu Gisèle Halimi, pentru a vorbi despre Liban, despre Siria, despre 11 septembrie. De data asta, cu șaptezeci de kilograme de TNT sub caroseria mașinii tale, lovitura era imparabilă. De atunci volumul tău Considerații asupra
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deloc bântuită de Intifada (să fie oare vreo legătură între aceste două lucruri?) Nicio agitație deosebită la fața locului, doar o piață în mijlocul localității, niște mici magazine cu articole de artizanat și două sau trei restaurante, unde vin duminica să prânzească palestinienii mai înstăriți din Ierusalim. Totuși, un bărbat suspectat a fi vândut o casă cu patru etaje pe Muntele Măslinilor unui mijlocitor acționând în interesul Israelului a murit aici, cu puțină vreme în urmă, iar mașina lui a fost incendiată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât pe cale oficială. Ne înveseleam când prin soldat ne înmânau plicurile cenzurate. În fine, mai aflarăm că Stere fusese în Germania, probabil pentru ziarul lui, Lumina, care trebuia să apară finanțat de Frankfurter Zeitung, revenise înduioșat de sărăcia de acolo; prânzise la von dem Bussche și repeta peste tot meniul: un ou cu spanac fără unt, o felie de sfeclă cu o feliuță de cârnat și pâine prăjită. Noi am dedus că voise să-l convingă că furturile comise la noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
neștiind la început care va fi atitudinea, ușurat și fericit când ne-a simțit apropiate. Peste câteva zile, bărbatul meu și cu mine ne-am instalat la Sinaia în același hotel unde era Maria Moruzi cu fiul ei. Seara ei prânzeau mai devreme, dar copilul ruga pe mamă să nu se retragă până nu soseam și noi în salon și nu ședeam câteva minute de vorbă împreună. Toate aceste mici probe de afecțiune mi-l făcură drag. În timpul războiului își făcu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
adevărată babilonie modernă. Iacob Negruzzi și eu, rătăciți în acest pustiu de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu ne cunoștea, am pus stăpânire pe o masă de pe terasa cazinului în fața mărei, unde în toate zilele dejunam și prânzeam mâncând stridii și ascultând zumzetul valurilor ce se izbeau de țărm și zumzetul convorbirei sutelor de oaspeți ce stăteau la masă odată cu noi. Peste zi ne preumblam adeseori pe malul mărei unde ne bătea în plin vântul răcoritor de nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Doxachi Hurmuzachi de a fi putut înota șase ceasuri fără întrerupere și de a fi trecut de două ori cumplitul șuvoi albastru, care a fost totdeauna spaima înotătorilor. La orele 7 sara, când dânsul se prezenta la cazino pentru a prânzi, sutele de oaspeți ce erau acolo se sculară în picioare, și-l primiră cu aplauze și urale zgomotoase. Bietul om n-avea îndestule mâini să le dea la toți, nici îndestul răgaz ca să răspundă la toate întrebările și felicitările. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Mihai Viteazul și mie amănuntul mi se pare un semn cu totul semnificativ pentru sentimentul istoriei care-l domină, fie că se află cot la cot cu împărații, fie că sparge o ceapă pe masa unui țăran cu care prânzește. Ține la curățenia conștiinței fiecăruia.“ (60. Președintelui țării, omagiul scriitorilor din România, Editura Cartea Românească, 1978) „În ce mă privește, mă consider dator și, totodată, stimulat de ideile înnoitoare, luminoase ale expunerii prezentate plenarei de secretarul general al partidului, de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine, reluă duhovnicul, va trebui să prânziți aici duminică, dar vă previn că vor să afle de la voi multe lucruri. Veni așadar duminică împreună cu Calixto. După masă, locțiitorul superiorului - superiorul era plecat -, duhovnicul și un alt preot, după cum cred, merseră împreună cu ei într-o capelă. Locțiitorul, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
singură la etajul I (o cameră mare, albastră), am văzut-o cinci minute - pleca cu grupul la 2 Mai ca să caute o bluză de mătase écru pe care o pierduse Ina (se pare că Ina îi poartă toate hainele). Irène prânzise la Mirona, care a închiriat și a transformat cu totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru, pe care am găsit-o la Amidée. Toată plodărimea era acolo, afară de Șucuran, care, cocoțată pe tocurile înalte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă de Măriuca; atunci m-am așezat la masă, am mâncat singură și pe la 3 fără 20, iacăt-o pe micuță, scuzându-se, roșind, spunându-mi că la ei se prânzește adesea chiar și la ora 4. Am stat la taclale despre prietenele ei de la școală, am vorbit de Mangalia și de tine. Apoi, la 4 și jumătate, și-a luat zborul. [...] Seara de primăvară a venit să-mi bată la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
două vom avea de suferit din vina lor. [...] M. c. p. 4 iunie [1950], duminică, ora 3 după-amiază Draga mea, am lucrat timp de două zile la un foto montaj, aseară până la 10 și azi până la 2. Întoarsă acasă, am prânzit singură. [...] Mi-e un dor imens de tine. De câteva zile devine chiar apăsător; e mai grav decât de obicei, fiindcă îmi vine să plâng și să te strig pe nume. Aseară m-am uitat rând pe rând la toate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și clăditul glugilor de strujeni și a stogurilor de fân, pentru hrana de iarnă a animalelor. Dumitru și Ileana descărcau din carul tras în ogradă paiele cărate de la arie în timp ce vitele dejugate mestecau firele din fânul pus dinainte. Costache, după ce prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la șase ore seara și, sub aceeași umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie ; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă - Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia”. Ieșirea din minister se face într-o triplă calitate, ca și cum ar exista un proces de multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
arhiplină, plecarea noastră fiind pândită de mulți care n-aveau unde să-și lase mașinile. Cu mintea încărcată și cu trupul ostoit, am pornit pe drumul de întoarcere. Ajunși la Sant Pere, am hotărât să rămânem la restaurant pentru a prânzi. Pe la 16. 30 eram „acasă”, urmați la scurt timp de o ploaie binefăcătoare care a răcorit atmosfera. Ziua de ieri a fost minunată și greu va putea fi uitată. Ea poate sta alături de cele mai frumoase zile petrecute indiferent unde
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă un bilet cu indicația de direcție. După ce ne săturam de bătut coclaurii din Șorogari și poposeam să prânzim, la adăpost de vânt, într-o văiugă, în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în goană, cu clapele căciulii pălălăind ca niște urechi de cocker. Aproape nemțoaică, mama lui îl crescuse metodic, cu o severitate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]