9,158 matches
-
Îl face pe Amor zeul suprem. Dintre celelalte simboluri de efect maxim și care contribuie la perfecționarea efervescenței ce irumpe din reprezentare amintesc grupul dansatoarelor-păpuși, ale căror mișcări sacadate și sincronizate imprimă o anumită ordine prologului, ordine care se va prăbuși odată cu apariția Bellonei, zeița ce cheamă bărbații la luptă. Păpușile, rămase fără parteneri, se frâng, nuși mai coordonează mișcările, nu mai sunt Însuflețite de iubirea dansatorilor, reflectând astfel dezechilibrul de la nivel universal. Un alt artificiu scenografic de efect este urcarea
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare, căci valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Or, ființa umană are vocația de a urca pe culmile perfecțiunii, nu de a se prăbuși în abisul fărădelegilor. II. Nașterea sau geneza păcatelor Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii (I Ioan 3, 4), răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
face drum: toate astea nu sînt nici bune, nici rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă ești lava azvîrlită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te zbați, să urăști, să lupți, să suferi, să te aperi. Dumnezeu este în afară de lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă zăpăcitoare, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu tramvaiele trecînd huruitor pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neaparat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare... Și-auzeam întrebarea ta șireată, prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite-așa: miiiiiiiiiaaaaaaauuuuuuu!!! Sau gemeai glumeț, femeiește, în două feluri total deosebite
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și nu atunci. Care este locul meu, aici? Ce-am venit să fac? Se poate vorbi de-o misiune a fiecăruia dintre noi? într-o imensă prăpastie se prăbușesc oamenii, țările, mulțimile, continentele, planetele, sorii. Totuși, azi dimineață, într-o clipă euforică, luciditate în zi, mi-a surîs, fulgerător, certitudinea miracolului etern al ființei mele, al vieții mele. O clipă mi-am dat seama. Și lumina de har a
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
despre viață abia mă pot abține să nu le vorbesc despre lumea asta perfectă în care cu cât timpul înaintează rădăcinile nedreptății și ale urii sporesc. *** Din nepăsare, și nu fiindcă ar fi nevoie de timp pentru a-l contempla prăbușit pe asfalt poate să putrezească, în plină stradă cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat vreme de două, poate chiar trei zile pe lângă zdrențele năclăite ale cerșetorului mort de foame sau frig au trecut vreo două, poate chiar trei sute de
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele factice de parcă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
Asan și Petru. Soarele se rostogolește dintr-o grecie într-alta bronzează trupurile noastre de cucută Iată Golful Francezului, plaja nudistului Luca (pe aici s-au iubit un frate și-o soră). Dacă deschid ochii, mi-e frică de macaralele prăbușite peste Mangalia Se aud cîinii lătrînd în grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o imagine din cărțile viitorului . recunoaștere avem suficiente motive să urmăm calea păsărilor cuvîntul dublu orizontul amestecat cu tăcerile de aici neguțătorii care îți ating mîinile în
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
subteran " Izvor invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă Murdare răsuflă greoi lîngă apă Pe drum, gutuia cu aripi de frunze s-a prăbușit din cuib în colb pe totdeauna
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
obișnuit nu o vede, dar o vede ochiul meu aproape orb, de la lumină în sus, lucrurile devin tot mai grele și urcînd nu te mai poți întoarce - marea greutate e chiar ușorul, cînd te ridici, devii greul celeilalte lumi, te prăbușești în invizibil ca un sac cu bolovani. omul se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpați luminoși de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul nu-i lumină? ba chiar că
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
buni doi prieteni. între noi se mișca aerul într-un asemenea fel încît nu se lăsa auzit de urechile oamenilor. între noi vibra aerul ca la un cutremur devastator, imperceptibil. și, în clipa aceea, gîndacii mei din bucătărie s-au prăbușit, definitiv, în genunchi. (Fragmente dintr-un volum pe care autorii l-au trăit vreme de 15 ani și l-au scris împreună într-o iarnă)
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
terase răsuflau înciudat palmierii scîrțîiau lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană sărea arătîndu-ne locul de unde vine ploaia feriga care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți puterea în așa fel ca ultimul ocol să fie în mers înnodat dacă acest lucru îl vei putea face ca atunci în tinerețile tale cortul cuvintelor ei se va prăbuși goală lăsînd-o în ape deschise strigă-mi tare o dată numele și voi înțelege că i-ai zdrobit orice voință că floarea de jar din nou a-nflorat de-atunci poetul așteaptă pe poem încă nu l-a văzut cineva de-
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de divin și cu totul altceva să te îndoiești de tine?... această luciditate al cărei teritoriu e însuși
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui înger. nici zi, nici noapte - doar rază fascinantă a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se uită la mine zi și noapte. e invizibil și probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la literatura Angry Young Men și la nuvelele de debut ale lui Petru Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai rutinieră mizerie materială și promiscuitate sufletească), schițele și povestirile lui Monciu-Sudinski pot fi așezate alături de o altă "distopie reală" a comunismului, romanul Balanța (1985), de Ion Băieșu. Dostoievskianismul sec al personajelor amîndurora, izolate în vidul existenței totalitare
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru care mă face să cred că vom fi ajuns chiar în biblioteca domniei tale
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
răspunsuri, antifoane și imnuri, Moștenitorul deșertă carafa de benedictină în cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de fotoliu... Chihlimbarul din ochii gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i se turnase. Dar se prăbuși pe o ferecătură de evangheliar. De parcă toate cele își năruiau însemnătatea. De parcă. Ceva între greață și fascinața ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd totul ajunge să fie drog, drogul ne
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea de spirit a traficului de prânz era nesimțită, apatică, febrilă. Timpul parcă se umfla, din spărturile pielii lui cădeau valuri de apă prăbușindu-se de la un nivel înalt către unul scăzut, amestecându-se cu oamenii ce se târau, prizonieri ai unui salto mortale de timp. Toți încercau să facă mișcări acrobatice pentru a dobândi succes, câștig și fericire. Dar în loc de toate astea toți
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
colțurile luminii îmi intră în carne trup înclinat trup înclinat spre soare- apune spânzură alb în copac: e ora când se nasc lebedele melcul așteaptă melcul așteaptă pasărea țipă mâna întoarce ceasul întoarce clipa tigrul visează - pe ecranele lumii ne prăbușim în sânge între fălcile-i însetate
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei!!! O porcină se prăbuși, guițînd și totodată solfegiind, la eternul conovăț. Fu îngropată pe-ascuns, în coșciug metalic, ermetic, ca să nu tulbure olfacția sentimentală a nimăruia...
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]