538 matches
-
Zăpezii „Este iarnă. Afară ninge liniștit, iar fulgii jucăuși de nea dansează și parcă alcătuiesc o horă deasupra satului zgomotos. Deodată, undeva în depărtare, se zărește o micuță rândunică albă care, la o mică neatenție, dispare. Am crezut că sa prăbușit, dar nu era așa. Ea a intrat pe porțile unui castel tainic aflat sub nămeții mari de zăpadă. În palat, pe un tron de gheață, era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat de lună. Atîta doar că nu era luminată și acoperișul părea pe jumătate prăbușit. Radu le-a spus că acolo trăia un ucigaș în serie, pe care poliția îl căuta în disperare. Nimeni n-a crezut, totuși n-au ținut să verifice. Credeau că trebuie să fii țicnit să locuiești acolo și nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
prietenii din Roma și Viena, asta ar fi de ajuns pentru mine. Asta mă face mereu să-i văd fața și să-i retrăiesc durerile extreme, umilințele, torturile suferite - când, după zece ani și mai bine, s-a întors acasă prăbușit, bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în apa și pământul parcă blestemate- întrucât nu s-a dat nici un decret prin care să se ceară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
minte ca secvențele unui film aminteam involuntar. ieftin de Primisem care-mi o nouă scrisoare în care ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și deprimată, prăbușită chiar și revenise la Peter, deși nu simțea pentru el ceea ce simțea pentru mine. Mă sfătuia grijulie să nu fiu gelos, să o înțeleg că nu poate trăi în singurătate, spunându-mi chiar că s-ar putea să se casătorească
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John Robert un scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și se așeză pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu mai este nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unul, părând cum nu se poate mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi la gardianul cel mai apropiaf și-i luă arma. În picioare, încordat, pândea cea mai mică mișcare a corpurilor prăbușite. Dar nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și Încetează. Nu se aștepta să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară - sînt convins că Își bate joc de noi. În cele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu Fieraru - poreclit și Brânză, În nici un caz pentru că ar fi fost prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu observe paradoxul seninătății celor din țară, al câtorva măcar. Cazul nu numai al lui Noica, dar și al lui Arșavir Acterian. „ș...țaici, îi scrie Cioran, noi toți suntem moralmente mai loviți ca voi, mai acriți, mai «inutilizabili», mai prăbușiți. Până și din scrisoarea ta răzbate un fel de seninătate de care eu nu mă mai simt capabil. În fond, noi suntem pedepsiți de a nu fi cunoscut încercările prin care ați trecut voi (și care, din păcate, ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
energiile unei femei mă poate ghida. Dacă Îi pot aduce energiile În echilibru și armonie femeia va avea o perioadă premenstruală mult mai ușoară. Bineînțeles că energiile nu vor arăta ca acelea din perioadele nepremenstruale, dar nu vor fi nici prăbușite, comprimate sau pătate, iar circulația din cadrul culorilor va fi mai lină. Efectuarea acestor modificări În cadrul energiilor va ajusta hormonii. Chimia corpului urmează energia! O procedură simplă implicînd energiile va armoniza hormonii! Tehnicile pe care le folosesc sînt fizice și simple
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
o decizie a minții, căci nici un fel de „experiență” nu ne poate informa asupra misterioaselor operații ale transcendenței), atunci Răul trebuie să derive din Bine. Pentru a-i explica apariția este nevoie de un mit, de mitul lui Lucifer cel prăbușit, al lui Iblis ori Samael. Sub aspect morfodinamic gnosticii au reinventat două mituri dualiste (al Trickster-ului feminin și al Trickster-ului masculin), pe care le-au utilizat În strînsă corelație cu scopul de a arăta imensa distanță care separă transcendența de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-o noapte: // Doamne, ajută-mă să trec cu bine / Și noaptea asta". Dacă n-ar fi durerea asta îngrozitoare / Aș accepta senin, mioritic, / Chiar și figura asta de schingiuit". Acest al doilea Sorescu nu poate fi izolat de celălalt. El, prăbușitul, întristatul, nu voalează totuși chipul celuilalt pe care îl regăsesc luminos în amfiteatrele Universității ieșene. Despre cei doi Sorescu scriu cu mâna tremurândă. MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU La modul cantitativ, strict măsurabil, Ioan Alexandru este titularul unui record absolut; nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează textul, acesta găsindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mic vas de argint etc.), s-au descoperit patru monede de bronz: una de la Constantin cel Mare (306-337), două de la Constantius II (337-361) și o a patra de la Valens (364-378). De asemenea, pe podeaua camerei și sub blocurile de piatră prăbușite, s-au descoperit oseminte umane; 2) grație unor cercetări minuțioase și de restaurare, s-a constat că pereții mormântului erau decorați cu o pictură complicată ce conținea motive geometrice și vegetale, dar mai ales cu reprezentarea unor figuri umane. Astfel
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vechi, gotic, la I.M.Rașcu, cetatea cufundată în ceața înserării sau în cea a morții, ca la Mihail Cruceanu, Seara în cetate, I.M. Rașcu, În sumbra cetate. Este, sălbatic, rece, castelul de marmură ori castelul în ruină, asemenea unui suflet prăbușit, sau palatul în care doarme de veacuri o regină, imagine a stagnării interioare (Eugeniu Sperantia, Mihail Cruceanu). Este noaptea cu reminiscențe din obscura, primordiala Nyx (la V.V. Paraschivescu, E. Sperantia, M. Cruceanu). Creaturi fabuloase și ambivalente, venind din mit către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să-și dea examenele dreptului la facultatea din Iași, vestită pe atunci pentru mărinimia ei (de ciur spart). Auziseră de Cotnarul lui Manaș. Deci veniseră buluc, cu ifos și cu nerăbdare. Dugheana Cotnarului însă (pustie) păzea cu muștele
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
extreme de verbalizare, suferința este exprimată prin sentimentul de devalorizare, de pierdere a oricărei dorințe, de sentimentul că nu poate fi ajutată. Dorința de a muri se află pe primul plan: Christine dorește să se autodistrugă deoarece se simte „prea prăbușită, incapabilă să-și revină, prea în contrast cu albul din jur”. Acest contrast este legat de sentimente de vinovăție de neiertat, de lipsă de demnitate, de rușine; ea nu poate să-și imagineze nici o schimbare, nici o ameliorare. Ea se simte vinovată de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
său drenaj dirijat de spațiu vital, vechiul model cosmologic, ce prezenta lumea călare pe spinarea unei țestoase în imersiune, își redobândea tragic valabilitatea. În noaptea de 31 ianuarie 1953, când echipele de intervenție veniseră să-l salveze de pe acoperișul casei prăbușite, nu fusese în stare să le mai priceapă limba, deși erau de-ai lui. Îi vorbeau cald și blând, rugându-l să dea drumul paratrăsnetului ca barca să-l poată duce la un liman cu o masă ca lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]