341 matches
-
societății noastre urlă asiatismul. De la decizia clasei politice de a începe construcția primei autostrăzi... europene spre Dobrogea (un rol vor fi jucând, probabil, nevestele și odraslele parlamentarilor: petrecându-și, obligatoriu, week-end-urile la mare, s-or fi săturat, bieții, de drumurile prăfoase de la Fetești și Lehliu-Gară!) până la ritmurile muzicale ce-au invadat posturile de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
lipsa de inspirație a autorităților boliviene îl vor transforma într-o legendă. Soderberg știe însă să infuzeze personajului său o aură tragică, știe să facă din deficitul de acțiune și din absența cuvintelor un pretext pentru a medita la nimicul prăfos în care cad eroii, cioplește fin la mitul lui Che, cel de pe tricourile unor numeroase generații de adolescenți. Regizorul român lucrează cu variațiuni pe aceeași temă, însă monotonia unei existențe în munți se transformă la el în ceva tern, aplatizat
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele i s-au pus în seamă, fascinația pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a revărsat-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi livresc, despre București s-a
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
Eu n-am avut o copilărie fericită. Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi amintesc gornașul din sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu bicicleta, și acum văd amurgurile de vară prăfoasă, bicicleta lui în uliță și goarna lucind auriu în lumina aurie a verii. Suna goarna și, cînd o auzeam, o luam spre ulița principală, unde, din loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
uneori acoperite de o ceață groasă, o ceață care coboară peste toate și aproape că îngroapă sub ea satul, inima și pădurea. Pâcla nopților de vară, scria Almon Pescarul în carnetul său, nu rară și moale ca aburul chiciurii, ci prăfoasă, murdară și apăsătoare. Din acea noapte în care Nehi Duhul luase toate făpturile, trăgân-du-le după el până la o ascunzătoare din munți, sătenii trăiau și-și îngrijeau livezile în tăcere și spaimă. Fără nici un animal în casă, fără nici un animal în
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
împrejmuit de patru țevi de oțel alcătuind un patrulater. De ele, țăranii veniți la iarmarocul local, își legau boii, caii... Din acest punct începea ulița numită Țigănie, aici locuind majoritatea lăutarilor renumiți... Ei, și în toiul unei veri fierbinți și prăfoase, la Monument avu loc evenimentul mult comentat de generațiile următoare, întrecând până și faima manevrelor militare ce aveau loc din când în când în împrejurimi... Într-o bună zi, un scamator, un mare iluzionist din stirpea bucureșteană, anunțase pe niște
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înspăimîntătoare din tine. Singurătatea, după un timp mai lung, dă un soi de veselie permanentă. Rîzi, îi faci și pe ceilalți să rîdă, să se "distreze", să uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prăbușirea cotidiană într-un dezastru banal, prăfos, interminabil" Și deodată, iarăși numai tu cu strania ta frică" parcă terminînd de interpretat un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna" "O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Ion Stoica De m-oi întoarce De m-oi întoarce până-n seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute de persoane pentru un pachet de tacâmuri de pui : eram singurul personaj „neangajat“ din casă, deci treaba mea erau cozile. Am terminat romanul și l-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010 Deznădejdea ca ultim refugiu Trăiesc de-o viață din citit și scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, excerpte, manuscrise, dactilograme, șpalturi, corecturi, dedicații. Din cronici, recenzii, studii și eseuri, ca și din lene contemplativă, rumegare de idei, boiereasca (inevitabila) ardere a gazului și fantazare cât cuprinde. În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
avansare a României spre Occident, simetrică traversării Prutului de către românii moldoveni, ne punem de bunăvoie la gât lanțurile în care-ar trebui să stea câinii de la asociația cu frumoasa titulatură "Patru labe", priponiți de-un gard putred, într-o curte prăfoasă și murdară. Fie că e vorba de oameni sau de câini, România are o singură șansă de supraviețuire: să se lepede de mentalitatea de victime resemnate. Fondurile sosite din străinătate pentru protecția câinilor trebuie folosite pentru ușurarea suferinței acestora, exact
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
lumina albă, de octombrie mă hotăra să mă joc cu focul: ascultam dacă nu se-aude vreun zgomot din camera părinților mei și apoi mă ridicam ușor din pat și mergeam în vârful picioarelor la fereastră. Imaginea orașului era acum prăfoasă și îndepărtată. Șoseaua se curba larg spre stânga, așa că puteam deja vedea blocurile de pe partea noastră înspre Lizeanu și Obor. Foarte departe se zărea Foișorul de Foc, iar în spatele lui termocentrala cu paraboloidele coșurilor dejectând un fum încremenit. Plopii păreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară se poate lăsa, mă liniștiseră, mă încremeniseră cu ochii largi lângă masa cea pătrată, pe care radioul străvechi și ochelarii bătrânești ai lui tataie formau un fel de prăfoasă natură moartă. Sora mamei, care trebăluise pe la cuptor, intră cu mămăliga, o trânti în mijlocul unei măsuțe rotunde și aduse apoi străchinile cu pui fript și una mai mică, smălțuită și-nflorată, cu mujdei alburiu. O pace de dincolo de veac, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată, și avea s-o povestească de nenumărate ori, în pacea bucătăriei invadate de fulgi de la plopi și de viespi, pregătind cartofii cu rântaș pentru Mircea și răsfrângând în priviri crenelurile prăfoase ale morii. Și acum, în tramvai, pe când brusc începuse să ningă cu fulgi leneși și pufoși, Maria își aduse aminte de acea dimineață de după bombardament și zâmbi mișcată. Tramvaiul intrase pe bulevard și înainta, clopoțind, din stație-n stație, către
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gară de cornier și de sticlă, de-a lungul pereților căreia tânărul dizolvat în teroare plutea ca aburul unei respirații fierbinți, se zărea o procesiune înamtînd spre un mormânt de cristal. Pătrunse în sală printr-un oberliht deschis, cu margini prăfoase, ținut ridicat cu un cârlig de sârmă neagră, și se găsi deodată gol, pășind laolaltă cu ceilalți pe dalele ca o tablă de șah, alternând pătrate sângerii, cu filigrane marmorate, și pătrate albe, cristaline ca zahărul. Fiecare ființă din lunga
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcute din bețe de chibrit, se alergase prin cer, ca într-un joc de-a prinselea, cu IAR-uri și Stukas-uri; văzuse globurile de foc și fum negru ale vreunui bombardier lovit în pântec de un obuz, dar și ciupercile prăfoase crescând, la trei mii de metri dedesubt, pe zgârieturile abstracte ca o hartă ale pământului. Parcă o viață-ntreagă făcuse doar atît: ținuse manșa, apăsase butoanele mitralierelor, privise cadranele bordului, singur în carlinga lui, ore și ore, așa cum și eu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și am început să-mi fac de lucru pe o movilă de nisip plină de urmele copiilor ce o călăreau toată ziua. Am săpat o gaură în nisipul umed și roșcat, mirosind a scoică și contrastând puternic cu stratul uscat, prăfos, de la suprafață, până când mi-am vârât mâna până la cot. Unghiile mă usturau de umezeală și deodată le-am simțit dureroase de-a dreptul: lovisem, săpând, ceva tare. Am scos cu greutate obiectul așezat cruciș pe tunelul meu, și, când l-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bogomililor de altădată, cu care castrații semănau în rit și-n credință. Urmîndu-i pe grădinarii bulgari, trecură iar, după câteva decenii, Dunărea, tăinuindu-și cultul și starea lor de oameni ce nu mai puteau păcătui. Se împămîn-teniră în Bucureștii cei prăfoși ca vizitii răbdători și destoinici. Și nu voiră să aibă nimic de-a face cu cei ce sosiră după ei, marinarii scopiți de pe Potemkin și de pe alte câteva vase din flota Imperială din Marea Neagră, care, o dată cu înăbușirea revoltelor de la-nceputul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]