333 matches
-
un anumit rafinament, care ia naștere din experiența oferită de vârstă. Apare starea de nostalgie, de meditație, de închidere și mai profundă, în sine: Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu această plutire,/ Prin fructe și frunze,/ În raza de miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se realizează împrumutând elemente din universul copilăriei și al maturității sale, precum fructele, frunzele sau mirosul de prune urcând spre alcool, autoarea le transpune într-un cadru vrăjit, în care fericirea se confundă cu o plutire în raza de miere prăfoasă, foșnind într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și se atrag, rând pe rând. Tabloul naturii pare să se situeze, într-un registru temporal diferit de cel al omului. El cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lucrează la Onești. Cel mai bătrân om din sat este Chirilă și mai este Gheorghe Dorin din Dorinești, poreclit Bulău.” Ticu Costică Balan (n. în 1941). ACTUALITATEA SATULUI este următoarea: Satul se întinde pe aproximativ 2 km., drum pietruit și prăfos cu ramificație spre dreapta, drumul mergând la Strâmba și Bouroș (la intrarea dinspre nord) și apoi spre stânga, spre Dorinești, unde se află biserica și cimitirul, împrejurul cărora mai sunt 5 6 familii (con)locuitoare, cu ieșire la Boghești. Subliniem
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a fost o despărțire între două biete făpturi care nu se vor mai vedea niciodată. Am urmărit-o cu privirea până s-a pierdut în albul imaculat al mării de zăpadă. Am mers în neștire spre apus, prin zăpada aceea prăfoasă. Cât am mers? Nu știu, se făcuse seara și eu eram tot în imensitatea troienelor. Nicio mișcare, nici un punct de reper, zăpadă și iar zăpadă. Eram ostenit de moarte. Pufoaiaca de pe mine era călduroasă, iar în căptușeala ei aveam mii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc, un lung șir de ani crescând, ca un munte prăfos, în fața ei ? Apăsând-o, zdrobind-o. A știut, probabil, în acea clipă, de ce o asemenea viață de funcționar ar sufoca-o, ar ucide-o sau, mai rău, ar sfârși prin a o învinge... ceea ce florentinului nu i s-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glumeți, învârtind în jurul cântarelor mari mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rupe tăcerea: "Ei, chiar așa, fascist? Chiar vorbiți serios?" Și din scurta și rapida altercație care-a urmat am înțeles că da, chiar așa spusese, fascist, și-și menținea cele spuse. 177 Mi-am amintit deodată un alt moment din prăfoasa noastră viață culturală. Acum... cât să fie? vreo doi ani, un tânăr poet, prozator și "gînditor" (ca să nu mă-ncurc cu termeni nu știu cât de proprii, ca "filozof al culturii", "analist politic", "ideolog" etc.) a publicat într-o revistă culturală un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin dadaism, constructivism și suprarealism, o descătușare a libertății interioare a ființei umane, a dreptului de a contesta, a nevoii de a înnoi. Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu, M. Blecher, Gellu Naum, considerați printre cei mai mari scriitori români, provin din prăfoase și mizere cartiere evreiești de prin orășelele de provincie, dovadă că ghetoizarea a fost nu numai sursă de umilință, ci și de eroism, gândire liberă și creativitate. După război, mulți evrei, atrași de internaționalismul predicat de comuniști și din repulsie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și al lui Ahile. Privind spre miazăzi, dincolo de ușoara curbă pe care o face Scamandrul, se vede Troia, cu citadela ei, Pergamul, așezată pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și al lui Ahile. Privind spre miazăzi, dincolo de ușoara curbă pe care o face Scamandrul, se vede Troia, cu citadela ei, Pergamul, așezată pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lor. Am luat-o În jos pe Alexanderstrasse și am trecut de Intrarea 3, În fața căreia doi polițiști de la brigada rutieră, porecliți „șoareci albi“ din cauza hainelor scurte, albe, specifice lor, se dădeau jos de pe motocicletele lor BMW de un gri prăfos. O dubă a poliției, o Minna verde, trecu În trombă pe șosea, cu sirena În funcțiune, gonind În direcția podului Jannowitz. Fără să dea atenție zgomotului, cei doi polițiști merseră țanțoși către Intrarea 3, ducându-se să dea raportul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
duminici interminabile și inutile, cu case având drugi de fier la ferestre dincolo de care se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
usca sub soarele de august și sub imensele ceruri bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum sinuos care ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede, să mă pulverizez, să mă pierd undeva în peisajul prăfos. Cu cât deveneam mai lucid, cu atât simțeam crescând mai mult în mine o disperare isterică, fără limite, de parcă maxilare uriașe m-ar fi zdrobit încet, os cu os. Cât de ciudat, cât de ciudat eram pe atunci! Ce moale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de singur, scriu din neputință acum, mănăstirea unde am crescut eu nu mai există, din disperare scriu acum, că nu voi fi în stare să îndeplinesc ceea ce mi-a cerut Theo, Plin de încredere am coborât din autobusul ruginit și prăfos, lume multă, deși era o căldură încinsă, și praf, nu e zi de târg, oare de unde vine atâta popor? Emoționat totuși în sinea mea recunoscând satele pe unde treceam, dealurile, pădurile, aproape fiecare cotitură a drumului, e Suntă-Mărie, sărbătoare mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca și cum ne-am fi jucat de-a v-ați ascunselea. Jocul acesta s-a prelungit mult, până m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam și, concomitent, se uita În imaginile visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda din spălător, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
detenție. Se opriră lîngă șinele de cale ferată. Șoferul Îl salută pe caporal și Îl urmă În stație, unde Își Întinse harta pe cabina telefonului de cîmp. Deținuții ședeau În soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se odihneau. Oare mai tîrziu Îi vor ajuta, pe doamna Philips și pe ceilalți, să ajungă la Nantao? Jim se Îndoia vă vor face asta. Nu se mai gîndi la doamna Philips, apucă lădița de lemn și porni pe urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
după-amiezei, Jim se odihnise suficient ca să nu se mai gîndească la această Întrebare și să ia o a doua masă. Carnea caldă din cutia Spam, nemaifiind răcită În cutia de bombe din avionul B-29, Îi alunecă printre degete În țărîna prăfoasă. Recuperă bucata de carne gelatinoasă, șterse muștele și murdăria și o făcu să-i alunece pe gît, cu laptele praf rămas. Sugînd un baton de ciocolată și gîndindu-se la ofensiva din Andennes, Jim urmări un B-129 ridicîndu-se peste cîmpul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unul din inspiratorii și organizatorii criminalei acțiuni de sabotaj pe șantierele Canalului Dunărea-Marea Neagră de către banda contra revoluționară care se află astăzi În boxă. Vasilescu Colorado ascunde și astăzi sarcinile primite de la serviciile de spionaj american și englez. În pământul prăfos al curții, lângă cișmea, ai săpat o mică groapă pe care ai umplut-o cu apă. Pe apa murdară lansezi bărcuțe de hârtie. Care fac transportul pasagerilor de la un mal la altul. Traversarea. Cum ai văzut tu la Herăstrău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să caut în minte singura imagine pe care vroiam s-o păstrez despre ea, acel trup confuz și supus. Dar femeia pe care o aveam în față era prea departe de imaginea aceea. Nemachiată, Italia avea tenul de un alb prăfos, care se înroșea sub ochi și sub nas. Și apărea mai scundă ca de obicei, încălțată cum era cu o pereche de teniși negri. Se așeză în fața mea. Poate se rușina că am surprins-o fără podoabe, în normalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]