332 matches
-
faci rău nimănui, păstrându-ți calea morală”. - „Dar praful lumii acesteia se va așeza, fără voia mea, pe mine, și ce vină voi avea eu despre toate câte nu vor fi ale voinței mele?” - „Și Isus, răspunse el, și-a prăfuit picioarele, și în parte vestmintele, pe drumurile Galileii, dar niciodată sufletul care era însuși Dumnezeu...” Mi-a vorbit apoi despre fericire și nefericire, lăsându-mă să cred că sunt fericit, pentru că-mi erau dezvăluite, ca-ntr-o revelație, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede! Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntîrziată, Vei scrie, altă dată
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
este doar poveste, închipuire și burniță de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat, difuz. Treptat, de la regiunile înalte prăfuite de lumină, nisipoase ca o plaje scânteietoare, atmosfera se albăstrea, până când albastrul se adâncea în tonuri calde și profunde, ce, singure, indicau pământul. Era feerie pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
restul va decurge în mod natural. Nu se gândește decât la plimbări romantice cu trăsura, la gesturi însoțite de mișcări lascive din evantai, alcovuri (sau cum li s-ar zice) și alte multe lucruri de acest gen, descoperite printre romanele prăfuite de pe rafturile doamnei Macfarlane. Într-o zi, la hipodrom, decide că Lily este gata să-i vorbească. Teddy Torrance se aliniază pentru turul al treilea cu Wicked Lady, iar Readymoney cu al doilea ca valoare dintre caii săi, Arab. Printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp de vreo două minute m-a lăsat să mă lupt cu câinii. Din București, aici stau la Sevgin, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timpurie, cu ploaie acidă, ca să-mi aduc aminte de vinul luat din Constanța din gară - cald, dar roșu, deci merge. Descind cu el în bucătăria gazdei mele, supraîncălzită ca iarna. Nu mai trebuie să spun nimic când apar cu sticla prăfuită sub braț, ea scoate numaidecât din dulap cănile grosolane și le trântește de masa veche de lemn. După primele guri de vin taninos, i s-a dezlegat limba și a început să-mi povestească de ofurile ei cu vecinii țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dușmani, precum Liu Shao-qi și Deng Xiaoping. Nu există persoană mai potrivită decât tovarășa Jiang Ching pentru a conduce țara și a duce mai departe steagul lui Mao Zedong. Spre marea mea dezamăgire, după ce trei ani a stat să se prăfuiască pe biroul lui Mao, propunerea este refuzată. Nu doar atât - Mao scrie un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Speranski, marele consilier și favorit al țarului! Și ce dorea omul acela? Nimic altceva decât europenizare. Adică separarea puterilor și abolirea relațiilor de tip feudal. Ce s-au ales din toate astea? Speranski a fost înlăturat, iar constituția lui se prăfuiește... în uitare deplină. Nu, nu! Dacă Napoleon nu s-ar fi răzgândit, noi n-am fi fost eliberați, ci ocupați, cu acte în regulă, de ruși. (Nicolae zâmbi cu un efort vizibil, pentru că simțea doar amărăciune.) Asta este soarta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrie, spuse celălalt pe un ton blînd. Trebuie să-ți vină ceva după o zi atît de Încărcată. CÎnd o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dopuri sau cu acest sertar cu șuruburi, piulițe, capete de sîrmă, clame... Ce rost avea această nevoie compulsivă de a păstra totul ? De fapt, știu foarte bine, dar încerc să fiu „rațional”... Le arunc deci dimpreună cu toate tratatele alea prăfuite de medicină de la începutul secolului trecut. Dar ce să fac cu fotografiile ? Majoritatea nu-mi spun nimic, nu recunosc pe nimeni. Unele au însă acel farmec discret al trecutului, al unor filiații ascunse care te privesc de peste timp, chiar dacă tu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță Îți făcea capul pătrat de fiecare dată cînd te prindea prin atelier - avea această
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un faun printre niște frunze în formă de sulițe. Privi apoi la una dintre farfuriile albe cu portocaliu, importate din Suedia, așezată pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că unele dintre ele erau prăfuite. Probabil că John Robert ceruse cameristelor să nu-i atingă cărțile. Își mută apoi privirile spre mânerele ferestrelor, confecționare din același oțel originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragostea? Nu prea pricep. „Nu-i greu deloc de priceput. Eu am în vedere dragostea față de trecutul neamului din care te tragi și ne tragem.” După acest scurt dialog cu bătrânul călugăr, încep să răscolesc și mai cu sârg hârțoagele prăfuite de pe rafuri... Printre ele găsesc un act din 13 mai 1629 (7137), în care este vorba de un diac domnesc. Citesc și simt că mă trec fiorii la cele spuse de Miron Barnovschi voievod: „Adecă domniia mea m-am milostivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mascat al filonului educativ. La acest material am încropit și două pagini de inimă și suflet, gata de expediere. Bârlad, 20 dec. 2009 Dragul meu consătean I.N.O. Singur mi-am făcut de lucru vrând să-ți trimit acest material prăfuit de trecerea atâtor ani din data alcătuirii lui. L-am păstrat neprăfuit, iar dacă pe undeva a rămas ceva din praful istoriei, te rog cu dexteritatea pe care o ai de cercetător neobosit, șterge neghina din el și păstrează bobul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales că anul acesta (n.2008) împlinește 400 de ani de existență. El concurează falnic chiar și cu zidurile mănăstirii, ce datorită vitregiilor vremii și a neobositei clepsidre ce s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele tulburi. Acest Epitaf a fost lucrat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele îngrijite. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a fost mare, ca și inimile ctitorilor, ce au lăsat peste paginile prăfuite de istorie pecetea credinței lor. Talentul și măiestria, migala și răbdarea artistului izvorâtă din belșugul de taină, pace și evlavie al sufletului, acestea m-au minunat la Mănăstirea Secu. Profunzimea credinței artiștilor de odinioară, dorul lor după frumusețea cea negrăită
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea. Povestea despre toate războaiele și necazurile pe care le cunoscuse, povestea cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului prăfuit spre Gettysburg și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obicei, dar mai puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și o pieptăna cu dreapta, observînd cum negrul părului părea prăfuit din pricina firelor argintii. Nu-i venea nici un cuvînt pe limbă, iar pieptănatul îi dădea un sentiment de apropiere, netulburat de tensiunea cuvintelor. Ținînd mîna soției și uitîndu-se prin fereastra din apropiere, domnul Thaw zise: — Ai o priveliște frumoasă de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul, bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin vrajă de una. Era transcrierea pentru pian a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]