1,618 matches
-
surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte interesați să afle și dacă în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o femeie, o prăpădită de anonimă, se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga cu poșeta prin semi-beznă, pe străduță printre case, un felinar mai încolo, ca la un film alb-negru, și mă prăpădeam de râs și de drag și mă țineam cu mâna ca să nu fac pipi. Buf! A spus Filosoful în noaptea aceea, știi că se deschid cerurile, e o chestie, mi-a spus Prietena mea care e mai sus, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate. Mai departe, la pagina 49, citim
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva minute era nicuțuc și prăpădit ca un copil. Cu ăștia nu poți construi nimic În țara asta, Își zise șoferul și dădu colțul, fericit că pe el se putea conta. Petru rămase sprijinit de canatul ușii de lemn nevopsit, neșlefuit, cu brațele atârnând. Repeta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
merge gura ca o moară stricată, nu se lasă convins șoferul, ca uneia din femeile alea despre care era vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți vine să te prăpădești de rîs, nu alta, adaugă Roja. — Asta numai tu și cu Bătrînul tău o știți, îi răspunde Curistul suspicios, eu unul m-am simțit de la bun început atras într-o cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în mijlocul unei mulțimi pestrițe de ziariști, tipografi, zețari, șoferi, distribuitori, printre care puteau trece cu ușurință neobservați. Uite-așa ținîndu-te scai de el ai ajuns să fii primul său confesor, să-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat cu somn, zîmbește domnul Președinte, urcînd repejor la locul său. — încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai exista. Pînă căzu bomba. Știați că și războiul acesta n-a fost pierdut de un popor întreg, de-o clasă politică, de aliații pe care i-am avut, ci de doi-trei indivizi, și atît? Să-ți vină să te prăpădești de rîs, dar pînă la urmă fiecare a primit exact ce-a meritat, asta este o lege fizică, și din moment ce există nu poate fi contestată. Uite-așa estul s-a transformat în vest, iar vestul în est. Pierderea războiului a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întîmplă acolo folosindu-și imaginația, m-ați tîrît după voi într-o văgună, nemernicilor, le-o spune în față, dar fiți siguri că la prima ocazie care o să se ivească, pa și pusi, v-am salutat. — îmi vine să mă prăpădesc de rîs cînd mă gîndesc că ne făceam probleme cum o să încapă atîta mulțime în piață, spune Roja. — Numărul nu a contat, e de părere Părințelul, puhoaiele dezorganizate n-au adus niciodată nimic bun. — Lucrurile astea se întîmplă mereu pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în galeria marilor eroi ai neamului, așa cum s-a procedat și în cazul altor generali de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de rîs, forțele sînt disproporționate, n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată. Cu toate astea viermii au reușit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop care-l săruta pe față sau pe picioare, În timp ce broaștele verzi, cu ochii bulbucați dădeau din mâini și din picioare, și privindu-l spe Va se prăpădeau de râs printre stufuri, cu gura lor deschisă până la urechi scoteau hohote și chicoteli sub forma celor mai comice oac-oac-uri, adresate În cele mai diverse game acustice, aidoma spectatorilor unei bune comedii. Concertul broaștelor, mișcarea lor prin apă sau pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
candoarea unui elev din clasele primare. Steaua care face cu ochiul sau piatra care își trage gluga pe creștet par imagini desprinse dintr-o compunere școlară. În volum există și o personificare simpatică: aceea a unui microb: „Un microb se prăpădește de râs/ stând picior peste nevăzut picior.“ Este vorba, probabil, de un microb care tocmai a citit cartea lui Ștefan Aurel Drăgan. Tuturor le merge bine... Mircea V.N. Drilea a publicat (probabil pe banii săi) un roman de 480 de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha.“ Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei, sunt relatate de autor conștiincios, minuțios și plicticos, fără ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mîndrească el cu această ultime osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta, aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început; dacă pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mă tem, acuma totuna-i. Mă rog, cum fac toți evreii de pe lumea asta, să plouă la Ierusalim... Familiei Weisz i s-a repartizat o locuință la Ashdod, pe țărmul Mediteranei. Pe bătrîn l-a toropit căldura sudului, s-a prăpădit În vreo doi ani. Scăpase din două războaie mon diale, din primul fără un picior, iar din al doilea, cu Aus chwitzul șuierîndu-i pe la urechi. A lovit Însă din plin același Auschwitz În cea dintîi familie a lui. Klári și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a crezut: „GÎndești acum, i-a spus ghicitorul, gîndești că la bătrînețe te va ține feciorul dumitale cel mare, Silviu. Află că nu Silviu te va ține, ci Valeriu. Mai află că ai să trăiești 82 de ani.“ Silviu se prăpădise de cîțiva ani cînd Îmi erau povestite toate astea, răpus de un atac de cord, iar Valeriu Își adusese părinții deocamdată În casa statului, la Rătești, apoi avea să-i ia la Satu Mare, unde moșu’ Ștefan a și murit la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am vrut a face! — Nu-i nici un bai, o grăit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pesta. De aici i-au preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele. Apa nepotabilă din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trufie, ci pentru că limba asta se potrivea mai bine cu clopurile mici și cu hainele domnești de pe ele. Toate bune și În rînduială pînă În primăvara anului următor, cînd portăreii și-au adus din nou aminte de Pomean. Bătrînul, primarul prăpădit de inimă rea, ar mai fi avut destul de plătit, casa și bunurile lui scoase la mezat n-ar fi acoperit toate datoriile către bănci. Curtea fiului său s-a umplut iarăși de oameni de-ai legii, de jandarmi de la oraș
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de Pribeagu, de Ploscă, de Veselu?... Nu mai știe nimeni astăzi de ei, că de mult le-a pierit graiul... Dar tu, nepoate, să iei aminte și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai de capul tău, mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul Vasile, mă Culae, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească..., s-a prăpădit de astă iarnă!... zise badea Ivan, uitându-se mirat la vecinul său de casă. Tu nu i-ai spus până acum, mă Mitică?!... În loc de răspuns, Mitică al lui Caloianu plesni din nou caii cu biciul, icnind din fundul rărunchilor: Dii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care citește în globul de cristal că pisicile presimt venirea morții." " Așa zicea și mătușa din satul bătrânilor mei. Zicea că o pisică roșcată, străină de sat, le-a vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te aude șefa cu așa ceva te trezești în șomaj... Și mai ales dacă ajunge la urechile domnului profesor..." "Să ne grăbim, că s-a făcut ziuă. Verifică tu plosca doamnei. Tânăra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]