439 matches
-
mai pronunțați de inflație, America Latină: patru din fiecare zece oameni sînt analfabeți, R.F. Germană: dezechilibru în bugetul federal, Suedia: scăderea ritmului de producție. Te și-ntrebi cum de-au mai supraviețuit pînă azi, și mai supraviețuiesc încă de-acum înainte, prăpăditele astea de țări! Să trec la interne. Toată pagina a doua se ocupă de furajele grosiere, care trebuie bine gospodărite. Personal, mi-a plăcut titlul unuia din materiale: Cu gustul și mirosul îmbunătățite prin tratarea cu leșie de cenușă. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se lase melancolizat de ploaia mocănească de-afară, că de cînd e lumea lume mai și plouă. Scurt. În schimb, pedantul magistru Pirozynski, mînuindu-și ironia cu subțirime de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum ar fi traficul de influență (i.e. marea corupție), se duce direct la Constituție. Vexîndu-i pe iliescienii pur-sînge, moașele Constituției iorgovane, cu orgolii de cod napoleonian. Și, cum noul show nu putea fi unul oarecare, lansat, la o adică, de pe prăpăditul pod al inundațiilor, de la Mărăcineni, a așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai sângeros al imperiului, dobândea în ochii lor o dimensiune epică. Ea, franțuzoaica născută la celălalt capăt al lumii, urmărea cu o privire goală unduirea nisipurilor dincolo de ușa deschisă a vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon nu aducea nici un pic de răcoare, în ciuda goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
decădea totuși într-atît încît să te aliezi cu viermele ăla de împărat. - Ce vrei să spui? mârâi femeia. - Să nu îmi insulți inteligența! Doar n-o să pretinzi că atacul tău n-arc nici o legătură cu ofensiva pe care aud că prăpăditul ăla de Bella vrea s-o declanșeze împotriva noastră, folosindu-sc și de niște extratereștri înfiorători! Oksana își încordă privirile, încercînd să vadă mai bine chipul celui carc-i vorbea. Schiță un pas, dar la numai doi metri în fața ei podeaua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la casa lor. O șosea lată despărțea maidanul de grădină. Într-adevăr, prea era aproape. Familia lor n-avea nici un drept să se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite, cu pereții vopsiți într-un cafeniu ca ciocolata. În peticele de grădină din față nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii. Pînă și fumul care ieșea pe coș mirosea a sărăcie lucie. Zdrențe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Jose, ci, de asemenea, un mod de gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod similar: Într-adevăr, prea era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai degrabă ale cuiva care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vârf de ac din credința străbună cu care vii de-acasă. Nimic mai opus învierii decât acest zeu mistuitor. America vrea să învie, dar o mistuie propriul ei zeu, care până la urmă o s-o înghită și pe ea. Noi, în prăpăditele noastre de coșciuge cu tricolor, mai avem o șansă..." etc. Noul "Isus Hristos" a plecat în primăvara lui 1999 în Statele Unite ca angajat al Televiziunii Române, năzuind să facă un film despre modul cum este sărbătorit Paștele în comunitățile românești de pe pământul
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc; herghelie: crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducție și din exemplare de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie; horopsită: asuprit, prigonit, urgisit; chinuit; sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit; lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit; hursuz: (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil înnărăvească: a lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
bătrânul începe să vorbească, se face soare, universul devine consistent, viu, e creat prin povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă: „Bă, dacă nu v-aș visa eu, pe voi și cu satu acesta cu sfinți, nici măcar n-ați fi, prăpădiților !”. Prin remarcabilul său debut, P., prozator puțin prolific, se anunță a fi din stirpea lui Ștefan Bănulescu. SCRIERI: Vremelnicie pierdută, București, 2001. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, În așteptarea unui debut, L, 1996, 34; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, II, București
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
vârf de ac din credința străbună cu care vii de-acasă [...]. Nimic mai opus Învierii decât acest zeu mistuitor. America vrea să învie, dar o mistuie propriul ei zeu, care până la urmă o s-o înghită și pe ea. Noi, în prăpăditele noastre coșciuge cu tricolor, mai avem o șansă.” Tot ceea ce întâlnește printre românii americani cade sub condeiul neiertător al prozatorului, care mizează pe fapte și chipuri reale și declară deschis: „Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
un copil normal, probabil puțin mai sensibil decât alții. Eram popular, așa că asta înseamnă că eram drăguț, bănuiesc. Nu pot să mă gândesc la mine în stereotipuri. Sigur că nu eram cel mai tare din parcare, dar nu eram nici prăpăditul cartierului. Pe o scală de la 1 la 10, eram între 7 și 9 în cadrul grupului, aveam tot timpul un loc onorabil. Și după aceea a trebuit să mă decid în legătură cu serviciul militar și am hotărât să nu merg cu mișcarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
istoria milenară și zbuciumată a maicii noastre, Rusia. El e talpa țării, el e stâlpul acestui neam. În tot acest timp, funcționarul privește când în sus, când în jos, îngrozit că istoria chiar se sprijinea pe umerii lui bolnavi și prăpădiți, fără ca el să știe acest lucru. Câteva sugestii Creați personaje (mai ales în textele lungi: reportaj, anchetă). Cel mai simplu procedeu este insistența privirii, însoțită de elemente mai ample de portret, de focalizarea unor gesturi sau detalii deosebite, ieșite din
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
i se prelinse pe obraz. Se gândea la neputința ei pentru bieții copilași care vor trebui să stea în astfel de condiții. Peste un an, cei mari trebuiau să meargă la școală, și ce putea să le ofere satul ăsta prăpădit! Ultima speranță era scrisoarea de recomandare către domnul Vasilescu. Frosa și copii au locuit până în vară cu socrii și a făcut tot ce era posibil pentru a asigura liniște copiilor. Într-o zi a rugat-o pe mama soacra să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
se ducea la templu, i se părea firesc să-și plece capul în fața statuilor frumoase și când stătea în fața unui sanctuar unde curgea apă neîntinată simțea, de asemenea, nevoia să-și apropie palmele. Însă, un om atât de neputincios și prăpădit nu-l putea face cu nici un chip să simtă nici sfințenie, nici prețuire. „Negustorii...” La fel ca el trebuie să fi simțit în adâncul sufletului lor și negustorii de care s-au despărțit în Nueva España. Însă pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi ploioasă optzeci și opt de misionari și călugări japonezi care fuseseră întemnițați au fost înghesuiți în cinci jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
concentrați. Muncim noaptea. Când ar trebui să fim cu femeia. Nici un tip care lucrează noaptea n-are cum să țină o femeie lângă el, dacă femeia aia e bună de ceva. — Ești un filosof. — Nu, hombre. Un cartofor de orașe prăpădite. Un oraș prăpădit, pe urmă altul și altul și pe urmă vine orașu’ mare și după aia tre’ s-o iei de la capăt. Și pe urmă te Împușcă-n stomac. — Prima dată. Aia nu s-a Întâmplat decât o dată. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Când ar trebui să fim cu femeia. Nici un tip care lucrează noaptea n-are cum să țină o femeie lângă el, dacă femeia aia e bună de ceva. — Ești un filosof. — Nu, hombre. Un cartofor de orașe prăpădite. Un oraș prăpădit, pe urmă altul și altul și pe urmă vine orașu’ mare și după aia tre’ s-o iei de la capăt. Și pe urmă te Împușcă-n stomac. — Prima dată. Aia nu s-a Întâmplat decât o dată. — Te obosesc? — Nu. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai era un băiat de vreo șaișpe ani care lucra la o fermă - Își rupsese piciorul și i se fixase prost și acum trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iscusite, ca să vină! 18. Să se grăbească să facă o cîntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrimile din ochi, și să curgă apa din pleoapele noastre! 19. Căci strigăte de jale se aud din Sion: Cît suntem de prăpădiți! Cît de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!" 20. "Ascultați, femeilor, cuvîntul Domnului, și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cîntece de jale, învățați-vă plîngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18. Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe, 19. și zic: "Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărîrea Sfîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din acestea aveau un stoc întreg la ele. Un puradel de vreo șapte ani, se tot învârtea prin jurul meu și atunci ca să-l încerc i-am zis năpârstocului: „Am niște carne de „șoșoi” (adică de iepure) friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul roman despre a cărui prezență acolo se aflase în toată tabăra deja de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
melesteul, ci Înghesuindu-le În cămări, În podurile caselor, În băi sau În cotețe, puneau În aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]