302 matches
-
Einstein, descoperire datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne referim doar la imaginea oferită de Michelangelo Cactani (1885), în afara cerului cu stele fixe, conform cu armonioasa cosmologie elină, apare un soi de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
hangiului, cu glasul încărcat de ură, gândindu-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă pe datorie); are gânduri tulburi, vedenii, halucinații, confundă planul real cu visul și se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
parte din lume, îndeosebi Estul European care a trăit experiența totalitarismului, se află în plin efort de remodelare (Ralf Dahrendorf) și că destule semne indică un interes sporit pentru valorile capabile să-i asigure un echilibru cât mai stabil. Spiritele prăpăstioase întrevăd o nouă "dezlănțuire a istoriei" (Viviane Forrester), în timp ce analiștii mai cumpăniți ne asigură că angoasa "omului democratic" e pasageră și remediabilă (François Furet). Mai calmă prin natura ei decât reflecția politologică se vădește cea a istoricului atent la nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de pășunat animalele. Toponimul stă în legătură cu tradiția locală, existentă și în alte zone ale României, care se referea la niște locuri bântuite de duhul cel rău. Dar ar putea fi vorba și de o metaforă referitoare la natura terenului (loc prăpăstios). Et.: ap. lac d. lat. lacus + ap. drac d. lat. draco « dragon ». LUNCA, depresiune situată pe cursul superior al Trotușului, între satele Lunca de Sus și Lunca de Jos. Pe lângă localități, în zonă există păduri și pășuni. Et.: ap. luncă
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de un porumbel intrat pe geamul uitat deschis, Jonathan realizează că pentru el e sfârșitul. Intrusul venise, după mintea protagonistului, în calitate de emisar al catastrofei vieții lui. Regulile și ritmurile (in)existenței lui erau bulversate. De-aici și cascada de reprezentări prăpăstioase în privința viitorului său de locatar și slujbaș, primejduit de moarte prin haosul invaziei porumbeilor cu care va fi silit să conviețuiască, nu-i așa, suportându-le agresivitatea, necurățeniile, bacteriile ș.a.m.d. În fine, își ia inima-n dinți și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal al Fraților Invizibili, expert în biometrie și levitație magnetică. Noțiuni pe cât de prăpăstioase, pe-atât de subversive pentru elita tergiversării. Expresie a nosocomiei de mutanți angelo-demonici este Sadim cocoșatul - pitic, produs al copulației dintre veridic și fabulos. Fată sau băiat al unei prostituate mutante, Sadim este crescut de butnarul Daniel. De o frumusețe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
susținută la Sibiu, în 2009, fiind coordonată de prof. univ. dr., D.H.C. Victor Grecu și care, așa cum anunță și titlul conține o analiză stilistică a poeziei acestei mari autoare. Având ca premisă, ideea conform căreia: "Nu individualismul exacerbat, nu sentimentul prăpăstios al damnării, nu diferențierea șocantă de limba domină creația sa, ci o integrare subtilă, o continuitate oportună, menite a inspira încredere în puterea de supraviețuire a sufletului colectiv 141", autoarea realizează, pe parcursul lucrării, un periplu semiostilistic în poezia Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar nu eram deloc convins de realismul lor. Mult mai simplu ar fi fost să-l rog pe nelu să acopere gaura aia cu ceva, dar n-o făceam, mi-era rușine să recunosc că mi-e frică. Imaginativ și prăpăstios spre catastrofic eram. Cât despre vise?!... Vai, câte vise mi-au ieșit din tărtăcuță: dădeam cu ele ocol pământului de câteva ori, pavam cu ele lumea! În primii ani, visele erau simple și inspirate strict de diverse situații date: de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
sub deal...". Teribila aventură nu se încheie aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite și un țipăt de femeie", ultima asaltată de o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până se apropie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de zbucium nebun după o himeră. O himeră care încolțește în sufletul unei femei cultivate, dar care își lasă sufletul să plutească pe nisipul disperării, conturând un nisipos traiect erotic, la limita răbdării, „pe culmile disperării”, înclinând spre surpate și prăpăstioase maluri ale ilogicului. „Sufletul ei își cerea dreptul la dragoste”, pare firesc, dar ea se amăgește clădind pentru sine, inconștient sau nu, „un castel de nisip”, o nisipire în mrejele unei iubiri iluzorii. Se agață, cu disperare, de un singur
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și nisip să iasă la iveală. Peste șosea se lăsau abrupt câteva coaste prăpăstioase și făgașe făcute de ploi; dealul, aparent inaccesibil, era acoperit cu tufe de jnepeni crescute la întâmplare. Lumina înțelegerii o pătrunse brusc, încălzindu-i excesul de testosteron din pântec; avea nevoie de el însă bărbatul nu-i dădea posibilitatea, o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uluia când trebuia să le apuce corpul alunecos; ele se rulau în jurul mâinii ca un blestem ce-l proferau necesității carnivorelor... ciclică, răzbunătoare vendetă; stavrizi, guvizi și minunatele scrumbii albastre, lufari ambițioși, neîntrecuți la gust, labani argintii egali orientați, chefali prăpăstioși cu zalele curgând ca niște râuri neîntrerupte; la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ce bun să mai scrii literatură. Slavă Domnului că am cunoscut în cele din urmă și câțiva profesori de liceu care fac cinste catedrei lor. Dar ei nu se prea arătau pe la consfătuiri și bine făceau. Nu sânt un ins prăpăstios, nici un defetist. Nu vreau să spun prin acest articol că e imposibil să-i educi pe copii și să scoți din ei oameni întregi, inclusiv în domeniul lecturii și-al exprimării corecte. Lucrul se poate face, dar cu mare angajare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi prăpăstioase, cu stânci. Una dintre ele, căreia oamenii îi ziceau ,,Scala cea roșie”, ascundea gura unei peșteri care se prelungea până sub sat. Se zicea din bătrâni că demult, demult, acolo se adăposteau localnicii când năvăleau turcii. Pe firul văii curgea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sau sugerează măcar despuierea margaretei, o atitudine senin nepăsătoare și așezarea pe marginea prăpastiei. Nu știu dacă și altora li se par suficiente pentru a presimți sinuciderea. Margareta cu piedica trasă. Dacă am comis un poem valabil sau doar unul prăpăstios. Prezentul etern Oprește-te, clipă! Goethe VÎntul are de obicei sincope. Bate neregulat. Își schimbă cînd direcția, cînd viteza și intensitatea. CÎnd se oprește brusc. Printre spectacolele pe care le oferă, cele mai atrăgătoare sînt momentele cînd ridică și Întoarce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, 85 atât este de crâncen și de crud, și se roagă zeilor să nu fie cuprins niciodată de o mânie atât de necruțătoare ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, atât este de crâncen și de crud, și se roagă zeilor să nu fie cuprins niciodată de o mânie atât de necruțătoare ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele Groapa Mîndrii, Căldarea Ciobanului, Gaura Mohorului, Jezeru, Găuri, Zănoaga, Căldarea Setei, Căldarea lui Murgoci, Gropu etc. Au fost făcute apropieri de unele apelative din Italia de sud: farango, farancu, varanku, varranca, barranku, barancu, vrancu etc., toate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dedus din sau asociat cu alte nume de locuri. Apropo de Ruptura, evident că numele nu are nimic jignitor, ci rezultă din toponimizarea entopicului ruptură „pădure doborîtă de furtună“, „adîncitură lăsată de apă“, „adîncitură mai largă cu surpături“, „vale îngustă, prăpăstioasă, fără apă“, „ruptură, de teren pe care vine apa din ploi“, „coastă care se prăvălește, se surpă“ etc. Toponimul Ruptura numește alte optsprezece obiecte geografice potrivit Dicționarul geografic din 2008-2009 (și probabil mult mai multe topice mărunte, neîncadrabile într-o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca într-altul plin de vise și arătări prăpăstioase... ca într-o lume cu închipuiri. Într-o clipă de răgaz, când moașa a mai slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima oară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre miazănoapte ca un povârniș prăpăstios.. Dealul acela se cheamă Movila Roșie... Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând și coborând dâmburi și poteci încâlcite în liniștea și pustietatea pădurii. Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de casă... arnă grea și omăt mare de cinci palme mari domnești... O început moale, cu o ușoară fulguială pe copacul de la geam într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]