302 matches
-
negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a celor din familii înstărite de bună seamă, neascunși de gura lumii ori neabandonați prin prăpăstioase pustietăți, devine posibilă numai prin intermediul unei perechi valide de ochi și al unei voci cooperante. Astfel au procedat cu siguranță toți intelectualii nevăzători importanți ( foarte puțini la număr) până la generalizarea alfabetului Braille, dar și mult după aceea. Numai că Louis
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
realism de tip Zwischeneuropa". Dar, este cât se poate de limpede că nu în aceasta stă elementul său de noutate. Șocul cărții lui Horia Ursu (dacă se poate vorbi de așa ceva) ține mai degrabă de domeniul cunoașterii propriu-zise. Oricât de prăpăstios ar suna pentru unii, Ardealul și ardelenii (fie ei români, unguri, evrei, slovaci, germani) sunt produsul unei evoluții istorice și culturale greu de înțeles pentru cineva care nu a avut niciodată de a face cu această zonă. Există un sistem
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
o experiență cu răni românești și vise americane, dau un efect de aglomerare care, deși ar putea fi oboseala, recunoscută ca atare, e bucuria. Chiar și în momentele în care afli ce înseamnă solidaritatea în rău, sau cît sîntem de prăpăstioși, de grăbit compătimitori, de dornici să ajutăm cînd ajutorul nu mai schimbă nimic, lecția (americană) a iubirii de viață e bine asimilată. Și la întoarcere (trecută sub tăcere în varianta americană a cărții...) această lecție rezistă. Poate nu ne dorim
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
în Ființa istorică - ființa umană își găsește realizarea supremă pe pământ, și anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia relativității și în limitele ce i s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul, „produse de impas”, se opun și se alătură Marelui Anonim. Omul hărăzit morții cu fiecare clipă care trece se poartă ca un nemuritor, în contradicție
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
chiorâș. Sigur că, până la un punct, pragmatismul occidental ne poate părea cinic, dar să nu uităm că, zi de zi, oferim argumente stupefiante care să încurajeze o astfel de atitudine. Primejdia cea mare care paste România acestui moment este drumul prăpăstios pe care-l descria, inca acum o sută de ani, prozatorul austriac Grillparzer (citat în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
Din celălalt registru al poemelor de amor, cel grav, să zicem, mi-a plăcut www.Dalila.ro : "iute, mă iubește eu o iubesc vine și toamna, cu legarea de inimi/ de mâini cu nuntirea pentru povestași/ dar timpul se dilată prăpăstios fără ea, dar zilele se topesc halucinant în vene/ cu mâna pe inimă și urechea pe eternitate/ ea e prima pagină web a dragostei/ www. Dalila.ro." Citez pentru dumneavoastră alt poem frumos din Virusul romantic, intitulat cântec pentru dalila
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
ediția Ibrăileanu etc., etc. ? Cine va face aceste măsurători în multe privințe farmaceutice? Ce va mai înțelege cititorul generic al lui Eminescu din aceste verificări continue? Ce va face profesorul de literatură română cu textul? Nu vreau să fiu deloc prăpăstios, dar logica faptelor și a gândurilor duce către punerea în paranteză pentru un timp îndelungat a domeniului. Cu atât mai mult se ridică întrebarea cealaltă, necesară pentru echilibru, și anume: ce facem cu voința auctorială? Pe Eminescu el însuși, ca
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți inaccesibil, iar pe strâmta platformă, izgonind vulturii, să zidești o cetate cu cât mai groase ziduri. O mie de trepte trebuia să urce vrăjmașul, pe ploaie, caniculă, viscol, iar odată ajuns la o bătaie
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran e de fapt un autor comic, un voios al umorii negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care "îți dă și bucuria artei, și ocazia să-ți spui, ușurat: slavă Domnului, lucrurile nu stau chiar așa de rău" (p. 40). Din fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
precum introversiunea și extroversiunea, răbdarea, perfecționismul, căldura, atenția, sensibilitatea, timiditatea, etc. Onești și direcți Cei care beau cafea neagră sunt în general onești și direcți. Le place ca lucrurile să fie simple și pot fi uneori tăcuți și prost dispuși, prăpăstioși și indiferenți. Nervoși și dornici să placă Băutorii de cafe latte au tendința să fie mai nervoși și dornici să placă. Sunt gata să îi ajute pe ceilalți, însă nu se preocupă prea mult de ei înșiși. Cei care beau
Ce spune despre tine felul în care bei cafeaua by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63371_a_64696]
-
schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu este decât o farsă pe care le-o joacă tânărul magistrat care se deghizează în bulgar și se comportă astfel încât să le inducă
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
icoane de lângă Kalambaka, de unde vă puteți cumpăra un suvenir pe măsura buzunarului, de la icoane aurite realizate la Muntele Athos sau Meteora până la obiecte din ceramică, aur, argint etc. Apoi urmează vizitarea mănăstirilor. Drumul se învârte ca un șarpe în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui, pe care se zăresc deja mănăstirile. Astăzi, aici mai funcționează șase mănăstiri ce pot fi vizitate de pelerini (ținuta decentă este obligatorie): Schimbarea la Față a lui Hristos, Sfântul Varlaam, Sfânta Treime, Sfântul Ștefan Prim Martir, Sfântul Nicolae Anapafsas și Rousanou
Agenda2005-28-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283938_a_285267]
-
fără să renunțe nicio clipă la eleganța stilistică și la urbanitatea adresării, textul lui Andrei Pleșu este absolut nimicitor pentru cel aflat în vizorul său. E bine, sîntem pe ducă Cronicarul nu e ecologist habotnic și nici nu are convingeri prăpăstioase privind mersul omenirii, dar cum un sfert din maladiile care fac azi ravagii în lume sunt provocate de noxele din mediul casnic - așa cum reiese din articolul „Omul, mediul, sănătatea” al lui Dan Lăzărescu din numărul din 18 noiembrie al VIEȚII
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
fire. Eliade și Noica erau firi pozitive și active, în permanentă ebuliție intelectuală. Cioran avea aceeași fire, dar și-o ascundea sub un pesimism cronic și cinic, de care făcea caz până pe culmile disperării. Ionesco era artistul grupului: sensibil, fantasc, prăpăstios și panicos. Politic, el s-a dovedit totuși cel mai lucid, antifascist și anticomunist de la început, în vreme ce Eliade, Noica și Cioran au cochetat cu fascismul în tinerețe, iar Noica și cu comunismul via Securitate după închisoare și domiciliu obligatoriu. Monica
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost înțelept, din partea lui Cristian Tudor Popescu, să treacă sub tăcere această
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
Marsilia. În 9 mai, „corespondentul nostru din Clisură” transmitea: „Berzasca, 4 Maiu. - Clisura Dunării din Sudul Banatului, regiunea elvețiană cu frumusețea ei ca-n povești - admirată mult de miile de vizitatori în fiecare vară - a primit azi între zidurile sale prăpăstioase, de pe ambele maluri ale Dunării, pe Stăpânitorii ei vecini, pe cei doi Regi Carol și Alexandru. De sosirea Majestăților Lor nimeni n-a știut, afară de autorități. Cu toate acestea, toți am simțit ceva neobișnuit. Din gură-n gură a mers
Agenda2005-36-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284160_a_285489]
-
cititori care cu prilejul tîrgurilor de carte apar pe la ștanduri sau care știu ce cărți au apărut în ultima vreme, dar care mărturisesc că mai au de citit cărți cumpărate înainte și rămase nedeschise din diverse motive. Poate că sînt prăpăstios, dar criza românului și a literaturii române îndeobște, ca și criza cărții, ascund efectele unei lupte inegale a cuvîntului tipărit în pagina de carte, cu cel tipărit la televizor.
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
și de Stendhal, în raport cu Proust, care, nu numai cronologic pare că este gata să-l ajungă din urmă pe Faulkner. Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor; aceeași degrigoladă a gramaticei și sintaxei avînd, filologic, prăpăstioasa derulare a unei fisurări atomice. Cuvîntul - incomparabil al lui Faulkner - poartă, într-adevăr, pecetea epocii moderne, nucleare. Impactul îl resimțiră, în proză, literaturile mai tinere, ca a noastră, mai puțin formată decît cele majore; și în consecință mult mai înclinată
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
nulității. Și așa, din eșec în eșec, relativ cam pe toate planurile, pe la vârsta adolescenței, a început să "compună" și el, ca orice român "născut poet", scrieri, de regulă versuri, adică un gen literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
jocurile sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi. Eroina romanului erotic etalează dezinvolt albumul ei de contacte sexuale alese și manipulate după bunul plac și în interes
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
afectivitate intensă care își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică, informația literară, judecata de valoare și de situare, dar și anecdota, ironia și lirismul. Locul lui Paul Miron? "Și iarăși am cugetat și am văzut că locul meu în asemenea vremuri prăpăstioase e în turmă". Scopul lucrării sale literare, științifice, sociale, politice? "Întărirea și biruința ideii românești în lume". În urmele pe care le lasă literatura memorialistică a lui Paul Miron se regăsește măsura unui om care binemerită toată lauda.
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate mai clar și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie uneori frisonată, strepezită, care se crede, care se vede
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
adesea cu trimitere la demolatoarea reformă din 1948. Grabnic se impune să ne reconsiderăm noi pe noi înșine, cu fireasca recunoștință față de oamenii de valoare care au dat și dau mai mult decât primesc, astfel spre a nu mai luneca prăpăstios pe imaginile mass-mediei la picioarele oamenilor de succes care nemăsurat mai mult pretind și iau decât ei dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966 1971 - la Iași a Școlii Normale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]