1,456 matches
-
ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de îndelunga ei absență, apoi s-au reașezat, înghesuite, pregătindu-se pentru somnul lor îndelung. Acest pasaj probabil că s-a instalat în memoria ei fără ca ea să-l conștientizeze, să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tale, indiferent câtă prigoană vei trimite spre mine. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea." Îmi este indiferent de toată durerea ce se poate prăvăli peste mine, pentru că nu este durere mai mare ca singurătatea. Pentru tine să mint, Dumnezeul deznădejdii mele? "Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri." Îmi este lehamete de toată bunăvoința și de toată mila ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii și tatăl meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini să-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-mea, la frate-miu, a luat de jos un ciob de alabastru și l-a așezat în palma soră-mii... și a ieșit ușor, în lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea n-a vrut să-mi spună ce visase. Strângea în mână ciobul de alabastru și n-a deschis pumnul nici măcar să-i șterg sângele care picura din palma rănita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și un semn rău pentru Polska noastră a secolelor viitoare! Să batem în lemn, serenisime! Și să sperăm că Polska va reuși să depășească dezastrul de la Moldova asta blestemată. Dezastrul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de combinații de felurite comori, în felurite cutii asortate, pentru a le scoate din nou și a le repune într-o nouă, instabilă încercare de a cuceri armonia supremă, pe care o simplă strângere de buze a lui Reiko o prăvălea necruțător în neant, ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor, horcăind și învârtindu-se în pământul de la picioarele lui Stup. Corpul fără cap a mai rezistat puțin timp, după care s-a prăvălit și el la pământ producând un zgomot asurzitor. Sfârșitul lui Dardailă a venit după o luptă grea timp de șapte zile și șapte nopți și grupul lui Căiță abia își mai putea aduna forțele de atâta luptă. S-au regrupat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
neașteptate i-a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem! a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
artistică și chiar existențială, dar care în nu puține dintre cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic din unele poeme se prăvale câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura doar filtrată prin prisma experienței sale
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
cu pricina. Graiul moldovenesc scoate la iveală un alt ritm, o relație fabuloasă între actori, o înmuiere a limbii, a reacțiilor. Între ei, se rătăcește un ungur, ambițiosul Fennek. Învolburat, plin de sine, dinamic în limba de neînțeles care se prăvale peste bieții și adormiții moldoveni, Fennek vrea să joace tot. Spre năuceala completă a celorlalți. Care nu pricep o iotă, dar înțeleg tot! Ambiguitatea sensurilor folosită din plin de Shakespeare și speculată în traducerea lui Andrei Marinescu este dublată pe
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
să cauți a te deregla". Acesta e rezultatul suprasaturației normative. O criză devastatoare a migalei perfecționiste, a minuției ideale, a subțirimilor delirante ale expresiei. Excesul de monitorizare cerebrală se prăbușește. Acrobația limitelor cedează. Excedat de reguli, Șerban Foarță se vrea prăvălit într-o soteriologică sau doar elementar vitală anarhie. Astfel se închide cercul (anti)lirismului d-sale tulburător contrapunctic.
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
din Ericeira și gata. Astfel că, dragostea mea, în aceeași seară sau în cealaltă sau în cealaltă (de la patruzeci de ani am început să am probleme cu rinichii și cu datele), în timp ce o vijelie ca de sfârșit de lume se prăvălea peste târg iar ploaia făcea să se năruie o bucată din gard, mi-au săpat o cărare în păr, mi-au legat o cravată neagră și m-au transportat la biserică în Jeepul Gărzii, de-a lungul unui traseu de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
sunt stăpîniți de fobia față de comunism. Chiar dacă aceasta este explicabilă (iar nu imputabilă), acțiunea ei este contraproductivă. Fobia deturnează gîndirea de la evaluarea obiectivă a faptelor" (A.-P.I.). Nu este ocolit nici un truc deja experimentat și anume acela de a prăvăli asupra anticomuniștilor vinovăția comuniștilor. Nu sunt cei dintîi ... tendențioși? Repudiind ideologizarea indusă de partidul unic nu sunt ei înșiși ideologi? Primul ei efect (al fobiei) este reinterpretarea ideologică a tot ceea ce s-a întîmplat sub comunism, astfel ca nimic să
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
la celălalt, la ceilalți. Un exercițiu, într-o zi, ne-a convins că au înțeles ce vroia regizorul. I-a rugat, pe cei o sută de tineri, să-l privească cu ură timp de cinci minute. La sfîrșit, ne-am prăvălit năuciți, istoviți, anihilați de forța energiei lor. Ura, ca și iubirea, are neînchipuit de multe fețe. Asta vroia Purcărete să se vadă într-o mare de chipuri. Ochii urii fiecăruia dintre ei. Uniformizîndu-i, punîndu-i să poarte aceleași costume multiplicate parcă
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute și, după, dospit, fără să priceapă nimeni ce și cum, iese
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]