1,167 matches
-
fără să vrei anticipezi următorul pas, trecerea de la o stare la alta, atingând extremele, evadând din microcosmos în macrocosmos și invers, străbătând porțile străvezii ale universurilor paralele în zborul către „Absolut” și „Perfecțiune”, un dute-vino de la conștiință la materie, de la praxis la spiritual, ca în final să descoperi că tu însuți ești o parte infimă din Divinitatea „infinită” „Tot ce cere gândul, iubirea și durerea, / Să dau minții iertarea și dragostei puerea / De-a scormoni în veacuri, în lumi necunoscute, / Găsind
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și SUBIECT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. lună [moon]. Unul din cele șase
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE. N narabil [narratable]. Ceea ce merită să fie povestit; ceea ce-i susceptibil de a fi povestit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de bază în raport cu care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bază în raport cu care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce a fost menționat prima oară; o "sămînță" narativă a cărei importanță nu este recunoscută cînd apare prima oară. Un personaj este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
au detașat [...]: una de respingere a oricărei filosofii aplicate acestui domeniu și de reconsiderare a istoriei la nivel pragmatic, ameliorând treptat instrumentarul de care dispunea, alta de regândire a statutului epistemic al istoriei, nu pe bază speculativă, ci pornind de la praxis” (cum a procedat Xenopol). Școala critică a făcut loc în anii interbelici criticismului, dar unul de primă instanță, fiindcă și „noua școală”, înfiripată în jurul „Revistei istorice române”, avea să depășească faza negativistă, contestatară pentru a se manifesta pe un teren
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la structure ethnocentrique de toute culture ou cette espèce de narcissisme qui fait que toute société voudrait être un Tout pur et non mélangé.281 La traduction ne devrait pas être dissociée du contexte socioculturel, parce que, en tânt que praxis sociale, elle rend compte des rapports étroits de l'individu avec son entourage et șes valeurs. En ce sens, la relation interculturelle devrait être conçue comme une relation d'appropriation de l'altérité, car îl n'y a pas de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
of View and Unreliability in Ch. Brontë's Wuthering Heights, Conrad's Under Western Eyes and Mann's Doktor Faustus", Orbis Litterarum 29 (1974), 42-60. Waldmann, Günter, Kommunikationsästhetik. Die Ideologie der Erzählform, München 1976. Warning, Rainer (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München 1975. Watt, Ian, The Rise of the Novel: Studies in Defoe, Richardson and Fielding, Londra 1957. Weber, Dietrich, Theorie der analytischen Erzählung, München 1975. Weber, Max, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen 1922. Wehle, Winfried, Französischer Roman der Gegenwart. Erzählstruktur
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referitoare la zonele de indeterminare, vezi mai ales Ingarden, Das literarische Kunstwerk, 261 ș.u., precum și Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, 12, 49 ș.u., 250 ș.u., 300-301, 409 ș.u. 357 Vezi Rainer Warning (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München, 1975, unde este publicat și capitolul despre zonele de indeterminare din cartea lui Ingarden Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks: "Konkretisation und Rekonstruktion", 42-70. 358 Am descris acest fenomen într-un articol publicat anterior care făcea referire la situația narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
paradis originar care făcea posibilă judecarea obiectivă a infernului marxismului francez și a purgatoriului său german. Lacan și întoarcerea la Freud. Heidegger și întoarcerea la Parmenide. Să ne oprim aici. La început n-a existat întîi un opus și apoi praxis-ul. Unitatea unui opus este infinitul: este operația sintetică și continuă a ansamblului utilizatorilor textului. A separa practica discursivă a lui Marx de instituționalizarea istorică înseamnă să uiți că cea de-a doua a creat din prima un sistem, sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de enunțuri semnate de Marx și de Freud s-au constituit într-un opus. Sau mai simplu: suma erorilor de interpretare comise asupra textelor lor pe măsură ce acestea au fost descoperite, rezumate, difuzate și utilizate ca suporturi și mijloace ale unui praxis organizatoric. Opera lui Marx, care a fost cea a marxiștilor, și-a arătat roadele după ce a fost redactată, cu puțin înainte de moartea autorului ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pas cu pas extinderea tiparului în Europa, tipar care era deja, prin el însuși, o "tehnică intelectuală" (Pierre Chaunu). Refuzăm în aceste condiții democrația ierarhică a domeniilor care rezervă disciplinelor nobile studiul opus-urilor și științelor subalterne pe cel al praxis-urilor. A se completa pe hartă căile de difuzare utilizate de teoreticianul textului marxist și de teologul textului luteran, de istoricul ideilor și de sociologul religiei rezultat al acestei diviziuni a muncii: constatarea dezolantă că nu există nici un raport între
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în calcul antinomia viață contemplativă/viață activă și disprețul față de timp, proprii Antichității, tot așa cum putem reuni optimismul progresului tehnic, epopeea eliberatoare și o totală lipsă de griji în privința mutațiilor tehnice concrete, accesorii și străine lumii glorioase a Rațiunii. Umanismele praxisului și ale progresului reprezintă cadourile secolului al XVIII-lea pentru secolul XX. Revoluția industrială a fost bine gîndită, dar cel mai adesea în cadrele gîndirii preindustriale ceea ce explică ușurința cu care am putut absorbi aceste promisiuni de salvare. Mediologul trebuie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de glorie pînă prin 1968. Eu am luat, de fapt, tiparul antediluvian al tezelor despre Feuerbach ale tînărului Marx tonul optimist și umanist prin care, rupînd cu materialismul speculativ al înaintașului său, Marx proclama mobilizarea generală sub noul standard al Praxis-ului. Pînă acum, filosofii n-au făcut decît să interpreteze lumea. Este vorba, de fapt, despre transformarea ei." Program magnific, căruia îi lipsea doar un mod de întrebuințare. Prin ce fel de mijloace practice să o transformi? Prin ce fel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pierdut de multă vreme instrumentele teoretice erau lipsiți din start de o teorie a mijloacelor (de comunicare). Se înțelege că în democrațiile industriale, în care, pînă în 1968, putea fi trecută la ordinea zilei "alianța forțelor muncitorești și culturale", filosofia "praxis-ului" (cum numea Gramsci materialismul istoric) prezentase toate simptomele unui "apraxis ideomotric": incapacitatea de a-și adapta mișcările la idei și mijloacele la scopuri. PENTRU UN "IDENTIKIT" AL DOMINAȚIEI Reproducerea puterilor și producerea discursurilor nu sînt două lucruri separabile. De ce
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică Își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc soluționarea problemelor de ordin instructiv-educativ care se ivesc În cadrul praxisului școlar (pedagogic). Întrucât metodologia ține de latura executorie a acțiunilor, ea se dezvoltă În strânsă legătură cu teoria generală a acțiunii umane eficiente, adică cu praxiologia. Astfel, această știință nouă care se dezvoltă În ultima vreme vine să clarifice numeroase
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și personalitate. Ceea ce ar impulsiona reacția profesorului ar depinde mai Întâi de starea (formația) sa personală, apoi de prezența unei stimulări valorizante. Metodele de Învățământ sunt, adeseori, fie subestimate, fie supraestimate În funcție de personalitatea celui care le utilizează. Întrucât În contextul praxisului pedagogic factorul decisiv Îl constituie profesorul, majoritatea didacticienilorinsistă mai mult asupra Însemnătății formației și personalității acestuia, decât asupra metodei. Un bun profesor, consideră ei, este capabil să obțină rezultate bune În orice condiții, oricare ar fi metodele pe care le-
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
este o deducție bazată pe simpla intuiție a lucrurilor ori o derivație izvorâtă din „logica bunului simț” sau o practică empirică ce se conduce după principiul „Încercării și erorii”. Este tehnică - Întrucât este purtătoarea acțiunii didactice și educative, servind nemijlocit praxisul pedagogic; reprezintă un mod concret de acțiune, un complex de operații sau, mai bine zis, Întruchipează un ansamblu de abilități de tehnologie științifică, apreciat după criterii de eficiență, de productivitate și performanță. Este artă - deoarece rezultă din interacțiunea mai multor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
presupune în primul rând o fundamentare onto-cosmologică, adică o sesizare a felului în care lumea - în totalitatea ei - ni se deschide și ni se oferă, care, pentru Platon, rămâne în chip definitoriu o mișcare permanentă a sufletului (o căutare, un praxis) ce nu poate fi obiectivat sistemic. În al doilea rând e vorba de fondarea unei comunități organizate pe baza acestei priviri în interiorul a ceea ce este și, în al treilea rând, de un examen al sufletului însuși în raportul său cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omului la datele funciare care îl compun - proiecția exterioară a acestora o reprezintă structura Statului prezentat în Republica. Pentru încă o dată, „conceptul grijii față de suflet conține în sine ceva similar idealului unei vieți adevărate, al unei vieți care - atât în praxis, cât și în activitatea gândirii, e întotdeauna reglată în funcție de intuiție, de privirea în ceea ce este” (p. 118). Or, așa cum se știe, această concepție nu e rezultatul dispoziției speculative a lui Platon, ci acela al unei crize - al unei judecăți - care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și a logicii argumentative (logica și dialectica fiind relegate în rândul instrumentelor de care se servește filosofia, însă nefiind integrate în aceasta), ci aceea a deschiderii efective și a contactului pe care îl realizăm cu „obiectul” gândirii. În acest sens, praxis-ul filosofiei nu constă într-o tehnică a gândirii (a cărei proiecție concretă ar fi comentariul de text), ci în mișcarea ascensională a sufletului și în impregnarea lui cu elementele constitutive ale polului spre care tinde. Care e acesta? Într-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întrebării) la predicat (care desfășoară întrebarea descriind caracteristicile subiectului), pentru a reveni la subiect (fixat prin definiție). În fine, la un alt nivel se află lumea sensibilă - mobilă, vagă, indefinită, în permanentă schimbare - domeniu al măsurabilului. Întregul parcurs al gândirii - praxis-ul ei - e finalmente unul al regăsirii și al revenirii la unitate. De aceea grija față de suflet înseamnă „a vrea să fii în unitate cu tine însuți” (p. 201). „A fi” și „unitate” sunt, la acest nivel, interșanjabile. Ceea ce realizează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
marea majoritatea cazurilor, o proiecție topografică (Massey, Fisher, 2000). Astfel segregarea se referă și la acele situații în care grupurile, identificate prin opoziția binară de ei și noi, pot folosi în mod diferit resursele și serviciile de care dispun. Acest praxis și semnificația lui socială nu numai că separă geografic-teritorial diferitele grupuri sociale, ci le și ordonează ierarhic pe o scară mentală asociată grupurilor care le populează. Astfel, apar acele zone și sectoare rău famate, periculoase și indezirabile care în reprezentările
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cărora se pot emite certificări profesionale, diplome de recunoaștere formală/legală a specialiștilor. În acest mod s-a impus un mecanism de protecție a ocupațiilor/profesiilor față de orice imixtiune din afara domeniului, față de apariția unor pseudospecialiști, eliminarea unor activități de mal praxis. Prin procesul elaborării standardelor profesionale se consolidează astfel statutul profesiei și prestigiul ei în comunitate, precum și în cadrul mediului profesional, academic. Are loc o creștere graduală a înțelegerii corecte a specificului profesiei prin precizarea tipurilor de activități concrete ce pot fi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]