280 matches
-
de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea/ De-a-mi fi Marea Putoare și Maica Precista!". Acesta este chiar un poem de dragoste. O relație în care erotismul face casă bună cu mizeria fiziologică, altruismul cu perversitatea. În aceleași trupuri, îngerul și diavolul își duc în tihnă traiul. Un poem de cu totul altă factură este
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
P.S. Teodosie Atanasiu, revizuită și îngrijită de Cezar Păvălașcu și Cristina Untea, Editura Christiana, București, 2005, 559 pp. 7. „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corintheni”, Traducere din limba elină, după ediția Oxonia, 1847 de Arhim. Theodosie Athanasiu, Egumenul Mănăstirii Precista Mare din Roman, ediție revizuită de Constantin Făgețean, Editura Sophia, București, 2005, 479 pp. 8. „Comentariile sau tâlcuirea Epistolei a doua către Corintheni”, traducere din limba elină, după ediția Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie Athanasiu, București, 1908, Ediție revizuită de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rar, mai rar la tine. mi-e dor de-ograda ta cu nuci unde zburdam în iarba moale și de fântâna cu uluci unde veneam topiți de soare. REFREN: Ușoară ca o mărgea, Curată ca lacrima, Bunica mea... Smerită ca Precista Și durut de singurea, Bunica mea, bunica mea... Bunica mea cu-obrazul blând, Care-mi usca de lacrimi ochii, Demult te-ascult numai în gând Și-n vis de tine mă apropii. Dar voi sosi numaidecât, Să-ți simt pe-
Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
să-i înmulțim lasă-i somn și smirna grea cerului ce se temea că o a sedus o stea la margini de arta mea consoane/piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare Când e prea rău îl adormi cu zeamă de melci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și a rămas plângând până când i s- au uscat lacrimile. Acum era în sigurantă în brațele bunicii care îi mângâia creștetul și părul moale. țața Tinca uitase de parlamentul ei. Își înconjurase nepotul cu dragoste și se ruga la Maica Precista să trăiască, să-l vadă mare și să fie ca ea, ca tot satul, să fie a lor, să-i lase totul. Să-l știe om. - Bunico, ce-i aia “cu steaua” sau “cu urâtul”? Cine e Crăciun, ce-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de știri chiar sunt niște vampiri care vor să împartă cu telespectatorii bucuria de a vedea sânge? Nu e chiar așa. În gazetărie nu prea e loc pentru emoție și milă. În televiziune, Dumnezeu se numește Rating, iar pe Maica Precistă o cheamă Share. Se uită lumea la emisiune, exiști; o singură apăsare pe butonul telecomenzii și dispari ca și cum n-ai fi fost. Problema, adevărata problemă, după părerea mea, e că publicul nu schimbă canalul în fața morții - dimpotrivă, se bulucește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ciuma, brâncă neagră, brâncă muscălească, brâncă ungurească, brâncă nemțească, brâncă din cei răi, să ieși după trupul lui Io Constandin Voievod, din ochi, din cap, din mâini, din picioare, din băierele inimii și să rămâie vodă curat, luminat, ca Maica Precista ce l-a lăsat». „Și tu crezi, Constandine, în asta?” „Întoarce-o și pe partea cealaltă și o să crezi și tu, Marico”. A tras de șnurul de piele cu care era prinsă la gâtul lui și a întors-o și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de căldura focului, dormeau toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mână înaintea ei: — E capul beizadelei Constantin și al finului Ștefan... Doamne, cât sânge! De unde atâta? Aauu! Țipă din nou femeia: — Căzu și Radu. Ridică mâinile spre ochi și țipă din nou: — Aau, nu pot să văd atâta sânge! Maică Precistă, nuu! Mateiaș e doar un copil... Nuu! Arhimandritul le împingea pe maici să iasă din odaie. Ieșeau cu spatele fără să-și ia ochii de la femeia cu mințile rătăcite. Vodă plângea și-i săruta mâinile. Doamna părea că se liniștise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe falcă, fă ceai de rosmarin. Tu, fa, ai copil de țâță. Dacă face rană la gură, dă-i floare de trandafir cu miere. Și la dureri în bârtă, la buboaie și pișcături, tare bun e calapărul sau isma Maicii Preciste. Noi îi mai zicem busuiocul sfintelor ori calonfir. Păpăruea, macul sau somnișorul e pentru umflătură la dinți, gâlci, răceală în gât, dar mai ales pentru somn. La copii cu oase moi pui în scăldătoare roiniță sau mélisă, care-i bună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în 1627. În 1629, când a fost mazilit, nu era încă gata. În testamentul întocmit în 1633, pe când se afla închis la Istanbul, Miron Barnovschi voievod spune: „Așijderea, sfânta mănăstire biserica Uspenia Preciste den târg din Iași, care iaste închinată la luminatul și Sfântul Mormânt a lui Hristos, și acea sfântă biserică este nesăvârșită, deci să aibă acești boieri a săvârși și acolo dintr-acești bani, cu cât vor socoti că se va
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de aici și am găsit că vodă se plânge de starea acestora: „În vremea de acum aflându-se spitalul la slabă și proastă stare n-am suferit domniia mea”. Constată apoi că mănăstirea Sfântul Spiridon are „sub protecția sa... mănăstirea Precista din târgul Romanului cum și... Prorocul Samoil din Focșani și biserica de piatră de la Bodești din ținutul Neamțului” înzestrate de voievozi cu „moșii și țigani și alte acareturi”. Apoi vodă mai spune că „Alexandru Constantin voievoda,... le-au desghinat de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la biserică pentru mărturisire. Era frig, afară ningea și biserica era rece. Popa Țuică își târâia pașii pe lespezi, stârnind ecouri haotice, și tușea cu un abandon agresiv râcâiturii din gât. - M-a omorât iarna asta, tăiculiță, bat-o Maica Precistă,mă-njunghie prin oase toți diavolii. Doar cu țuiculiță fiartă îi mai sperii puțin. Și zici că vrei să te mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un colț al adăpostului, citea cu râvnă și evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o săptămână, cel mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste! făcu soldatul, luminat de bucurie și începînd să se închine. Bine c-a dat Dumnezeu și Maica Precista, că alții au mai fost cîte-o săptămână, unii și mai mult, numai noi parcă suntem ciumați... Bologa zâmbi aproape răutăcios văzând fericirea omului și urmă bațjocoritor: ― Da' ce, tu crezi că ne ducem să petrecem? Ehe, mai pune-ți pofta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au fost înfrânți de cneazul Dimitri, siliți fiind astfel să se alieze cu otomanii și să se infiltreze împreună în Moldova, ca să-l facă pe el, pe Barzovie, să bată drumurile și să-și pună, iată, stomahul la-ncercare. — Maică Precistă! - gemu Barzovie, ștergându-și colțurile gurii cu o olandă. Aibi îndurare de mine! în concepția medievală despre lume și viață, apelul la o instanță supremă, divină, avea de multe ori o funcție terapeutică. Invocând numele unor ființe supranaturale ce cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care ieșa din pământ și da un mate Noblesse Oblige, mi-a fost cu plăcere să salut chiar domiciliu lu don Ismael Larramendi. Zugrăvește-ți o ruină irevocabilă, o vilișoară d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și alaltăieri. Tu nu vrei să pricepi; așa ești totdeauna. Dacă e vorba să vie doctoria duminică și doctorul niciodată - te-am înțeles. Dar eu nu vreau așa; copila asta mai are zile; așa că, arătându-i-se în vis și Precista, trebuie să ne ducem. —I s-a arătat în vis Precista? — Da. La ceasul patru după prânz, a căzut într-un somn deodată și s-a alinat. Când s-a trezit, mi-a spus cum i s-a arătat Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e vorba să vie doctoria duminică și doctorul niciodată - te-am înțeles. Dar eu nu vreau așa; copila asta mai are zile; așa că, arătându-i-se în vis și Precista, trebuie să ne ducem. —I s-a arătat în vis Precista? — Da. La ceasul patru după prânz, a căzut într-un somn deodată și s-a alinat. Când s-a trezit, mi-a spus cum i s-a arătat Maica Domnului și i-a făcut semn cu mâna să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o ghiară pustia. E otrăvit și i-i greață; e strivit și nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca să se mântuie toate - dar mai are încă îndărătnicie. —Hah! urlă el răgușit. Hahh! —Vai, Dumnezeule! Vai, Maică Precistă! Uitați-vă, lume, cât de urât face! —Hah! se îngrețoșează el, desfăcând blana Anei. Ana nu mai suferea, nici nu mai zâmbea. Și-a pus urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa m-am spăimântat ș-acuma, cum m-am spăimântat atuncea. — Apoi, nană Floare, interveni domnul Ionaș Popa, asemenea suferinți sunt grele, însă trec. I-a fost dragă Ana. Credeți dumneavoastră că de asta? se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scurte și totuși întunecate de destule mânii. Iar după fiecare mânie, rugăciunea și împăcarea păreau mai scumpe.Cu toată tulburarea pe care o deșteptaseră în ea aceste aduceri-aminte, femeia observă atentă pe Nicula, așteptându-l să răspundă lui Dumnezeu, Maicii Preciste și „puterilor“. Ursake mai ceti o dată, simțindu-se pătruns de blândeță. Zâmbi mamei sale. — Voiam să-ți mai spun, zise nana Floarea, că badea Toma mi-a adus de știre și de la Laz, că fecioru-tău crește și a început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea crunt. —Muiere, tu mă vinzi. —Aoleo, Sandule, ce mi-e drag eu nu lapăd. Tu mă vinzi, Rarucă, și eu pe tine am să te omor. Nu te vând, Sandule, și n-ai să mă omori. Nu te lasă Precista. Poate nu mă vinzi tu, ci poate mă vinde Leana, muierea lui Tistu, că Tistu o lovește când se îmbată. Dar eu nu te-am lovit. Nu, Sandule; și ți-am fost cu credință. —Ba eu înțeleg că una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi schimbat ceva mesaje între ei? ― Nu, Înălțimea Voastră! Doar mângâieri peste mângâieri, d-alea, știți, prin părți tare păcătoase, sărutări și multe alte d-astea... Cadâna, să vedea bine, i le întorcea cu mare poftă. Dar ce rafineeețuri, Maaaică Precistă!... Ce ocheaaade firoscoaaase!... Jar, jar, de luai foc dacă te uitai mai mult. Că era și cam așa, fără nimic pă ea, pă nicăieri. Iar junele o apucase tare... tare... așa, tot către ea... tot în... Cum să vă spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]