KorAP: Find »[drukola/base=precursor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...23 >

571 matches

Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768

în papilomavirusuri cu risc scăzut (low risk - HPVlr), cu risc înalt (high risk - HPVhr) și cu risc nedeterminat. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care sunt rar întâlnite în cancere, dar sunt decelate adeseori în leziuni precursoare (SIL - squamous intraepithelial lesions). STRUCTURA GENOMULUI HPV Papilomavirusurile umane sunt virusuri neanvelopate cu capside icosaedrice care își replică genomul în nucleii celulelor gazdă infectate (Longworth M.S. și Laimins L.A., 2004). Genomul este ADN dublu catenar circular, covalent închis, de aproximativ

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cazul HPV 16. Un alt aspect contradictoriu din punct de vedere prognostic este semnificația primoinfecției în raport cu reactivarea sau reinfecția cu alte genotipuri. Ținând seama de lipsa imunității încrucișate între genotipuri se apreciază că infecția persistentă este determinantă în progresia leziunilor precursoare către cancerul invaziv. REPLICAREA HPV Sediul replicării este epiteliul stratificat de la nivelul mucoaselor sau pielii. Inițierea infecției are loc la nivelul stratului bazal. Imediat după infecție numărul de copii se amplifică moderat în nucleul celulelor bazale (50-400 copii ADN HPV

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cu metoda HC2 dar sunt metode mai sensibile precum real-time PCR sau PCR multiplex care dau rezultate de o acuratețe sporită. EXPRIMAREA ÎN EXCES A p16 INK4a Exprimarea în exces a p16 INK4a în cancerul cervical și în leziunile sale precursoare se datorează inactivării funcționale a proteinei pRb de către oncoproteina E7 HPV de risc crescut. p16 INK4a este o proteină reglatorie a ciclului celular care se acumulează în celulele infectate HPV. Mecanismul inactivării căii de semnalizare p16 INK4a/Rb în tumorile

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-se prima formulă ca doză optim echilibrată. Studiile au fost concepute multicentric, dublu orb cu placebo, și, de asemenea, în doze escalate. Criteriul final de apreciere a efectului vaccinării a fost un marker clinic surogat, anume, prevenirea apariției leziunilor imediat precursoare cancerului invaziv. Aceste leziuni sunt: CIN 2/3 pentru cancerul scuamos de col uterin, AIS (adenocarcinom in situ) pentru adenocarcinomul de col uterin invaziv, VIN 2/3 pentru carcinomul vulvar invaziv și VaIN 2/3 pentru carcinomul vaginal invaziv. Ultimul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
Ambele vaccinuri conțin antigene HPV 16 și 18, considerate drept cauză a 70% din cazurile de cancer de col. Vaccinarea în SUA și în alte țări nu este obligatorie. Vaccinurile HPV au eficiență înaltă (>95%) în prevenția unor condiții considerate precursoare ale cancerului de col: infecția persistentă cu genotipurile din vaccin (HPV 16, 18, și, în plus, 6 și 11, numai pentru vaccinul tetravalent Gardasil™); leziunile precanceroase CIN 2/3 determinate de genotipurile din vaccin; verucile anogenitale, datorate în proporție de

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cu 90% din cancerele anale și cu 12% din cancerele faringiene sau ale cavității orale (la ambele sexe), cu 40% din cancerele vulvare, vaginale, peniene. Se presupune că vaccinurile HPV induc protecție limitată și împotriva acestor condiții sau a leziunilor precursoare asociate. În concluzie, beneficiul estimat al vaccinării HPV generalizate excede larg cheltuielile reclamate de îngrijirea leziunilor menționate. Vaccinarea nu trebuie să afecteze programele de screening citologic sau virusologic care și-au dovedit eficiența în profilaxia cancerului de col. CONSIDERAȚII CRITICE

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
crescătoare a infecțiilor cu transmitere sexuală demonstrează, pe de o parte, importanța acestei probleme de sănătate publică, pe de altă parte, eficiența discutabilă a măsurilor de control operante în prezent. Monografia propune crearea unui sistem de supraveghere a incidenței leziunilor precursoare ale cancerului de col uterin care să poată compara situația din perioada pre- și postvaccinală. România cheltuiește multe resurse pentru prevenția cancerului de col dar aceste resurse sunt utilizate ineficient. Programele actuale sunt caracterizate de lipsa de coordonare ceea ce duce

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
și infecția HPV cu genotipuri cu potențial oncogen înalt (HPV hr) a fost amplu documentată și tinde să fie confirmată de aplicarea vaccinurilor HPV. Peste 40 genotipuri HPV infectează tractul ano-genital, dar bazat pe asocierea cu cancerul cervical și leziunile precursoare, HPV au fost grupate în papilomavirusuri cu risc scăzut (low risk- HPV lr) și cu risc înalt (high risk - HPV hr). Între genotipurile hr, HPV16 este prezent în peste 50% cazuri de carcinom scuamos, în rest (25-30%) fiind izolate genotipurile

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
leziuni sunt asociate cu detecția genotipurilor cu risc înalt în timp ce numai o șesime cu genotipurile cu risc scăzut. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care sunt rar întâlnite în cancere, dar sunt decelate adeseori în leziuni precursoare. CRONOLOGIA DESCOPERIRILOR CARE AU CONDUS LA PREPARAREA VACCINULUI HPV Posibilul rol al infecției HPV în cancerul cervical a fost semnalat între 1974-1976 (zur Hausen H. și colab., 1974, zur Hausen H., 2002). În 1976, Meisels și Fortin au remarcat apariția

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
45. Principalele tipuri nononcogene (HPV lr) sunt situate pe ramurile A2-A4 și A10-A11 care cuprind tipurile cu tropism cutanat. Infecția HPV este una dintre cele mai frecvente boli transmise sexual (CDC, 2007). Bazat pe asocierea cu cancerul cervical și leziunile precursoare, HPV au fost grupate conform tabelului 4 în papilomavirusuri cu risc scăzut (low risk - HPVlr), cu risc înalt (high risk - HPVhr) și cu risc nedeterminat. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care sunt rar întâlnite în

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
în papilomavirusuri cu risc scăzut (low risk - HPVlr), cu risc înalt (high risk - HPVhr) și cu risc nedeterminat. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care sunt rar întâlnite în cancere, dar sunt decelate adeseori în leziuni precursoare (SIL - squamous intraepithelial lesions). STRUCTURA GENOMULUI HPV Papilomavirusurile umane sunt virusuri neanvelopate cu capside icosaedrice care își replică genomul în nucleii celulelor gazdă infectate (Longworth M.S. și Laimins L.A., 2004). Genomul este ADN dublu catenar circular, covalent închis, de aproximativ

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cazul HPV 16. Un alt aspect contradictoriu din punct de vedere prognostic este semnificația primoinfecției în raport cu reactivarea sau reinfecția cu alte genotipuri. Ținând seama de lipsa imunității încrucișate între genotipuri se apreciază că infecția persistentă este determinantă în progresia leziunilor precursoare către cancerul invaziv. REPLICAREA HPV Sediul replicării este epiteliul stratificat de la nivelul mucoaselor sau pielii. Inițierea infecției are loc la nivelul stratului bazal. Imediat după infecție numărul de copii se amplifică moderat în nucleul celulelor bazale (50-400 copii ADN HPV

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cu metoda HC2 dar sunt metode mai sensibile precum real-time PCR sau PCR multiplex care dau rezultate de o acuratețe sporită. EXPRIMAREA ÎN EXCES A p16 INK4a Exprimarea în exces a p16 INK4a în cancerul cervical și în leziunile sale precursoare se datorează inactivării funcționale a proteinei pRb de către oncoproteina E7 HPV de risc crescut. p16 INK4a este o proteină reglatorie a ciclului celular care se acumulează în celulele infectate HPV. Mecanismul inactivării căii de semnalizare p16 INK4a/Rb în tumorile

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-se prima formulă ca doză optim echilibrată. Studiile au fost concepute multicentric, dublu orb cu placebo, și, de asemenea, în doze escalate. Criteriul final de apreciere a efectului vaccinării a fost un marker clinic surogat, anume, prevenirea apariției leziunilor imediat precursoare cancerului invaziv. Aceste leziuni sunt: CIN 2/3 pentru cancerul scuamos de col uterin, AIS (adenocarcinom in situ) pentru adenocarcinomul de col uterin invaziv, VIN 2/3 pentru carcinomul vulvar invaziv și VaIN 2/3 pentru carcinomul vaginal invaziv. Ultimul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
Ambele vaccinuri conțin antigene HPV 16 și 18, considerate drept cauză a 70% din cazurile de cancer de col. Vaccinarea în SUA și în alte țări nu este obligatorie. Vaccinurile HPV au eficiență înaltă (>95%) în prevenția unor condiții considerate precursoare ale cancerului de col: infecția persistentă cu genotipurile din vaccin (HPV 16, 18, și, în plus, 6 și 11, numai pentru vaccinul tetravalent Gardasil™); leziunile precanceroase CIN 2/3 determinate de genotipurile din vaccin; verucile anogenitale, datorate în proporție de

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cu 90% din cancerele anale și cu 12% din cancerele faringiene sau ale cavității orale (la ambele sexe), cu 40% din cancerele vulvare, vaginale, peniene. Se presupune că vaccinurile HPV induc protecție limitată și împotriva acestor condiții sau a leziunilor precursoare asociate. În concluzie, beneficiul estimat al vaccinării HPV generalizate excede larg cheltuielile reclamate de îngrijirea leziunilor menționate. Vaccinarea nu trebuie să afecteze programele de screening citologic sau virusologic care și-au dovedit eficiența în profilaxia cancerului de col. CONSIDERAȚII CRITICE

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
crescătoare a infecțiilor cu transmitere sexuală demonstrează, pe de o parte, importanța acestei probleme de sănătate publică, pe de altă parte, eficiența discutabilă a măsurilor de control operante în prezent. Monografia propune crearea unui sistem de supraveghere a incidenței leziunilor precursoare ale cancerului de col uterin care să poată compara situația din perioada pre- și postvaccinală. România cheltuiește multe resurse pentru prevenția cancerului de col dar aceste resurse sunt utilizate ineficient. Programele actuale sunt caracterizate de lipsa de coordonare ceea ce duce

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433

prima ceea ce înseamnă, în fond, tot evoluție internă, marcată însă de aplicarea unor legi fonetice specifice și de schimbări mai profunde și mai evidente -, caz în care cuvântul condensat moștenit este succesorul unei sintagme sau al unui compus al limbii precursoare; c) fie în cadrul împrumutului lexical dintr-o limbă străină, când unitatea sintactico-semantică a unei sintagme sau a unui compus al limbii donatoare devine instabilă și se poate destrăma, limba receptoare adoptând, cu sensul întregii formații de bază, numai unul dintre

Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe ale corpului uman cum ar fi pielea și plămânii. În figura 1.10 este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
diversitate de antigene cu care organismul vine în contact în cursul vieții sale individuale. Organizarea segmentelor genice pentru catena β a TCRαβ este mai puțin cunoscută. Figura 9.8 prezintă proteinele receptoare de antigen de pe suprafața celulelor T. În celulele precursoare B și T, segmentele genice pentru Ig și cele pentru TCR sunt prezente în stare silențiată. Asamblarea acestor segmente genice în gene active Ig și, respectiv, TCR se realizează atunci când celulele B și T suferă procesul de activare. Asamblarea segmentelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și sinteza anticorpilor specifici față de antigenul stimulator. Rolul celulelor TS este acela de a supresa răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
E (Smith, 2002). Deși rare, anumite tipuri de AD au o vârstă precoce de debut (anii 40 și 50 de viață) și se moștenesc autosomal dominant. Cele mai cunoscute mutații de acest tip se regăsesc la nivelul genelor pentru proteina precursoare a amiloidului (APP), presenilinele 1 și 2. Stresul oxidativ, leziunile celulare și prezența de proteine anormale sunt toate capabile să activeze atât procesele inflamatorii intrinseci cerebrale, cât și pe cele umorale (Wyss-Coray și Mucke, 2002). În timpul îmbătrânirii și în AD

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
loc o eritropoieză normală, în sacul vitelin. S-a dedus că funcția CBF este esențială pentru eritropoieză. Factorul de transcriere GATA-2 este necesar pentru proliferarea/supraviețuirea celulelor stem hematopoietice. GATA-2 este exprimat intens în mezodermul extraembrionar, în celulele stem hematopoietice precursoare și probabil, în înseși celulele stem hematopoietice mature (HSC). Embrionii de șoarece cu o mutație a genei GATA-2 prezintă un fenotip foarte asemănător cu al șoarecelui clasic W sau Steel, dar la aceștia se constată o severitate mai mare și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Pierderea GATA-2 are efecte cantitative, determinând reducerea marcantă a ratei eritropoiezei în sacul vitelin, ceea ce conduce la anemie și letalitate embrionară. Gena c-myb, omologul celular al oncogenei virale v-myb, este exprimată la cele mai înalte nivele în HSC. Prima celulă precursoare eritroidă ce poate fi recunoscută morfologic este proeritroblastul. În stadiul de proeritroblast funcționează mai multe gene, care condiționează diferențierea eritroidă terminală, printre care și acelea care codifică pentru componente ale eritropoietinei și pentru diferiți factori de transcriere cu specificitate eritroidă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
componente ale eritropoietinei și pentru diferiți factori de transcriere cu specificitate eritroidă. Principalul reglator al diferențierii eritrocitelor este hormonul glicoproteinic eritropoietina (epo). Receptorul acestui hormon, desemnat epoR, este un membru al suprafamiliei receptorului citokinelor și este exprimat specific pe celule precursoare eritroide, precum și pe mastocite și megacariocite. Semnalizând prin promotorii epoR supraviețuirea și proliferarea precursorilor eritroizi, aceasta se asociază cu expresia crescută a globinelor în cursul maturării eritroide terminale. Semnalizarea epoR/epo este necesară în supraviețuirea și proliferarea precursorilor finali ai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]