293 matches
-
credinței, înțeleasă ca temei al „celor nădăjduite” (Evrei 11, 1), nu interzice accesul creștinilor la orizontul reflecției critice. Judecăm prezentul numai pentru că iubim trecutul integru al lumii Părinților și pentru că știm să sperăm la mai bine. Nu întâlnim în sumarul Predaniei un index al reveriilor romantice și nici turbulente excese utopice. Trecutul la care se referă Racoveanu & co. nu este reconstruit poetic, ci păstrează toate accidentele istoriei. Fără să fie actualizat printr-o practică chenotică a memoriei, acest trecut al Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mircea Vulcănescu, scrisul lui Nae Ionescu era „intransigent și țeapăn, neplăcut, dar reconfortant”. Iată un model de scriitură profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura mirenilor și a călugărilor, pentru pagini de filozofie și teologie, pentru poezii liturgice și documentare istorice, pentru dezbateri polemice sau discrete note encomiastice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au fost retipărite la cerere). Tot ceea ce „gândiriștii” sau „neosămănătoriștii” interbelici nu puteau pricepe, Nae Ionescu și Gh. Racoveanu veneau să discute franc, deloc ostentativ. În esență, este vorba despre neschimbata problemă de orientare a Bisericii în cadrele modernității. Colaboratorii Predaniei știau ca înainte de a-și ascuți limba sau pana să-și ascută auzul. Astfel, ei au putut da tonul revenirii la adevărata Tradiție eclezială - singura care merită majusculă, fiind substanțial diferită de cutumele culturii populare adorate în gruparea Gândirii. După
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
merită majusculă, fiind substanțial diferită de cutumele culturii populare adorate în gruparea Gândirii. După șapte decenii de la șocul secularizării din perioada lui Cuza și cu doar un deceniu înainte ca erezia comunistă să paralizeze vocea publică a ortodoxiei (1947), apariția Predaniei marchează un moment de excelență pe nedrept uitată. Dacă Predania mai are astăzi cititori înseamnă că întemeietorii își caută, de dincolo de mormânt, ucenicii. Constituția hermeneutică a tradițieitc "Constituția hermeneutică a tradiției" Tradition is not the past, but the present understood
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în gruparea Gândirii. După șapte decenii de la șocul secularizării din perioada lui Cuza și cu doar un deceniu înainte ca erezia comunistă să paralizeze vocea publică a ortodoxiei (1947), apariția Predaniei marchează un moment de excelență pe nedrept uitată. Dacă Predania mai are astăzi cititori înseamnă că întemeietorii își caută, de dincolo de mormânt, ucenicii. Constituția hermeneutică a tradițieitc "Constituția hermeneutică a tradiției" Tradition is not the past, but the present understood genetically. Robert Taft Etica revoluționarătc "Etica revoluționară" Vocabulă uzată sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uzură. Uitarea sursei nevăzute din care izvorăște adevărul unitar al tradiției ecleziale a fost urmată de încrederea într-o filozofie a reprezentării. În artă, perspectiva inversă e uitată. În teologie, tăcerea Duhului a fost înlocuită de moratoriul discursivității. Despărțirea de predania Părinților a fost mereu o tentație recurentă - mai cu seamă în contact cu promisiunea „noului” oferită de orice erezie incipientă. Ca răspuns la teroarea plictisului - tradiția fiind adesea redusă la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
G. Mantzaridis). Traducerea în românește a lucrării părintelui Zaharia ne oferă prilejul de a zăbovi asupra temelor centrale care alcătuiesc arhitectura viziunii teologice a arhimandritului Sofronie - recunoscut deja în numeroase medii bisericești ca un părinte sfânt, păstrător și înnoitor al predaniei apostolice. Studiul ieromonahului Zaharia Zaharou, intitulat Hristos, calea vieții noastre, este o reușită sinteză a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iar el a zis: «Cum aș putea-o, dacă nu mă va călăuzi cineva?»” (Fapte 8, 30-31). În cazul tradiției ortodoxe, vocea Bisericii, iar nu impresiile personale, funcționează ca argument de autoritate. Pentru creștini, magisteriul suprem la Bisericii îl reprezintă predania sfinților. Lectura Bibliei nu se poate dispensa de schema tipologică fixată în lecționarul Bisericii, respectiv cu mărturia Sfinților Părinți - a căror imensă operă exegetică la Vechiul Testament ar putea fi abia reflectată în câteva zeci de volume (proiect în curs de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia și modifică textul publicat cu titlul „Excentrare și eseul postmodern, sau despre (f)alimentul egolatriei filozofice”, Echinox, vol. 21 (2000), nr. 1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei”, Dilema, nr. 449 (7-13 octombrie 2001), p. 13; Dilema, nr. 450 (14-20 octombrie 2001), p. 14. „Scriptura își dă Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seculare 96 Despărțirea apelor: Biserica și Securitatea 99 Tabloul confuziei 99 Toamna smintelilor 100 Prologul căderii 101 Refuzul fatalității 103 Presiunea externă 104 Riscul ipocriziei 105 Păcatul turnătoriei 106 Mărturisirea publică 107 Epistola unui păstor 108 Capitolul II Eseuri critice Predania uitată 113 Momentul oportun 113 Critica din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Același an, 1942. Urs von Balthasar, alt membru al „clubului de la Fourvière”, publică volumul său Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună În gardă cititorii Împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită Întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
1766 de ieromonahul Nichifor Teotoki, traducere din limba greacă de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru Nil Sorski, predania ucenicilor săi despre trăirea în schit” și „Treptele extazului în hrana sufletului”. În 1852, apare prima traducere a „Leastviței lui Ion Scărarul”, bazată în special pe versiunea aparținând lui Paisie. În același an, 1852, apare traducerea paisiană la cartea „A
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prea-mărită, prea-frumoasă, Prea filocalică Mireasă! A nimburilor toate Împărăteasă! Tu ești Maica binevoitoare și dăruitoatre a tuturor celor sfinte: zestrea cea vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri, din odoare, din palme și din cuvinte. Ești Marea predanie Îmbietoare Și mult strălucitoare a toată Iconomia de binecuvântări, ca un policandru cu șapte lumânări naintea Marelui tron dumnezeiesc pentru care toți Îngerii și sfinții te preamăresc”<footnote eroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 43 footnote>. Același autor continuă doxologia
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pe care ni le pui la Îndemână vădite prin slovele, psalmele și vorbele Părinților, pentru ca de-a pururi nu vom ști a Te lăuda, a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ți așa: Bucură-te Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste...”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 58, 59 footnote>. 5. Maica Domnului urzitoare de nesfârșită rugăciune Dacă pe sfinți care sunt „prieteni” sau „casnici” apropiați ai lui Dumnezeu Îi chemăm ca ei să fie solitori și Împreună-rugători cu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
rugăciunii. Ea destăinuiește calea fiecui...” (p. 41). Impresionează, de asemenea, fermitatea (deloc agresivă) cu care intelectualul umanist preferă (și apără) Ortodoxia în raport cu protestantismul sau catolicismul: „învățații Bisericii, trădând duhul Ortodoxiei noastre vechi, a cărei esență stă în trăirea întocmai a Predaniei așa cum am primit-o, au recurs tot mai mult la procedeele contra-reformei apusene: modernizarea Bisericii lui Hristos; neavând tăria să pună prin viața lor stavillă ereziei, întorcând poporul la Hristos, s-au apucat să aducă această Biserică la nivelul necredincioșilor
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
să redea, pe baza unei documentații exhaustive, evoluția ideilor și a atitudinilor celor doi lideri de opinie interbelici, așa cum se oglindește ea în vasta operă publicistică lăsată de aceștia prin periodicele vremii ( "Gândirea", "Noua revistă europeană", "Ideea europeană", "Cuvântul" și "Predania"). Ochiului sagace al cercetătorului nu-i scapă faptul că presa constituia deja, pentru amândoi protagoniștii comentați, o demonstrație de forță (p. 10), o a patra putere în stat. Rivali și afini, Nichifor Crainic și Nae Ionescu aveau în comun nemulțumirea
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
dincolo de toate metamorfozele lui aparente". Dar, chiar dacă un om viu și nedidactic, un filosof trebuie analizat prin opera sa. Dificultatea de aici începe. Pentru că Nae Ionescu n-are operă filosofică scrisă, dacă exceptăm articolele pe teme filosofice din Cuvîntul și Predania și teza de doctorat, și ea postum publicată. Dar pot fi considerate operă filosofică foiletoane de gazetă? Eventual, alături de cîteva cărți. Dar, repet, acestea din urmă nu există. Mircea Eliade, alt student al său strălucit, cîțiva ani chiar asistent pe
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
și eseuri datorată lui Mircea Eliade și George Racoveanu, Freising, 1951; Îndreptar ortodox. Texte alese, ordonate și adnotate de D. C. Amzăr, Wiesbaden, 1957; Neliniștea metafizică, București, Fundația Culturală Română, 1993; Suferința rasei albe. Articole publicate în "Ideea europeană", "Est-Vest", "Predania". Ediție îngrijită de Dan Ciachir, Iași, 1994; Între ziaristică și filosofie. Texte publicate în "Cuvântul" între 15 august 1926-26 martie 1938). Cu o notă asupra ediției de Cșonstantinț Pșricopț, Iași, 1996. Spre a nu tulbura dialogul cititorului direct cu autorul
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
relicve, pentru Carl Schmitt, o necropolă cu vestigii. La fel pentru Mihai Sorin Rădulescu. În optica autorului, genealogia înseamnă „reînnodarea cu tradiția” (p. 83). Numai că astăzi avem înclinația de a gîndi tradiția în două feluri: drept clironomie sau drept predanie. Deosebirea stă în tipul de spirit pe care cade accentul: pe conștiința celui care își asumă trecutul, sau pe forța spirituală a predecesorilor care ți-l transmit. În primul caz, moștenirea se cuvine numai celui care are vocația s-o
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
celui care are vocația s-o primească, selecția stînd tocmai în persoana celui îndreptățit. Nu oricine are dreptul de a vorbi despre trecut, invocîndu-l ca pe o sursă de cunoaștere sau ca pe criteriu de legitimare. În al doilea caz, predania cere predestinare și implicit ursită, trecutul purtîndu-te cu el indiferent că îl vrei sau nu. Ești luat pe sus de o instanță care nu stă să se întrebe dacă ai vocația de a înota în apele ei. Clironomia cere drept
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
predestinare și implicit ursită, trecutul purtîndu-te cu el indiferent că îl vrei sau nu. Ești luat pe sus de o instanță care nu stă să se întrebe dacă ai vocația de a înota în apele ei. Clironomia cere drept personal, predania cere destin colectiv. Prima tinde spre optica juridică, a doua culminează în viziunea teologică. Oricum, e un arcanum în ambele, la fel cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe spița antecesorilor. Spuneam la
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
decepționați de racilele ei, cei numiți aveau o audiență publică foarte restrînsă. Crainic specifică în Memorii că tirajul ziarului Cuvîntul nu depășea 6000 de exemplare, ceea ce e cu atît mai grăitor pentru statutul unor publicații ca și confidențiale precum Criterion, Predania, Vremea. Într-o epocă în care erau în vogă discursurile populiste ale unor Goga sau A.C.Cuza, exponenți ai unei drepte joase (vulgata dreptei), Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, în pofida faptului că pe ultimii trei îi percepem azi prin
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în misterul necunoașterii, reeditările și edițiile selective - vizând unicul său volum antum, Roza vânturilor, articolele teologice din revista Predania, precum și două antologii comprehensive - nefiind suficiente nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară dezambiguizării contextelor, fie obiectivitatea fără de care reeditarea scrierilor unei personalități ca Nae Ionescu se transformă din știință în propagandă. Ba încă o
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
nu ar putea fi profet dacă nu s-ar putea scălda mai întîi în matca cunoștințelor revelate. De aici importanța tradiției, un alt nume pentru grija cu care păstrezi adevărurile pe care le-ai moștenit din gura profeților. Tradiția e predanie a adevărurilor revelate, adică predare a ștafetei și păstrarea ei. Spre deosebire de creștinism, unde lumea aceasta, a vremelniciei sensibile, este în stăpînirea diavolului, de unde și nevoia de te lepăda de ea spre a trăi numai în vederea celeilalte lumi, la arabi lumea
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
care au suferit predecesorii. Și cum două treimi din maladiile de care suntem atinși au rădăcini genetice, fatalitatea moștenirii din generație în generație nu e vorbă goală: există o ștafetă intimă care se transmite în trepte genealogice, un fel de predanie căreia, chiar dacă îi schimbăm numele, nu-i putem modifica esența. În patologie, predaniei îi spunem „recrudescență”, în psihologie o numim „predispoziție”, iar în cultură o descriem drept „tradiț ie”. Nu doar hemofilia și diabetul se ivesc pe fond de predispoziț
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]