442 matches
-
fost apreciate în întreg cursul secolului al XX-lea. "Născut în 1844, la Laval, din cauza situației materiale precare a părinților săi, Rousseau a fost nevoit, la început, să aleagă o cu totul altă carieră decât aceea pentru care l-a predestinat dragostea față de artă." Așa începe prezentarea pe care Henri Rousseau însuși a redactat-o cu privire la biografia sa. În ciuda poziției lor sociale modeste, părinții îl dau pe Henri la școala generală și apoi la gimnaziu, pe care până la urmă îl întrerupe
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
grației divine necesară pentru mântuirea personală. În viziunea sa, divinitatea era depărtată de om, care nu se mai putea mântui din păcatul originar prin propriile mijloace. Divinitatea decidea de la începutul lumii care oameni vor fi mântuiți și condamnați, omul fiind predestinat unui destin, fără să-l poată influență (dubla predestinare). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa. Conform lui Max Weber
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
dezvoltat concepția progresului în istoria societății, aceasta fiind o continuitate directă și firească a evoluției naturii, iar diverse popoare în dezvoltarea lor constituie o verigă în ascensiunea societății. Astfel combate teoria hazardului propagată de fataliști, conform căreia totul ar fi predestinat. Modul de organizare socială este, după Herder, rezultatul activității oamenilor, iar treptele acestei organizări sunt: familia, puterea judecătorilor aleși și a conducătorilor militari, precum și puterea despotică care se transmite prin moștenire. În opinia sa, națiunea constituie cadrul natural în care
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
nu-ți vei mai aminti nimic. 794. Care floare nu-și dorește frumusețea? 795. Ascultă mersul timpului atunci când calcă peste amintiri și spune-mi cui îi suspină pașii? Amintirilor sau Timpului? 796. La masa vieții nici Destinul nu a fost predestinat să se înțeleagă pe sine. 797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi gheața din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost. 798. Diferența dintre o vorbă și un cuvânt constă în Dumnezeul ce a făurit Cuvântul. 799
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
zborul aripilor morții spre nicăieri. 504. Care oglindă poate fi mai plină de viață decât luciul unui lac al suferinței plin de sudoarea acestei existențe încât dă pe dinafară? 505. Nu te îngrijora de nimic fiindcă și acesta îți este predestinat prin moarte. 506. A ajuns cineva să înțeleagă sensul acestei lumi împotmolite în propriul ei Destin? 507. Fiecare tren își are calea sa precum fiecare viață, moartea sa. 508. Numărul zilelor vieții ține de moarte. 509. Cel obosit să se
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
craniu de crin, morții te șlefuiră cu sufletele că petalele căci forma-ți dulce nu ucide ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 268. De la Eugen - 25 mai, 2013 Scrisoare despre un destin... predestinat însă și prin asumare: Cezar Ivănescu. Dragă Alex Cetățeanu Văd că paginile despre Cezar, legate, inspirate de tine spre a apare în Destine literare, au pulsație de carte, oricum, un adaos de epistolar care, oarecum, ar spori cumva testamentar cele
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
Deci diferitele forme ale neurasteniei nu au ca și consecința sinuciderea. Sinuciderea și stările psihologice normale. Rasa. Ereditatea Concluziile la care a ajuns Durkheim au fost că: 1. dacă există un determinism organo-fizic, de origine ereditară, din cauza căruia omul este predestinat pentru sinucidere, acesta ar trebui să afecteze ambele sexe; 2. dacă sinuciderea ar fi ereditară ar trebui să se manifeste în primii ani de viață, ori cazurile de sinucidere în rândul copiilor sunt foarte rare. Sinuciderea și factorii cosmici: • Clima
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
această selecție operată de Dumnezeu atunci când unora le adresează invitația potrivită iar altora le-o amână sau pur și simplu nu le-o trimite. Este grația un „instrument” al predestinării? Semipelagienii gândeau problema în termenii unei egalități de șanse: Dumnezeu predestinează la salvare pe toți oamenii, dându-le tuturor grația, în măsură egală. Libertatea umană este cea care decide dacă unul sau altul dintre indivizi acceptă invitația sau nu, astfel încât numărul aleșilor nu este cunoscut. Un sistem opus este predestinaționismul, pe
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Tatăl o dăruiește prin Fiul și în Duhul Sfânt, revarsă asupra tuturor fără excepție darurile cerești. Datorită milostivirii sale, și noi, oamenii, am primit făgăduința neclintită a vieții veșnice" ("Catecheses illuminandorum", 18, 29; PG 33, 1049) "Dumnezeu, care ne-a predestinat la înfiere, ne-a făcut asemenea Trupului glorios al lui Cristos. De acum înainte, devenind părtași la Christos, sunteți pe bună dreptate numiți christoși" ("Catecheses mystagogicae", 3, 1; PG 33, 1088 A) "[În anaforă,] ne rugăm pentru sfinții părinți și
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
sau respinge. Doctrina calvinistă spune că din moment ce toate persoanele sunt de la sine moarte din punct de vedere spiritual, ele n-au dorința de a accepta acest har decât atunci când Dumnezeu le dă viață spirituală prin regenerare. Dumnezeu regenerează doar persoanele predestinate de el la mântuire. În Biblie, harul (cf. ebr. חן; gr. χάρις), poate însemna, în sens subiectiv, bunăvoința unei persoane suspuse față de una supusă ei, în particular, a lui Dumnezeu față de om (cf. Gen 30, 27; Lc 1, 30). În
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda veșnică, din cauza păcatelor lor, pe care Dumnezeu le cunoaște dinainte. Voința omului rămâne liberă sub influența harului. Harului i se
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda veșnică, din cauza păcatelor lor, pe care Dumnezeu le cunoaște dinainte. Voința omului rămâne liberă sub influența harului. Harului i se poate opune rezistență. Există har realmente suficient și care totuși rămâne fără efect. Îndreptățirea este
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
și filosof neoplatonic. Este remarcat pentru traducerea și comentariile la lucrarea lui Pseudo-Dionisie, despre care înainte s-a crezut că a trăit în epoca apostolică. În jurul acestei perioade s-au ivit niște controverse doctrinare, precum întrebarea dacă Dumnezeu i-a predestinat pe unii pentru mântuire, iar pe alții pentru condamnare. Eriugena a fost chemat să rezolve această dispută. În același timp, Paschasius Radbertus a ridicat întrebarea dacă Hristos este cu adevărat prezent la euharistie. Este hostia același lucru cu corpul istoric
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
puțin îl îmbogățește și-i găsește o soție convenabilă, se numește Chirică, diminutiv de la prenumele Chiriac - derivat din grecescul Kir, Kirie, adică „domn”, „Dumnezeu”! Moș Nichifor, de altfel, poartă și el un nume care în greacă înseamnă ‘’Victoriosul”, ceea ce îl predestinează la performanță. Cum se vede, arta lui Creangă începe acolo unde cea a folclorului se oprește. Dacă a fost lungă vreme considerat un scriitor „popular”, eroarea de apreciere se datorează caracterului profund rural al operei sale. Este neîndoielnic că cititorul
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
nu ține doar de bucuriile și tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni și face din toți o familie” (Circulară către reprezentanții departamentelor, 1848), aceeași ipoteză stă la baza tuturor discursurilor, oricare ar fi miza sau circumstanțele: oamenii au fost concepuți sau s-au născut semeni, fiindcă au același creator, ceea ce Îi predestinează la a se uni și a se iubi. Desigur, acest ideal umanist intenționează să nu excludă pe nimeni de la principiul umanității și să-i acorde fiecăruia partea sa de demnitate. Însă ține prea puțin cont de diversitatea persoanelor, de condiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
expresioniștilor germani. Un „erou” liric se află mereu în acțiune, repugnându-i stagnarea, iar versul străpunge euforic, cu „arme albe”, o „realitate” atinsă de cariu: „Vom cere cuțitului sângele sfânt din cuvânt” (Exercițiu terminat). Poetul se vrea un „zeu solar”, predestinat a trece prin purgatoriul focului putregaiul unei întregi societăți. După asimilarea unor înrâuriri din spațiul poeziei moderne (Arthur Rimbaud, T.S. Eliot, Saint-John Perse), în poezia lui are loc o „tulburare a apelor”. Inalterate rămân tonalitatea elegiacă, dar și autenticitatea trăirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
familiei nucleare și în alocarea asimetrică a rolurilor funcționale în cadrul acesteia pe baza criteriului natural al sexului. Odată cu trecerea în fazele mai târzii ale modernității, femeile au început să nu se mai limiteze la identificarea cu pozițiile ce le erau predestinate prin diviziunea sexuală a muncii. Au pătruns pe piața muncii astfel încât biografiile lor de muncă și viață s-au intersectat cu cele ale bărbaților. De la femeia-muncitor în industrie s-a ajuns la femeia-aviator, femeia-comandant de navă, femeia-general de armată, femeia-profesor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
depărtare, din oraș cu deosebire, Galata, cu biserica, turnul și zidurile ce le înconjoară, se prezintă ca o adevărată citadelă și produce un efect din cele mai încântătoare. Prin poziția pe care o are în centura orașului, podișul său era predestinat să poarte o mare podoabă a acestuia, un palat, un templu... (Din "Albumul României", Alex. Popescu) Pag. 148. Vedere din Podul-Verde (astăzi str. Carol) cam prin anul 1830. După o aquarelă, de autor necunoscut, proprietatea doamnei Mihail Valerian din București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vecinii Mariei deja mă învățaseră. Blocul ei era încărcat cu pensionari de treabă, ca un autobuz preorășenesc. Lumea fermenta acasă, simplu și cumsecade. Ziua, observai mereu perdelele mișcându-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari, te întâmpinau nume predestinate de gospodine și-apărătoare ale drepturilor animale: doamna Didi, tanti Nuți, mama Nina. Ți le imaginai pe toate în cofetărie, la „Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uluială a guvernanților, cari se bat acum fără putere în mînile vigurosului lor protector. Tot în acest sistem de idei intră politica dobrogeană a guvernului nostru. În loc de-a lăsa acel unghi nenorocit de pământ, care de veacuri e fatalmente predestinat de-a fi cutreierat de tot soiul de neamuri și care n-a înflorit decât sub aspra împărăție a romanilor și de atunci încoace niciodată, în loc de a-l lăsa să fie păscut în liniște de oile mocănești și brăzdat pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
munți, pe care până azi nimeni nu le poate găsi”. Cronica moldo-germană trebuia analizată cu multă grijă. Ea cuprinde informația esențială că Ștefan cel Mare a câștigat lupta de la Baia, dar și consemnarea primei legende despre Ștefan cel Mare, omul predestinat de soartă, care a știut să depășească momente foarte dificile. Un document care pare să sugereze că Ștefan cel Mare a fost înfrânt la Baia este Legacio per Dominum Marcissum Choranczycz exponenda. Nu este vorba de o solie a lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o respingere, și se temea de respingeri. Se temea și de neputința lui de a-și aminti de acea seară și îi era rușine să-l întrebe pe Tom. Dacă se întâmplase ceva rușinos și absurd? Și dacă el era predestinat să devină un alcoolic? Văzuse la Dublin alcoolici într-o stare jalnică. Tatăl lui, un băutor moderat, îl prevenise împotriva alcoolului. Oare se temuse tatăl lui că-l așteaptă pe Emma asemenea soartă? Să fi fost bunicul lui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intuiție.” - „Da, dar intuiția s-ar putea să fie - în confuzia pe care o trăim - numai efectul foarte îndepărtat, abia răzbătător al revelației, adică modul de a denumi unul și același lucru, lumina prin care ne dăm seama că suntem predestinați unul altuia, că nici unul din noi nu putem fi gândiți în afara celuilalt, deschiderea de o secundă prin care vedem în eternitate” - „Și totuși cine este Ana?” - „Este întrebarea ta. Ce te-ai face fără întrebări? Cum te-ai întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răului? Sau, dimpotrivă sunt prin natura lor răi și recuperabili numai de forțele binelui? Oamenii sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie, dacă nu cumva vom ajunge să ne schimbăm genele, pentru că dilema omenească a fost predestinată prin modul în care a evoluat specia noastră și, prin urmare, este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt intrinsec imperfectibile, din fericire. Într-o lume în continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]