432 matches
-
și degenerescență, considerând criminalul o formă specială de degenerare patologică de natură psihiatrică, încarnând tipul denumit de el „matoid”. Degeneratul este un individ marcat de numeroase stigmate somatice și psihice, fiind într-o anumită privință o personalitate de un tip predestinat în mod fatal pentru crimă. Aceste idei își au originea în teoria despre degenerescența psihică a lui A. Morel și V. Magnan. G. Tarde, Lacassagne și Sengès au informat punctul de vedere al lui C. Lombroso, aducând argumente importante în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
-a - erau condiționate de deținerea unor calități de activist și de conducător, coroborate desigur cu o serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a fost uitată. Socrate, cel puțin „Socrate platonicul”, a intuit perfect că educatorul este mult mai mult decât paidagogós sau grammatistes. El are responsabilități pe care mitologia le atribuia doar zeiței Ananke și fiicelor sale, moirele. Educatorul făurește (și deci predestinează) oameni - ca și când i-ar face să se nască a doua oară. Este deci un paideutes, zămislitor de „naturi secunde”, care întregesc anthropoii aleși, transformându-i în personalități. Merită să reproducem acest text neglijat care conține - în termeni alegorici - cea mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceste conținuturi specificate în planurile și programele de învățământ, generic, curriculum. Fără a o declara, avea în minte conotațiile acestei expresii latine și semnificațiile străvechi. S-ar putea spune că planurile erau înțelese ca soartă implacabilă (Ananke) și moire care predestinau și sileau copiii spre o viață care nu convenea nici propriilor nevoi de dezvoltare și nici solicitărilor modului de viață american - liber pragmatic și în cultul lui the self-made man. La J. Dewey, curriculumul tradițional era un „pat al lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le era prea limpede pe ce temeiuri s-ar putea desfășura această cutezătoare aventură și nici spre ce orizonturi spațio-temporale ar putea fi ea orientată. La începutul deceniului, umaniștii au intuit brusc faptul că a proiecta un curriculum înseamnă a „predestina” și au încercat să o caute pe zeița Ananke și pe fiicele ei, moirele, printre muritori. Unde puteau fi găsiți însă, pe Pământ, aceste zeițe care să garanteze, prin prestanța și autoritatea lor, benignitatea curriculumului? În 1971, revista Teachers College
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iar drumul spre el este foarte spinos. Până când idealul „omului de cultură”, al „omului integral” nu va fi reîntronat, se vor putea petrece încă numeroase rătăciri paideutice. Cel mai grav nu mi se pare faptul că generațiile de astăzi sunt predestinate unei confuzii perpetue prin curricula tradiționale și moderne, ci chiar neînțelegerile cu privire la idealul educațional. Unele au fost alimentate, involuntar, chiar de cercetările postmoderniste. Disputa modernism/postmodernism a dat apă la moară incompetenților și diletanților. Raportarea negativă a gândirii postmoderne la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
surpată în ureche/ Azvârlit în prezent parodie/ Ca cerșetorul orb cu armonica veche/ Mereu aceeași melodie”) sau din Mecanicul orb. Cel de-al doilea ciclu, nepotrivit intitulat Lespezi, se circumscrie liricii erotice, trăsătura singulară, originală, fiind dată de irealizarea trăirii. Predestinați unul celuilalt dintru început, cei doi sunt mereu pe traiectorii paralele ori într-un tragic contratimp. Jubilația viitoarei împliniri e copleșită mai totdeauna de durerea veșnicei amânări, dar mai ales de teama ratării întâlnirii, prin nerecunoaștere reciprocă, la momentul mult
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
familiei nucleare și în alocarea asimetrică a rolurilor funcționale în cadrul acesteia pe baza criteriului natural al sexului. Odată cu trecerea în fazele mai târzii ale modernității, femeile au început să nu se mai limiteze la identificarea cu pozițiile ce le erau predestinate prin diviziunea sexuală a muncii. Au pătruns pe piața muncii astfel încât biografiile lor de muncă și viață s-au intersectat cu cele ale bărbaților. De la femeia-muncitor în industrie s-a ajuns la femeia-aviator, femeia-comandant de navă, femeia-general de armată, femeia-profesor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fost propria persoană. Întoarcerea la tinerețe este posibiltc "Întoarcerea la tinere]e este posibil\" Cine spune că nu ne putem recăpăta tinerețea? Dați-mi voie să vă demonstrez că putem da timpul înapoi. Nu cred că oamenii au fost predestinați să îmbătrânească și să moară atât de repede. Profesorul Hilton Hotema afirmă: „Se spune că înainte de potop oamenii trăiau 500 sau chiar 900 de ani. Ca fiziolog, pot afirma că știința nu are argumente pentru a dovedi că acest lucru
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
fost și președintele Senatului, și ministru de Externe, a trecut printr-o adevărată educație politică. Dacă ne place sau nu ce s-a realizat, e altă istorie. De ce credea Petre Roman, În 1999 (presa epocii Îmi este martoră), că e predestinat să fie lider? Nu avea nici viziunea politică a unui lider național, cum s-a visat, nici trecutul de dinainte de 1989 care să-l califice, de pildă, mai mult decât pe Dumitru Mazilu, care făcuse reală opoziție față de Ceaușescu. Nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fenomen de migrație politică, pe care acesta Îl observa nu la eșalonul maxim, de vârf, ci la eșaloanele medii ale PSD-ului, de pildă. De obicei se sare În trenul câștigător. Primii doi-trei ani de după alegerile din 2000 păreau să predestineze PSD-ul dacă nu pentru un succes total, În orice caz pentru o permanentizare măcar „pe scurtă durată” a hegemoniei sale. Desigur, oamenii Își făceau socotelile, unele legate de statut, altele de interese personale, altele, evident, de interese materiale. Astfel
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor pe care le pune mai presus decât propria persoană. Se consideră predestinat pentru această misiune. Corespunde valorilor supraeului moral. 2. Tipul altruist Acesta este tipul educatorului. El este caracterizat prin spiritul altruist, de dăruire. Iubește ordinea, disciplina, echilibrul și stabilitatea. El Își construiește acțiunile pe baza valorilor tradiționale pe care le cultivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu tot cu scaun. Înaintând pe roți, m-am uitat pe biroul doctorului Luce, unde era un dosar deschis. Îl uitase așa plecând În grabă. STUDIU PRELIMINAR: XY GENETIC (BĂRBAT) CRESCUT CA FEMEIE Următorul caz ilustrativ arată că nu există o corespondență predestinată Între structura genetică și cea genitală sau Între comportamentul masculin sau feminin și statutul cromozomial. SUBIECT: Calliope Stephanides INTERVIEVATOR: Doctor Peter Luce DATE INTRODUCTIVE: Pacienta are paisprezece ani. A trăit toată viața ca femeie. La naștere, Înfățișarea somatică releva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
străduia, de mult timp, să cunoască caracterul victimelor. Criminologii acordă din ce În ce mai multă importanță mortului și, În unele cazuri, ajung să-i atribuie o mare parte din vină. Oare nu exista În viața, În comportamentul numitei Hélène Lange ceva care o predestina Într-un fel unui sfîrșit violent? De cînd o zărise la umbra copacilor din parc, Îi atrăsese imediat atenția. Este adevărat că interesul Îi fusese stîrnit și de cei doi caraghioși. Comisarul Lecoeur a făcut parte din echipa dumneavoastră? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la infinit și noi încercînd inutil să explicăm toate aceste aspecte. Ce ciudate sunt capriciile soartei sau ale lui Dumnezeu! De ce a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important? Și eu, care mă crezusem predestinat pentru un astfel de rol și care, alături de Viky, sunt un nevolnic, clovn intr-un mic circ de provincie pretin-zîndu-se actor! - Ce bucurii ne propuneam pentru Cavarna și ce sfârșit lugubru închipuim acum! - În nici un caz n-a fost o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea. Ființa ei n-ar mai putea să-mi furnizeze nici o reflecție profundă. Oricum ar fi, mai târziu voi regreta clipele actuale de trăire intensă pe care fac toate sforțările să le alung. Aștept să treacă timpul, căci așa suntem predestinați. Și la urmă, bătrâni, bolnavi, cu moartea alături, constatăm ca nu mai putem opri timpul în loc. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! Și dacă ar muri Viky? Gândul acesta îmi vine uneori chiar dacă nu ia o formă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era capul comunității noastre, un sat aproape de Augustodunum. Mai avea patru fii, toți băieți și toți mai mari ca mine, dar cred că eu eram preferatul lui. Căuta întotdeauna să nu-mi dea muncile cele mai obositoare, zicea că eram predestinat să fiu prezbiter și pentru un an mă trimise chiar la un învățător, ca să învăț să scriu și să citesc. însă instruirea mi-am definitivat-o în mănăstire. Se întrerupse pentru un moment, iar ochii săi priviră în gol, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
morții. Sentimentul solitudinii și al efemerului cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea din roman nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intuiție.” - „Da, dar intuiția s-ar putea să fie - în confuzia pe care o trăim - numai efectul foarte îndepărtat, abia răzbătător al revelației, adică modul de a denumi unul și același lucru, lumina prin care ne dăm seama că suntem predestinați unul altuia, că nici unul din noi nu putem fi gândiți în afara celuilalt, deschiderea de o secundă prin care vedem în eternitate” - „Și totuși cine este Ana?” - „Este întrebarea ta. Ce te-ai face fără întrebări? Cum te-ai întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au fost închise. Sporii și mucegaiul se vor întide cu voluptate, iar armatele de ciuperci se vor strânge în dulapul de sub chiuvetă. Încercând să o facă și pe Kulfi părtașă la bucuria lor, vecinii o asigurară că fiul ei era predestinat măririi și că lumea cea mare, de dincolo de Shahkot, aflase de el. — Uite, până și oamenii din Suedia și-au amintit să-i trimită un cadou de ziua lui. Și: — Hai să-i punem numele Sampath, spuneau ei. Noroc. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
multe explicații, ea a zis că asta este imposibil. „Nu pot descrie relația mea cu Buddha într-un limbaj pământesc.“ Mi-a aruncat o privire gravă și tonul ei era plin de milă când mi-a zis: „Viețile noastre sunt predestinate să se realizeze“. După ce Nuharoo pleacă, îmi reiau discuția cu Yung Lu. Pare ca începutul unei călătorii fascinante, de care mă bucur în ciuda sentimentului de vinovăție. Yung Lu e de origine manciuriană și provine din nord. Ca nepot al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ține doar de bucuriile și de tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ocazie avem din nou să o uităm... Doar după ce vom lăsa să se scurgă inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o respingere, și se temea de respingeri. Se temea și de neputința lui de a-și aminti de acea seară și îi era rușine să-l întrebe pe Tom. Dacă se întâmplase ceva rușinos și absurd? Și dacă el era predestinat să devină un alcoolic? Văzuse la Dublin alcoolici într-o stare jalnică. Tatăl lui, un băutor moderat, îl prevenise împotriva alcoolului. Oare se temuse tatăl lui că-l așteaptă pe Emma asemenea soartă? Să fi fost bunicul lui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ziare și reviste), vocația presei audio (în postura de extern colaborator la Radio Iași, ani la rând) a făcut parte din fibra lui intimă. Nimic nu l-a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]