527 matches
-
puterea de a săvîrși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atîtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie dojeniți, trebuie doar să ne rugăm pentru ei. în această operă, Augustin își consolidează doctrina referitoare la predestinarea celor aleși, care își are originea în planul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin își consolidează doctrina referitoare la predestinarea celor aleși, care își are originea în planul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în cercurile culturale din Gallia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în cercurile culturale din Gallia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia și a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustino responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi prezbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărîndu-l pe Augustin, Prosper susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărîrile în privința mîntuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămîn de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
extraordinara ușurință cu care Prosper, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime vădesc însă o atitudine mai puțin hotărîtă în apărarea augustinismului - mai critic în privința doctrinei predestinării -, probabil fiindcă Prosper se afla la Roma atunci cînd le-a scris și mediul cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba de sinodul de la Arles, din 473, și de cel din Lyon, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Prin urmare, Faustus vrea să combată în egală măsură atît doctrina predestinării, cît și pelagianismul. într-adevăr, nu puține sînt tezele în privința cărora are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conform căreia natura umană ar fi suficientă pentru mîntuire; existența păcatului originar, pentru ștergerea căruia a fost necesară mîntuirea; existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă, și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face bine este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacob și Esau; apoi problema copiilor morți fără botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase un minim
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transpună sau chiar să explice prin imagini misterul cu parfum intelectual-exotic ce ii învăluie proza. Însă, dincolo de subiect și simbol, literatura lui Mircea Eliade susține și favorizează transpunerea ei cinematografică. Regizorul Dan Pita, descriind creația filmului Eu sunt Adam, sublinia predestinarea prozei eliadești pentru reprezentare cinematografică: "Eliade reușește, grație marelui sau talent și efortului intelectual, să imagineze întâmplări și fapte pe care numai filmul le poate relevă cu ușurință"1. Abolirea liniarității timpului este, desigur, unul dintre motivele atracției creatorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
așteptărilor noastre. Pentru fiecare evoluție individuală există o traiectorie care ține de foarte mulți factori și care par a contura un destin pe care omul, indiferent de condiția sa, pare al urma implacabil. A vorbi În acest context de o predestinare nu pare hazardat, deși la prima vedere ar părea anacronic, pentru că multe destine converg În a da dreptate afirmației filosofului francez Henri Perruchot care spunea „Fiecare spirit merge și nu poate merge decât Într-o direcție dată. Fiecare viață se
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Dream) a fost folosit pentru prima dată într-o lucrare din 1931 a scriitorului James Truslow Adams, The Epic of America, dar istoria sa este mult mai bogată. Are puternice rădăcini în religia protestantă, mai ales în preocupările protestante privind predestinarea și semnele exterioare ale grației divine. În condițiile în care nașterea și poziția socială nu mai reprezentau răspunsuri convingătoare cu privire la predestinare, mulți credincioși protestanți au îmbrățișat ideea potrivit căreia succesul financiar obținut prin muncă asiduă este un astfel de semn
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
dar istoria sa este mult mai bogată. Are puternice rădăcini în religia protestantă, mai ales în preocupările protestante privind predestinarea și semnele exterioare ale grației divine. În condițiile în care nașterea și poziția socială nu mai reprezentau răspunsuri convingătoare cu privire la predestinare, mulți credincioși protestanți au îmbrățișat ideea potrivit căreia succesul financiar obținut prin muncă asiduă este un astfel de semn al grației divine, un indiciu cu privire la faptul că Dumnezeu încuviințează acțiunile umane. Aceasta a mai primit denumirea de "materialism moral". În
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Weber[4, p.157] sublinia faptul că o analiză pur economică sau tehnologică nu poate explica dezvoltarea capitalismului, pentru care au fost de o importanță crucială ideile religioase și etice, îndeosebi morala riguros ascetică a calvinismului și accentul pus pe predestinarea omului în viața de spor. Ceea ce am subliniat și prin acest studiu, una din variabilele explicative ale multor activități economice și sociale o reprezintă religia, indiferent de tipul acesteia sau naționalității. Caracterul scăzut al organizării acestei forme de turism , gradul
TURISMUL RELIGIOS FORM? A TURISMULUI RURAL by Ionel Ciprian ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/83111_a_84436]
-
destin, și, ca atare, ea solicită toate eforturile contemplative ale antropologiei și ale metafizicii."(L. Blaga, Trilogia Valorilor). Substantivul propriu Dănilă este un augmentativ al numelui Dan, care are semnificația de „cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul Prepeleac are ca fundament o reprezentare fizică, materială, văzută ca dublu al său în planul lumii materiale: „atât odor avea și el pe lângă casă, făcut de mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
constatării sale sarcastice: „Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a fi „cel dăruit de Dumnezeu”. El nu putea fi abandonat în „lucrarea diabolică a pierderii sufletului” și este supus unor noi încercări ale vieții. Înaintea începerii traseului cunoașterii gnoseologice, este reamintită etapa cunoașterii la care ajunsese: „tot bogatu-i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv (cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vitală. Cu cine ar putea să se lupte un predicator alb în galbena Chină? Întâi de toate, cu alți predicatori albi. Există o sciziune a sectelor protestante, încât el are întotdeauna cu cine lupta. Doctrina sa de prezbiterian este doctrina predestinării. Disputele cu baptiștii se centrează pe dilema dacă botezul presupune imersiune în apă sau doar stropire cu apă. Se luptă cu tinerii din biserica sa, căci aceștia vor să-l expedieze în afara câmpului lor de influență sub pretextul că opera
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este permanent legat de acesta, fiind astfel obligat să asculte și să nu se abată de la legile morale impuse de acesta. Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan moral reprezintă păcatul. Ea este o conștiință a predestinării care mă Închide În relațiile mele, sau ale noastre, făcându-mă dependent de autoritatea absolută față de care datorez supunere și ascultare, aceasta fiind condiția protecției și a binelui meu. Iubirea este, În schimb, liberă. Ea mă deschide, fiind o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi punctul final către care se Îndreaptă orice realitate ca existență a unei persoane. El este fie Împlinirea, fie eșecul unei realități, sau, mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]