517 matches
-
a sferei semantice a subiectului, reluarea lui are dezvoltarea unui subiect multiplu cu structură analitică: „Când îi privești împiedecați în fier, / Par, el de bronz, și vitele-i de piatră.” (T. Arghezi) NUCLEUL PREDICAȚIONALTC "NUCLEUL PREDICA}IONAL" Rezultat al desfășurării predicației, predicatul și subiectul se constituie, prin relația de interdependență în care se află înscrise și în care își au originea ca funcții sintactice principale, în nucleu predicațional, condiție fundamentală și marcă distinctivă a identității propoziționale a unei structuri lingvistice: Structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbal. Acest tip de subiect caracterizează enunțuri cu verbul-predicat la persoana a III-a, mai ales singular, dar și plural: Bate la ușă..., Scrie la ziare... Au scos unt pe la două... Neexprimarea predicatuluitc "Neexprimarea predicatului" Fiind factor principal în desfășurarea predicației, predicatul rămâne mai rar neexprimat. El poate rămâne subînțeles, când s-ar realiza concret prin termeni prezenți deja în enunț, în structura unor predicate imediat anterioare. Când rămâne neexprimat predicatul sintetic, marca existenței sale o constituie: • prezența concomitentă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresieitc "Manifestarea rela]iei de interdependen]\ în planul expresiei" Marcarea identității celor două funcții sintactice principaletc "Marcarea identit\]ii celor dou\ func]ii sintactice principale" Specificul constituirii planului semantic al nucleului predicațional precum și sfera semantică a termenilor implicați în desfășurarea predicației determină modalitățile de exprimare a relației de interdependență și de marcare a celor două funcții sintactice: predicatul și subiectul. Nucleul predicațional monomembrutc "Nucleul predica]ional monomembru" Relația de interdependență este implicită în planul semantic al verbului (locuțiunii verbale) sau expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e prea plin de încredere în sine.” Se situează aproape fără excepție în cazul nominativ numele predicativ realizat prin adjective, calificative sau pronominale: „Iese liniștea din munte / unde locul i-a fost strâmt.” (L. Blaga) Sub presiunea componentei semantic-lexicale a predicației, numele predicativ realizat prin substantiv sau pronume poate sta și în alte cazuri: • genitiv; dacă verbul a fi, copulă lexico-gramaticală, dezvoltă sensul de ‘apartenență’, ‘ânrudire’: „Nu l-am întrebat a cui era casa aceea prăpădită.” (M. Preda, Viața, 182), „Slova
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensul de ‘apartenență’, ‘ânrudire’: „Nu l-am întrebat a cui era casa aceea prăpădită.” (M. Preda, Viața, 182), „Slova era a băiatului dar vorbele erau ale baciului Alexa.” (M. Sadoveanu, X, 518) În strânsă legătură cu constituirea planului semantic al predicației, în structura numelui predicativ pot intra o serie de prepoziții, care-i impun diferite poziții cazuale: • genitiv: „Pesimistul va fi împotriva acestei iluzii.” (G. Ibrăileanu) • acuzativ: „Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic...” (M.Eminescu) „Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar cerul este tatăl meu / Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu) „Casă de oameni de treabă se cheamă asta?” (I. Creangă) „O durere totdeauna mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii impersonale, verbe întrebuințate impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează, în absența intervenției altor factori (stilistic, de exemplu), predicatul: „...Cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se preface.” (I.L. Caragiale) „Dragă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II DE DEPENDEN}| VERBAL| (ADJECTIVAL|)" COMPLEMENTULTC "COMPLEMENTUL" Prin planul său semantic, expresie a modului specific de interpretare lingvistică a lumii extralingvistice, verbul condiționează constituirea și specificul nucleului predicațional. Și tot prin planul său semantic, verbul, indiferent dacă realizează sau nu predicația, are rolul principal în determinarea câmpurilor semantico-sintactice ale unui enunț. Întregirea pe cale sintactică a sferei semantice a verbului este o condiție esențială pentru asigurarea autonomiei enunțului lingvistic, prin structurarea finită a planului expresiei concomitent cu împlinirea planului său semantic global
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suplimentar în G.A.(II, pp.206,și urm.). În noua ediție a Gramaticii limbii române, elaborată de Academie, fără a se distinge o variantă specifică între relațiile de dependență: relația de dublă dependență, se identifică, în capitolul Predicatul și Predicația, alături de Predicat și de Nume predicativ, funcțiile de Complement predicativ al obiectului (vol.II, pp.290-294) și de Predicativ suplimentar (pp.295-312), prin relaționarea acestora cu doi regenți, unul nominal și unul verbal. Integrate în fenomenul predicației, cele două funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
capitolul Predicatul și Predicația, alături de Predicat și de Nume predicativ, funcțiile de Complement predicativ al obiectului (vol.II, pp.290-294) și de Predicativ suplimentar (pp.295-312), prin relaționarea acestora cu doi regenți, unul nominal și unul verbal. Integrate în fenomenul predicației, cele două funcții s-ar distinge între ele din perspectiva relației obligator ( L-au numit Radu, L-au poreclit Ciungu, L-au ales ambasador)-facultativ („...iată-ne înconjurați numai de spioni...” L.Rebreanu, Îl credeam profesor., Se închipuie Napoleon.). Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care o numește, precum și în planul expresiei, și prin aceasta, în însăși structura și funcționarea enunțului sintactic, a două dimensiuni funcționale, complementare: • de complement semantic obligator, în anumite condiții lexicale, morfologice și sintactice ale verbului regent; • de asumare implicită a predicației, printr-o perspectivă secundară de actualizare. Cer în mod obligator o asemenea complinire semantică verbe de simțire, apreciere etc. care, întrebuințate cu un pronume reflexiv, dezvoltă un sens gramatical categorial între reflexiv (obiectiv) și dinamic: a se considera, a se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apar în I. Evseev, Semantica verbului, Facla, Timișoara, 1974, p. 95. Patru sunt principalele avantaje ale denumirii cu aceste sintagme a celor două tipuri structurale de predicat: 1. Reflectă foarte exact modul specific în care participă la planul global al predicației cele două componente semantice, una de tip lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este generoasă.” 4. Prin structura de tip analitic, constituenți analitici realizează și alte funcții sintactice. „A fi om e lucru mare.” șsubiectț „Să poți rămâne tu însuți.” șcompl. directț 19. Gramatica pentru toți, București
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omul bătrân se poate întrucâtva zice că este, fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu, p. 377). În dezvoltarea acestor două perspective cel mai adesea nici verbul a fi nu este numai purtător al componentei semantic gramaticale a predicației; el este și semn al realității sau prezenței unei anumite însușiri, calități, identități; cf. Ecat. Teodorescu, În problema structurii părților de propoziție. Cu privire specială la predicatul nominal, LR, 1979, nr. 2, p. 124. 21, 22. art. Nume și verb
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1929). În aceasta se făcea trimitere la imposibilitatea de a avea experiența nimicului prin simpla negare logică a ființării, și se afirma dimpotrivă exigența de avea în acest sens o experiență mai originară decât cea la care se accede prin intermediul predicației logice care pentru Heidegger, spre deosebire de Hegel, este doar o reflectare palidă a potenței imanente a nimicului. O asemenea experiență fusese identificată în situarea afectivă fundamentală a angoasei. În mod analog, în conferința Despre esența adevărului (Vom Wesen der Wahrheit, concepută
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
deschisă; iar pentru a face acest lucru în orizontul unei concepții univociste a ființei, în cadrul căreia copula "este" se folosește întotdeauna și numai în sensul de "este identic", mai mult chiar, de "este identic în chip etern", așadar în sensul predicației esențiale a identității trebuie să rostim diferențele fără a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să facă în Tautótes. Capitolul 17 Dincolo de nihilism? Chiar dacă știm că totul piere, trebuie să ne construim sălașurile în granit, fie și numai pentru o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
17 I. O analiză semiotica a discursului dincolo de cubul rubik discursiv /20 I.1. De la obiect la semn /23 I.1.a. O gramatică semiotica spațială /25 I.2. De la text la discurs /30 I.2.a. O semantica a predicației în compoziția textuala (non)verbală /30 I.2.b. Multimodalitate → resemiotizare /34 I.2.c. Puterea enunțătorului & puterea destinatarului o semiotica a acțiunii și pasiunii /35 I.2.c.1. De la acțiune la ideologie /36 I.2.c.2. De la
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ÎI.3.c. Agricolă Internațional un participant semiotic /73 ÎI.3.d. Discursul (non)fricii /76 ÎI.3.d.1. Campania Bio-securizat un semn al responsabilității sociale /77 ÎI.4. Semiotica textuala politică /82 ÎI.4.a. O semantica a predicației electorale Ion Iliescu versus Emil Constantinescu (1996) /83 ÎI.4.b. Imaginea lupilor în politica românească anul electoral 2000 /97 ÎI.4.b.1. Doi "lupi" politici românești /99 ÎI.4.c. Gustul dulce și picant al promisiunii electorale anul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cognitiv de a înmagazina în memorie noi cunoștințe, iar construcția unei noi structuri cognitive a acțiunii este efectul care aduce procesul interpretativ sau semioza la un punct final. I.2. De la text la discurs I.2.a. O semantica a predicației în compoziția textuala (non)verbală Rețeaua spațiilor mentale construită pornind de la nodul central țeapă demonstrează faptul că implicit se creează un text bazat pe o secvențialitate temporală și spațială, unde participanții, alături de alte obiecte (non)verbale, intră într-o compoziție
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
central țeapă demonstrează faptul că implicit se creează un text bazat pe o secvențialitate temporală și spațială, unde participanții, alături de alte obiecte (non)verbale, intră într-o compoziție cotextuală, unul din cele patru sisteme semiotice sociale, si care formează o predicație (Jackendoff 2007) în cognitivism. Conectorii dintre referenți (în și dincolo de spații) în compozițiile textuale (non)verbale conduc către o distincție între roluri și indivizi și către abilitatea de a extinde și de a intercala spațiile într-un discurs. Cele două
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
mentale idiomatice rezultate ("a da țeapă" și "a lua țeapă", Cmeciu C. 2007b: 528) pot fi analizate pe baza structurii semanticii cognitive, luând în calcul parametri 10 precum participanți (roluri tematice), durata și telicitate, care implicit apar și în semantica predicației a lui Pottier (1992), prezentată mai jos: Expresii idiomatice Parametrii cognitivi A da țeapă a păcăli = A lua țeapă a fi păcălit A da țeapă a pedepsi Participanți Agent = utilizatorul Pacient = victima Agent = victima Pacient = utilizatorul Durată Eveniment durativ Eveniment
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de evenimente statice sau evolutive) și din alegeri de intenții enunțiative (SAC = scheme analitice construite), care însoțesc și controlează permanent enunțarea. Acest model al parcursului enunțiativ al lui Pottier depășește analiza lexicala descriptiva pentru a pătrunde într-o semantica a predicației (SP = schemă predicației cu cinci variabile: existența З, trăsături α, localizare λ, proces cognitiv μ și activitate β), atrăgând implicit o teorie semantica a actanților/ rolurilor tematice (SE = schemă de interpretare) și o analiză sintactico-semantică (SR = schemă rezultativa) axată pe
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]