517 matches
-
realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate sau de a stabili o relație dintre obiecte (non)animate. Din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate sau de a stabili o relație dintre obiecte (non)animate. Din perspectivă sintactică, predicația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate sau de a stabili o relație dintre obiecte (non)animate. Din perspectivă sintactică, predicația se definește ca proprietatea unui segment lingvistic de a asocia predicației logice mărcile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate sau de a stabili o relație dintre obiecte (non)animate. Din perspectivă sintactică, predicația se definește ca proprietatea unui segment lingvistic de a asocia predicației logice mărcile sintactice specifice (care marchează modul, timpul, eventual, numărul și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate sau de a stabili o relație dintre obiecte (non)animate. Din perspectivă sintactică, predicația se definește ca proprietatea unui segment lingvistic de a asocia predicației logice mărcile sintactice specifice (care marchează modul, timpul, eventual, numărul și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiecte (non)animate. Din perspectivă sintactică, predicația se definește ca proprietatea unui segment lingvistic de a asocia predicației logice mărcile sintactice specifice (care marchează modul, timpul, eventual, numărul și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu accentul în context situat asupra adverbului de negație nu), Ceea ce ai spus nu mă interesează (cu pronunție emfazată a verbului din regentă); Nu mă interesează ceea ce ai spus; Ceea ce ai spus chiar nu mă interesează. V. coerență, enunț, focalizare, predicație, remă, tematizare. DSL 2001. RN REMĂ. Termenul remă a fost propus pentru a denumi cel de-al doilea constituent al structurii unui enunț, atunci cînd se urmează terminologia propusă de Aristotel, pentru ceea ce în mod obișnuit este numit predicat, și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțului. Din punct de vedere gramatical, rema corespunde grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă și/sau circumstanțială, iar, din punct de vedere pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMAN 2008. RN REPARAȚIE. În analiza conversației, reparația sau activitatea reparatorie are, potrivit lui E. Goffman, funcția de a schimba semnificația unui act, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
începutul frazei pentru a fi preluat apoi printr-un pronume anaforic; de exemplu, la Mihai Eminescu: "Virtutea pentru dînșii, ea nu există". Astfel, elementul detașat este prezentat ca fiind cunoscut celor care participă la conversație, încît tema poate fi obiectul predicației din partea altui enunțător. Astfel, prin construcția Important este să participi se poate răspunde la un enunț anterior al unui alt enunțător, care nu a fost menționat explicit și a cărui temă ar fi a cîștiga (Important este să cîștigi). V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțător. Astfel, prin construcția Important este să participi se poate răspunde la un enunț anterior al unui alt enunțător, care nu a fost menționat explicit și a cărui temă ar fi a cîștiga (Important este să cîștigi). V. dialogism, focalizare, predicație, rematizare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN TEMĂ. Definirea temei se face invariabil în lucrările de specialitate prin opoziție cu rema și în mod neunitar, în funcție de perspectiva avută în vedere: funcțională, contextuală sau distribuțională. Pe terenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o mașină ocupă poziția de subiect al verbului predicat se aude; b. [Se aude o mașină] apropiindu-se. - GD o mașină este avansat în poziția de subiect a verbului predicat se aude; gerunziul apropiindu-se este un predicativ suplimentar (o predicație secundară); c. Se aude [o mașină apropiindu-se]. - poziția de subiect a verbului predicat se aude este ocupată de GV [o mașină apropiindu-se]. Argumentele pentru interpretarea ca subiect a nominalului în propoziția Se aude o mașină apropiindu-se sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
recunosc acest lucru. (D. Rușanu, Realitatea TV, 2008) Cuantificatorul vreunul presupune mai mulți referenți posibili, virtuali (spre deosebire de unul, care are un singur referent posibil), exprimând și indecizia sau necunoașterea vorbitorului. Astfel, acordul la plural este unul semantic, reflectând faptul că predicația se poate aplica, virtual, mai multor referenți (nu există un referent precis). (iii) Niciunul Conform normei gramaticale, acordul trebuie să se facă la persoana a III-a, singular. Acest acord ar corespunde interpretării cuantificatorului niciunul drept subiect: (44) a. Niciunul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
bipropoziționale, dar acestea nu se acordă niciodată doar cu cel mai apropiat conjunct. În plus, ar trebui să admitem structuri sintactice diferite pentru sintagmele coordonate cu predicatele colective și cele cu predicate distributive (acestea din urmă fiind structuri în care predicația se aplică fiecăruia dintre conjuncți, nu sintagmei coordonate în ansamblu). (b) Analiza sintagmatică Analiza sintagmatică a fost propusă de Munn (1999), ca răspuns la analiza propozițională. Conform acesteia, și N2 este un adjunct adăugat lui N1. Centrul sintagmei coordonate, conjuncția
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion sau Dan va fi ales președintele României. (116) Ion sau Dan vor fi aleși europarlamentari la toamnă și nu cunosc nimic din legislația europeană. În disjuncția exclusivă (disjuncția propriu-zisă), doar unuia dintre cei doi termeni coordonați i se aplică predicația desemnată de verbul-predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație. Pot interveni alte elemente care să focalizeze sau să modalizeze unul dintre conjuncți, ca în: (117) Ion sau, eventual / poate / mai curând, Dan va fi ales europarlamentar la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vor fi aleși europarlamentari la toamnă și nu cunosc nimic din legislația europeană. În disjuncția exclusivă (disjuncția propriu-zisă), doar unuia dintre cei doi termeni coordonați i se aplică predicația desemnată de verbul-predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație. Pot interveni alte elemente care să focalizeze sau să modalizeze unul dintre conjuncți, ca în: (117) Ion sau, eventual / poate / mai curând, Dan va fi ales europarlamentar la toamnă. În disjuncția inclusivă, fiecăruia dintre cei doi termeni i se aplică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pot interveni alte elemente care să focalizeze sau să modalizeze unul dintre conjuncți, ca în: (117) Ion sau, eventual / poate / mai curând, Dan va fi ales europarlamentar la toamnă. În disjuncția inclusivă, fiecăruia dintre cei doi termeni i se aplică predicația desemnată de verbul-predicat. Acest aspect este comun cu relația de coordonare copulativă: (118) Ion și Dan vor fi aleși europarlamentari la toamnă și nu cunosc nimic din legislația europeană. Diferența între coordonarea copulativă și coordonarea disjunctivă inclusivă este una de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni se exclud, numai unul îndeplinește acțiunea exprimată de predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație, ceea ce nu se întâmplă cu termenii unei corectări. Coordonarea și apoziția sunt fenomene sintactice, semantice și pragmatice, pe când corectarea este un fenomen discursiv, ține de producerea mesajului. Relația dintre termenii unei corectări este specifică registrului oral spontan. Caracteristicile enumerate mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuantificatorului partitiv se află un pronume indefinit, acordul cu N2 depinde de semantica fiecărui pronume în parte. Sunt atestate exemple în care sintagmele cu vreunul admit acordul la plural (vreunul dintre noi am putea avea un secret), reflectând faptul că predicația se poate aplica, virtual, mai multor referenți (nu există un referent precis). De asemenea, admit acordul la plural și sintagmele cu niciunul (Nu-mi plac niciunul din cei zece) și oricare (Oricare dintre ei au făcut greșeli de neiertat), din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aplica, virtual, mai multor referenți (nu există un referent precis). De asemenea, admit acordul la plural și sintagmele cu niciunul (Nu-mi plac niciunul din cei zece) și oricare (Oricare dintre ei au făcut greșeli de neiertat), din motive semantice (predicația se aplică mai multor entități, nu doar uneia). În ciuda sensului distributiv, și cuantificatorul fiecare admite acordul la plural (Întâmplări stranii pe care le-am trăit fiecare dintre noi), reflectând faptul că predicația se aplică mai multor entități, distributiv. Acordul la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au făcut greșeli de neiertat), din motive semantice (predicația se aplică mai multor entități, nu doar uneia). În ciuda sensului distributiv, și cuantificatorul fiecare admite acordul la plural (Întâmplări stranii pe care le-am trăit fiecare dintre noi), reflectând faptul că predicația se aplică mai multor entități, distributiv. Acordul la plural are, astfel, o valoare cumulativă. Acordul cu N2 este posibil și în contextele cu elipsa lui N2, cu condiția ca acesta să fi fost exprimat și poată fi recuperat din contextul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în primul rând cu cele ale existenței. Regula, fermă, cere punerea predicatului la singular." (p. 100). 102 Trăsăturile +concret, +numărabil etc. sunt inerente, spre deosebire de +proprietate, +individ, care sunt trăsături contextuale, depinzând de folosirea (ne)articulată sau de tipul de eveniment/predicație cu care sunt puse în relație. 103 La acest subpunct se dau câteva exemple cu topica VSO (În lume-i veselie, amor, sperare, viață - V. Alecsandri; Era și aur și argint - "România literară"; Era în aceste cugetări pătrundere și logică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui Comrie, Creissels, Croft p. ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ își are originea în construcția pasivă. Creissels (2006) susține însă că partiția determinată de timp−aspect−mod (ergativul folosit la trecut/perfectiv) se poate să se fi dezvoltat ca o consecință a evoluției perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicații posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiție: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendința perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la prezent). Mecanismele dau seamă de modificările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a existat o structură preergativă. În limbile vechi (braj, panjabi, marathi), predicația este o formă nominală care se acordă în gen și număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică și nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]